1ra-1010/2013 — Huliganismul
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Huliganismul
- Temei legal
- art.287 alin. 3 CP
1ra-1010/2013 — Huliganismul (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1ra-1010/2013
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
17 decembrie 2013 mun. Chișinău
Colegiul lărgit în componența:
Președinte – Constantin Gurschi,
judecători – Constantin Alerguș, Andrei Harghel, Ion Arhiliuc, Iurie Diaconu
judecînd în ședința publică recursul ordinar declarat de avocatul Sarsaman
Tamara în numele inculpatului Manoilă Dumitru împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2013, în cauza penală privindu-l pe
Manoilă Dumitru Gheorghe, născut la
05.12.1984, originar și domiciliat s. Mileștii
Mici, r-nul Ialoveni.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 09.09.2011 – 25.10.2012
Instanța de apel: 20.12.2012 – 16.04.2013
Instanța de recurs: 10.09.2013 – 17.12.2013
Procedura de citare a fost legal executată.
S-au prezentat:
Inculpatul Manoilă D. și avocatul acestuia, Sarsaman T., care au susținut recursul
în sensul declarat.
Procurorul Graur D., care a solicitat respingerea recursului declarat de avocatul
Sarsaman T. în numele inculpatului Manoilă D. și s-a pronunțat pentru menținerea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2013.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 25.10.2012, Manoilă D. a fost achitat de
săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) CP, deoarece fapta nu întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii.
Potrivit sentinței s-a stabilit că, Manoilă D. a fost învinuit de organul de
urmărire penală pentru faptul că, la data de 22.05.2011 orele 02.45, aflându-se în
centrul satului Mileștii Mici raionul Ialoveni, având scopul comiterii unui act de
huliganism însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor, fără careva motiv,
încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de
societate, cu un cinism și obrăznicie deosebită s-a urcat la volanul automobilului de
model Mercedes-Benz 210D cu n/î IL AX 816 și deplasîndu-se în direcția cetățenilor
GureuV. și Chișcă V. i-a tamponat, după care lui Gureu V. i-a fost aplicată o lovitură
cu un obiect dur în regiunea capului.
Lui Gureu V. și Chișcă V., i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare cu
dereglarea sănătății de scurtă durată.
Sentința a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura raionului
Ialoveni, Baeșu A., solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei
noi horărîri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care Manoilă D. să fie
recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) CP, fiindu-i
aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani cu ispășirea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, în conformitate cu prevederile art. 90 CP a
suspenda executarea pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.
În motivarea apelului procurorul a indicat că, hotărîrea instanței de fond este
ilegală și neîntemeiată, deoarece instanța nu le-a dat o apreciere justă și corectă
probelor acumulate, prezentate și cercetate în ședința de judecată, care dovedesc cu
certitudine vinovăția inculpatului Manoilă D. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.
287 alin. (3) CP.
De asemenea, a declarat dezacordul său cu constatarea instanței că, învinuirea nu
este clară cînd, în ce condiții, de către cine și cu ce obiect dur i-a fost aplicată lovitura
lui Gureu V., precum și, motivarea, în ce privește faptul că, unicul martor, fratele lui
Crețu (Gureu) Ana, care a declarat în cadrul urmăririi penale că, a văzut cum Manoilă
D. cu un obiect dur l-a pălit pe Gureu V., nu a fost audiat în ședința de judecată, iar
procurorul a renunțat la această probă, și potrivit prevederilor art.384 CPP nu pot fi
puse la baza sentinței. Consideră că, depozițiile martorului Crețu A. sunt confirmate
prin depozițiile părților vătămate și martorilor, cărora Crețu A. le-a relatat despre cele
observate.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2013, a fost admis apelul
procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, prin care Manoilă D. a fost
recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) CP și stabilită
pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani.
În temeiul art.90 CP s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei
stabilite pe un termen de 2 ani.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, vinovăția
inculpatului Manoilă D. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) CP este
dovedită pe deplin prin cumulul de probe pertinente și concludente prezentate în
susținerea învinuirii și careva temei de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu
se atestă, deoarece ele au fost obținute cu respectarea normelor de procedură penală în
ansamblu.
Instanța de apel a exclus calificarea "prin cinism deosebit ", deoarece nu au fost
prezentate careva circumstanțe care ar constata prezența cinismului deosebit în
acțiunile inculpatului, or potrivit Hotărârii Plenului CSJnr.4 din 19.06.2006 cu privire
la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism, prin huliganism însoțit de un
cinism deosebit se are în vedere încălcarea insistentă și demonstrativă a regulilor
morale, manifestată prin disprețuire și batjocură față de bolnavi, de persoanele în etate,
aflate în stare de neputință, prin purtare nerușinată în prezența altor persoane, trezind
indignarea acestora.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 93 alin. (2) pct. 1 CPP au
acceptat în calitate de probă declarațiile martorului Crețu A., date în cadrul urmăririi
penale, care au fost confirmate, și de către martorii Banuh I., Gureu A..
Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat și versiunea înaintată a fost respinsă
de către instanța de apel, considerînd că este o linie de apărare inventată în scop de
eschivare de la răspunderea penală.
La stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii, care
face parte din categoria infracțiunilor grave, de persoana inculpatului, care nu a
recunoscut vina în cele comise, nu se căiește sincer, anterior nu a fost condamnat, la
locul de trai se caracterizează negativ, are la întreținere un copil minor, prin
infracțiunea comisă a atentat la una din valorile primordiale apărate de legea penală -
integritatea fizică a persoanei, punînd în pericol viața persoanei, și a considerat că,
corectarea inculpatului Manoilă D. este posibilă fără izolarea de societate cu aplicarea
pedepsei în baza art. 90 CP .
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs de avocatul Sarsaman T. în
numele inculpatului Manoilă D., solicitînd casarea acesteia cu menținerea sentinței
Judecătoriei Ialoveni din 25 octombrie 2012, invocînd că, acțiunile inculpatului nu
întrunesc elementele infracțiunii, iar decizia instanței de apel este nemotivată și
neîntemeiată, deoarece nu s-a efectuat o analiză minuțioasă a probelor prezentate și
greșit a ajuns la concluzia că, inculpatul este vinovat de săvîrșirea infracțiunii
imputate.
Consideră că, instanța de apel incorect a respins versiunea inculpatului privitor la
cele întîmplate la data de 21.05.2011 și depozițiile martorilor din partea inculpatului,
raportul de expertiză medico-legală a inculpatului, punînd la baza deciziei de
condamnare numai versiunea părților vătămate și a martorilor lor, precum raporturile
de expertiză medico-legală a părților vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața
locului, de examinare a rangei metalice, recunoscută ca corp delict, procesul-verbal de
cercetarea automobilului, ce-i aparține inculpatului. Menționează faptul că, corpul
delict nu a fost prezentat de către procuror nici în instanța de fond, nici în apel pentru a
fi examinat, iar la materialele cauzei lipsește recipisa CPR Ialoveni cu privire la
recepționarea acestui obiect la camera de păstrare a corpurilor delicte, unde urma să fie
păstrat potrivit ordonanței.
Nu este de acord cu faptul că, depozițiile martorului Crețu A. au fost acceptate ca
probă în cauza dată, necătînd la faptul că, în instanța de fond procurorul a renunțat la
audierea acestuia, ceia ce este contrar prevederilor art.389 alin.(2) CPP.
Judecînd recursul în raport cu materialele cauzei, Colegiul lărgit
concluzionează că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile
stipulate în acest articol.
Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) CPP, instanța de recurs judecînd
recursul admite recursul, casează hotărîrea atacată și dispune rejudecarea de către
instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța
de recurs.
7.1. Recurentul invocă în recursul său temeiul prevăzut de pct.6) alin.(1) art.427
CPP – „instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”.
Colegiul penal menționează că, hotărîrile pronunțate de instanțele ierarhic
inferioare trebuie să fie motivate atît în fapt, cît și în drept, în corespundere cu
prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica
corespunderea hotărîrii pronunțate cu legea. Necesită de avut în vedere că nu numai
nemotivarea hotărîrii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali,
vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca
un viciu de procedură.
Din conținutul deciziei instanței de apel, colegiul constată că, cauza a fost
examinată punînd la baza condamnării inculpatului doar probele acuzării, versiunea
părților vătămate, a martorilor lor, și contrar legislației în vigoare a acceptat depozițiile
martorului Crețu A., proba de la care procurorul a renunțat în instanța de fond. Nu s-a
examinat versiunea inculpatului privitor la cele întîmplate la data de 22.05.2011,
instanța de apel considerînd ca o linie de apărare inventată în scop de eschivare de la
răspunderea penală, a martorilor lui, precum și, leziunile corporale depistate la
inculpat, expunîndu-se doar că cauza penală în scopul verificării acestui fapt a fost
disjungat prin ordonanța din 05.09.2011.
Potrivit Hotărîrii Plenului CSJ nr.22 din 12.12.2005 “Cu privire la practica
examinării cauzelor penale în ordine de apel”, cu modificările și completările din
24.12.2010, avînd în vedere dispozițiile art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale, așa cum acestea au fost interpretate și aplicate,
după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanță, instanța de apel nu este în
drept să pronunțe o hotărîre de condamnare, bazîndu-se exclusiv pe dosarul din prima
instanță, care conține depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, același dosar, în
temeiul căruia fusese achitat în primă instanță. Instanța de apel urmează să procedeze
la o nouă audiere atît a inculpatului, cît și a anumitor martori ai acuzării solicitați de
părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care depozițiile lor constituie o
mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea
învinuitului.
Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și încălcarea
prevederilor art.24 și art.26 din CPP, care îl obligă pe acuzatorul de stat, după o
hotărîre de achitare pronunțată de prima instanța, să solicite audierea inculpatului în
instanța de apel și să prezinte în ședința de judecată anumite probe în susținerea
acuzațiilor penale aduse inculpatului, poate fi apreciată ca nesusținere a acuzațiilor
penale în privința inculpatului în cadrul examinării apelului declarat împotriva
sentinței de achitare.
În speța dată, proba acuzării a fost martorul Crețu A., care nemijlocit a susținut,
că anume, Manoilă D. i-a aplicat cu ranga metalică lovitură părții vătămate Gureu V.,
de care a renunțat la examinarea cauzei penale în instanța de fond. Careva probe
suplimentare în susținerea acuzațiilor penale aduse inculpatuluinu au fost prezentate de
către procuror în instanța de apel.
Conform art.100 CPP, administrarea probelor constă în folosirea mijloacelor de
probă în procesul penal, care presupune strîngerea și verificarea probelor, în favoarea
și în defavoarea învinuitului, inculpatului, de către organul de urmărire penală, din
oficiu sau la cererea altor participanți la proces, precum și de către instanță, la cererea
părților, prin procedeele probatorii prevăzute de legislația procesul-penală.
Din materialele dosarului reiese că, avocatul inculpatului a prezentat încheierea
Judecătoriei Ialoveni din 25 iunie 2012, prin care s-a dispus admiterea plîngerii
înaintată în baza art.313 CPP de către Manoilă D., fiind anulate ordonanțele
procurorului în Procuratura Ialoveni, A. Zgureanu, din 30 decembrie 2011 privind
neînceperea urmăririi penale pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii și
ordonanța procurorului adjunct al raionului Ialoveni, I. Eșanu, din 16 martie 2012, prin
care a fost respinsă plîngerea lui Manoilă D. privind dezacordul cu ordonanța de refuz
în pornirea urmăririi penale, cu obligarea procurorului de a efectua un control
suplimentar pe caz și expunerea motivată la toate argumentele invocate în plîngere,
precum și, fotografiile din ziua incidentului (f.d.124-125;126-129).
Instanța de apel nu a verificat situația la zi a dosarului disjungat, la care se referă
în decizia sa.
Potrivit art.101 alin.(4) CPP, instanța de judecată este obligată să pună la baza
hotărîrii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut acces toate părțile în egală
măsură și să motiveze în hotărîre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor
administrate.
În corespundere cu prevederile art.328 CPP, părțile, în procesul judecării cauzei,
pot renunța la unele probe pe care le-au propus și dacă nu s-a solicitat examinarea lor
de către altă parte, instanța dispune neexaminarea acestora.
Se menționează faptul că, martorul de bază Crețu A. a dat depoziții doar la faza
urmării penale (f.d.72), însă în instanța de fond nu a fost audiat potrivit prevederilor
art.105-110 CPP, care se aplică în mod corespunzător, deoarece procurorul a renunțat
la această probă, întrucît a fost în imposibilitatea de-a asigura prezența acestuia în
ședința de judecată (f.d.150).
La materialele cauzei este anexată cererea martorului Crețu A. din 07.06.2011,
prin care informează procurorul că părăsește teritoriul Republicii Moldova în aceiași zi
(f.d.74). La rîndul său, procurorul trebuia să i-a măsuri potrivit alin.(3) art.109 CPP,
care prevede că, în cazul în care prezența martorului la judecarea cauzei va fi
imposibilă din motivul plecării lui peste hotarele țării sau din alte motive întemeiate,
precum și pentru a reduce sau a exclude supunerea martorului unui vădit pericol sau
pentru a reduce revictimizarea martorului, procurorul poate solicita audierea acestuia
de către judecătorul de instrucție, cu asigurarea posibilității bănuitului, învinuitului,
apărătorului acestuia, părții vătămate și procurorului de a pune întrebări martorului
audiat.
Mai mult ca atît, luînd în considerație că, sunt divergențe între declarațiile
persoanelor audiate în această cauză, era necesar de a proceda la confruntarea acestor
persoane, inclusiv cu cele ale căror declarații sînt defavorabile bănuitului, învinuitului,
dacă este necesar, pentru aflarea adevărului și înlăturarea divergențelor, potrivit
prevederilor art.113 CPP.
Însă, la materialele cauzei lipsește procesul-verbal de confruntare între inculpatul
Manoilă D. și martorul Crețu A..
7.2. Potrivit textului recursului, Colegiul penal, reține că, se invocă și temeiul
prevăzut de pct.8) alin.(1) art.427 CPP - „nu au fost întrunite elementele infracțiunii”,
motivînd cu faptul că, este întru totul de acord cu constatările instanței de fond care
obiectiv a examinat cauza și a dat o apreciere justă probelor acumulate și prezentate de
procuror.
Colegiul menționează că, temeiul invocat - „nu sînt întrunite elementele
infracțiunii” include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor
constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul căror s-au
constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost stabilite faptele care invocă
circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.
Infracțiunea de huliganism, prevăzută la art.287 CP, reprezintă acțiunile
intenționate care încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de respect
față de societate, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea
cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență reprezentanților
autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care,
prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.
De asemenea, instanțele de judecată urmează să delimiteze huliganismul de alte
infracțiuni în dependență de sensul și orientarea intenției făptuitorului, de motivele,
scopurile și circumstanțele acțiunilor săvîrșite de el.
În speța dată, nu este stabilit motivul săvîrșirii de către inculpat a infracțiunii
imputate, scopul și circumstanțele acestor acțiuni, precum și, apariția unui obiect
special adaptat pentru vătămarea integrității corporale, fiind văzut doar de martorul
Crețu A., care ulterior le-a relatat părților vătămate Gureu V. și Chișcă V., precum și,
martorilor Gureu A. și Banuh I.. Acest fapt, a fost indicat de către procuror în apelul
său (f.d.234).
Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, decizia instanței de apel
urmează a fi casată, cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, din punctul de
vedere a prezenței erorii de drept prevăzute de pct.6) alin.(1) art.427 CPP, eroare care
nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
La noua judecare instanța de apel va ține seama de motivele expuse în prezenta
decizie privind casarea soluției, verificînd legalitatea și temeinicia sentinței în baza
materialelor dosarului și probelor administrate, respectînd prevederile art.414 CPP se
va expune asupra tuturor motivelor invocate în apel și va adopta o hotărîre de
vinovăție ori nevinovăție a inculpatului în săvîrșirea infracțiunii de huliganism, care să
fie legală și întemeiată.
În conformitate cu art. 434, art.435 alin.(1) pct.2) lit.c)CPP, Colegiul lărgit,
D E C I D E
Admite recursul ordinar declarat de avocatul Sarsaman Tamara în numele
inculpatului Manoilă Dumitru, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 16 aprilie 2013, în cauza penală privindu-l pe Manoilă Dumitru
Gheorghe și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de
judecată.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată public la data de 27 decembrie 2013.
Președinte: semnătura Constantin Gurschi
Judecători: semnătura Constantin Alerguș
semnătura Andrei Harghel
semnătura Ion Arhiliuc
semnătura Iurie Diaconu
Copia corespunde originalului
Președinte Constantin Gurschi