1ra-1070/2013 — huliganism

1ra-1070/2013 — huliganism (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul 1ra-1070/2013

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

22 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Andrei Harghel și Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Secrieru Igor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 15 mai 2013, în cauza penală privindu-l pe

Secrieru Igor Petru, născut la 17 august

1986, originar și domiciliat în r-nul Hîncești, s.

Cărpineni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.11.2011 – 11.10.2012;

Instanța de apel: 13.11.2012 – 15.05.2013;

Instanța de recurs: 17.09.2013 – 22.11.2013;

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în temeiul art. 287 alin. (1) CP, la amendă în

mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale.

Măsura preventivă aplicată inculpatului - declarația de a nu părăsi localitatea -

s-a menținut pînă sentința va deveni definitivă.

Prin aceeași sentință s-a dispus achitarea inculpaților Colța I.Gh., Colța I.I. și

Secrieru Iu., în privința cărora recurs ordinar nu este declarat.

inculpatul Secrieru I., în noaptea de 13.01.2010, aproximativ pe la orele 23.30,

aflîndu-se în satul Cărpineni, r-nul Hîncești, în strada din preajma barului

„Anișoara”, fiind în stare de ebrietate, încălcînd grosolan ordinea publică, fără nici

1

un motiv anume, intenționat i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele peste

diferite părți ale corpului cet. Arapan Al., cauzîndu-i vătămări corporale ușoare.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului Secrieru I. întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) CP, huliganismul, adică

acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o vădită

lipsă de respect față de societate, acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc

printr-o obrăznicie deosebită.

Inculpații Colța I. Gh., Colța I. I. și Secrieru Iu. au fost învinuiți de faptul că

dînșii, în noaptea de 13.01.2010, aproximativ pe la orele 23:30, împreună cu

Secrieru I., aflîndu-se în satul Cărpineni, r-nul Hîncești, în strada din preajma

barului „Anișoara”, fiind în stare de ebrietate, încălcînd grosolan ordinea publică,

fară nici un motiv anume, intenționat i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele

peste diferite părți ale corpului cet. Arapan Al., cauzîndu-i vătămări corporale

ușoare, ceea ce nu s-a confirmat din probele cercetate în cadrul ședinței de

judecată, ultimii fiind achitați.

prevăzut de art. 401- 402 CPP, a fost atacată cu apel de către acuzatorul de stat, O.

Scutelnic, solicitînd casarea sentinței Judecătoriei Hîncești din 11.10.2012, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care să fie recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(2) lit. b) CP, cu stabilirea pedepsei în privința lui:

- Colța I.I., Colța I. Gh. și Secrieru Iu., sub formă de amendă în mărime de

500 u.c.

- Secrieru I., sub formă de amendă în mărime de 400 u.c.

În argumentarea apelului declarat, procurorul a menționat că instanța de

judecată la adoptarea sentinței nu a ținut seama de prevederile art. 24 alin. (3) CPP,

potrivit căruia părțile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind

învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor

lor. Instanța de judecată pune la baza sentinței numai acele probe la cercetarea

cărora părțile au avut acces în egală măsură.

Astfel, în viziunea apelantului îngrădirea dreptului acuzării la administrarea

probei privind audierea părții vătămate Arapan Al., demonstrează că poziția

instanței de judecată este una subiectivă, nefiind posibil a examina circumstanțele

cauzei complet și obiectiv.

La fel, acuzatorul a invocat că, pe parcursul cercetării judecătorești au fost

prezentate probe suficiente, care au demonstrat vinovăția inculpaților Secrieru I.,

2

Secrieru Iu., Colța I.I. și Colța I. Gh., de săvîrșirea infracțiunii imputate prin

rechizitoriu, iar reieșind din faptul că părții vătămate Arapan Al., i s-a cauzat, prin

infracțiune, un prejudiciu material și moral, aceasta nu a beneficiat de un proces

echitabil, fiind îngrădit accesul liber la justiție a persoanei într-un drept al său.

apelul declarat de procuror, a fost admis, cu casarea sentinței Judecătoriei Hîncești

din 11 octombrie 2012 și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpații Secrieru I., Secrieru Iu., Colța I.I. și

Colța I.Gh., au fost recunoscuți vinovați în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (2) lit. b) CP, stabilindu-le pedeapsa sub formă de amendă:

- pentru Secrieru I., 600 u.c. ceea ce constituie 12 000 (doisprezece mii) lei;

- pentru Colța I.I., Colța I.Gh. și Secrieru Iu., cîte 500 u.c. ce constituie 10

000 (zece mii) lei.

instanță pripit și nemotivat a concluzionat despre nevinovăția inculpaților Colța

I.I., Colța I.Gh. și Secrieru Iu., în săvîrțirea infracțiunii imputate, întrucît analizînd

și verificînd probelor pe cauză prin prisma art. 101 CPP, din punct de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității veridicității și în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor, se demonstrează cu certitudine culpa tuturor inculpaților în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) CP, iar argumentele

inculpaților, precum că ei nu au fost implicați în acel conflict sunt pur declarative

și Colegiul penal le-a apreciat critic, ca o dorința a acestora de a evita răspunderea

penală.

La fel, Colegiul a menționat că instanța de judecată la aprecierea

circumstanțelor cauzei a reținut că, potrivit declarațiilor martorului Dimineț T.

aceasta în seara respectivă 1-a văzut afară, în preajma barului, pe inculpatul Colța

I., iar potrivit declarațiilor martorului Moroi Iu. acesta 1-a văzut pe Secrieru Iu. cu

care a și discutat, iar martorul Crețu C. a declarat că inculpații erau în bar și unii îl

loveau pe partea vătămată, fără a le specifica numele, ulterior, procurorul a refuzat

la audierea acestui martor, deoarece a întreprins toate măsurile de asigurare a

prezenței lui în ședința de judecată, constatîndu-se că nu este pe teritoriul satului și

nimeni nu cunoaște locul aflării ei. Instanța de apel a menționat că acest fapt nu

diminuează valoarea probantă a declarațiilor martorului Crețu C., din motiv că

confruntarea dintre ultima cu inculpații a avut loc cu respectarea legii procesuale,

iar faptul, că nici un proces-verbal de confruntare nu a fost semnat de părți la

rubrica privind aplicarea drepturilor și răspunderea pe care o poartă potrivit art.

312 - 313 CP, nu diminuează valoarea probantă a acestor procese de confruntare,

3

întrucît fiecare proces a fost dat citirii în glas, iar actul în întregime a fost confirmat

prin aplicarea semnăturilor participanților, ultimii neavînd careva obiecții asupra

lor.

În aceiași ordine de idei, contrar afirmațiilor apărării, Colegiul a considerat că

declarațiile părții vătămate Arapan Al. și a martorului Crețu C. pot fi citite și pot

sta la baza sentinței de condamnare, deoarece conform art. 371 alin. (1) pct. 2)

CPP, citirea în ședința de judecată a declarațiilor martorului depuse în cursul

urmăririi penale, precum și reproducerea înregistrărilor audio și video ale

acestora, pot avea loc, la cererea părților, în cazurile cînd martorul lipsește în

ședință și absența lui este justificată fie prin imposibilitatea absolută de a se

prezenta în instanță, fie prin motive de imposibilitate de a asigura securitatea lui,

cu condiția că audierea martorului a fost efectuată cu confruntarea dintre acest

martor și bănuit, învinuit sau martorul a fost audiat în conformitate cu art.109 și

110.

Referitor la aplicarea pedepsei în privința inculpaților în baza art. 287 alin. (2)

lit. b) CP, Colegiul penal a menționat că se acordă deplină eficiență prevederilor

art. 6,7,61,75 CP, ținînd cont de gravitatea infracțiunii comise, de circumstanțele

cauzei, cît și de personalitatea inculpaților, la fel, și că infracțiunea comisă face

parte din categoria celor mai puțin grave, circumstanțe atenuante sau agravante pe

cauză nu au fost reținute, inculpații la locul de trai se caracterizează pozitiv, nu au

antecedente penale, astfel încît, avînd posibilitatea alegerii pedepsei alternative

celei cu închisoarea, Colegiul a considerat necesară stabilirea pedepsei cu aplicarea

amenzii.

prin care solicită casarea deciziei nominalizate, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea

unei hotărâri prin care să fie dispusă aplicarea unei pedepse echitabile în privința sa

pentru infracțiunea în baza art. 287 alin. (2) lit. b) CP.

Recurentul invocă că, examinarea cauzei în instanța de apel a avut loc în lipsa

părții vătămate Arapan Al., din motivul aflării lui peste hotarele țării, or această

soluție evident că nu corespunde respectării principiului egalității armelor în sensul

art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea Dreptului Omului și Libertăților

Fundamentale.

De asemenea, s-a menționat că instanța de apel, potrivit prevederilor art. 75

CP, la individualizarea pedepsei în privința sa, nu a ținut cont de motivul săvîrșirii

infracțiunii, de recunoașterea integrală a vinovăției de către dînsul, atât la faza de

urmărire penală, cât și la judecarea cauzei în instanța de fond și de influența

4

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării sale, de condițiile materiale

nefavorabile ale inculpatului și starea sa familială.

În continuare, s-a mai făcut referire la faptul că acuzatorul de stat, a solicitat

aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de amendă în mărime de 400 u.c.,

pe care inculpatul o consideră ca fiind o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea

săvârșită.

Recursul declarat, în drept, se întemeiază pe dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 6)

CPP.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi respins

ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs, examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, în camera de consiliu și în baza materialelor din dosar,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) CPP, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 CPP, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, fiind în drept să judece și în baza

altor temeiuri neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Or, art. 427 alin. (1)

CPP, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din textul recursului declarat, se constată că recurentul, în drept, își

întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP.

Dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP, la care se referă recurentul prevede

expres și limitativ patru temeiuri în baza cărora pot fi supuse recursului hotărîrile

instanței de apel:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii sau acesta este expus

neclar;

- instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția.

Sub acest aspect, Colegiul penal constată că în recursul înaintat de inculpatul

Secrieru I., nu se face trimitere la vreun temei concret pentru declararea recursului

din cele patru prevăzute exhaustiv de pct. 6) alin. (1) art. 427 CPP, însă recurentul

în argumentarea cererii își exprimă dezacordul cu sancțiunea ce i s-a aplicat prin

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2013, sub formă de

5

amendă în cuantum de 600 u.c., fără a reflecta în ce constă problema de drept de

importanță generală ce persistă în cauză și care este eroarea comisă de instanța de

apel care ar duce la adoptarea soluției de casare a hotărârii atacate prin prisma art.

427 alin. (1) pct. 6) CPP și ar determina instanța de recurs să redozeze pedeapsa

aplicată ultimului.

Așadar, recursul declarat este motivat exclusiv privitor la chestiunea de

aplicarea a pedepsei, menționîndu-se, de asemenea, că instanța de apel, nu a

respectat principiul egalității armelor în sensul art. 6 CEDO, examinînd cauza în

lipsa părții vătămate Arapan Al., care se află peste hotarele țării.

Prin urmare, cu referire la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel

prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP, Colegiul penal menționează că, așa cum

rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) CPP, astfel, decizia cuprinde

temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la adoptarea soluției expuse în pct.

4 din prezenta decizie.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în speță, în

conformitate cu prevederile art. 101 CPP, a examinat complet și obiectiv probele

administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atît

cele ale apărării, cît și cele ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția

inculpatului Secrieru I., de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit.

b) CP, să fie una legală și întemeiată, iar pedeapsa aplicată - în limita sancțiunii

prevăzute de articolul respectiv.

La fel, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 CPP, instanța de

apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungînd

la concluzia că sentința atacată este ilegală și neîntemeiată, în ceea ce privește

dispunerea achitării în baza art. 287 alin. (2) lit. b) CP, a inculpaților Colța I.I.,

Colța I. Gh. și Secrieru Iu. și în ceea ce privește individualizarea pedepsei în

privința lui Secrieru I., ajungîndu-se la concluzia despre necesitatea aplicării unei

pedepse sub formă de amendă în cuantum de:

- pentru Secrieru I., 600 u.c. ceea ce constituie 12 000 (doisprezece mii) lei;

- pentru Colța I.I., Colța I. Gh. și Secrieru Iu., cîte 500 u.c. ce constituie 10

000 (zece mii) lei,

argumentîndu-și poziția cu faptul că, infracțiunea comisă face parte din

categoria celor mai puțin grave, circumstanțe atenuante sau agravante pe cauză nu

au fost reținute, inculpații la locul de trai se caracterizează pozitiv, nu au

antecedente penale, astfel încît, avînd posibilitatea alegerii pedepsei alternative

6

celei cu închisoarea, instanța de apel a considerat necesară stabilirea pedepsei cu

aplicarea amenzii, în cuantumul prevăzut în dispozitivul deciziei și în limita

prevăzută de sancțiunea art. 287 alin. (2) CP.

Astfel, Colegiul penal susține concluziile statuate de instanța de apel,

menționînd că infracțiunea de săvîrșirea căreia Secrieru I. a fost recunoscut vinovat

și condamnat - art. 287 alin. (2) CP, prevede pedeapsa cu aplicarea amenzii de la

400 la 1000 u.c. sau cu închisoarea pînă la 5 ani, iar potrivit art. 16 CP,

infracțiunea respectivă face parte din categoria celor mai puțin grave și potrivit

deciziei recurate, instanța a aplicat o pedeapsă în limitele sancțiunii normei penale

respective.

În același context, instanța de recurs ține să menționeze că, pentru ca

pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în art. 61 CP,

trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise,

potențialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă persoana infractorului,

dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii aplicate.

Amenda, potrivit art. 64 alin. (1) CP, este o sancțiune pecuniară ce se aplică

de instanța de judecată în cazurile și în limitele prevăzute de codul penal, iar

pedeapsa se consideră echitabilă cînd aceasta impune inculpatului lipsuri și

restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și este

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor

victimei lezate prin infracțiunea săvîrșită.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 CP, este o măsură de constrîngere statală și

un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea acestuia, cît și a altor persoane. Or, ca

măsură de constrângere, pedeapsa pe lângă scopul său represiv are și o finalitate de

exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

La caz, se reține că inculpatul Secrieru I., a recunoscut vina sa în săvîrșirea

infracțiunii imputate și a făcut declarații pe tot parcursul examinării cauzei, că nu

regretă de cele comise.

În concluzie, Colegiul penal constată că, instanța de apel, conducîndu-se de

criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 CP, ia stabilit

inculpatului Secrieru I. o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în art. 287 alin. (2)

CP, iar la stabilirea cuantumului pedepsei instanța a ținut seama de motivul și

7

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

aplicîndu-i o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 600 u.c., pedeapsă pe

care instanța de recurs o consideră legală, întemeiată și echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei.

Așadar, Colegiul penal apreciază că modalitatea de executare aleasă și

cuantumul pedepsei aplicată pentru infracțiunea imputată inculpatului Secrieru I.,

este în acord cu principiul proporționalității, având în vedere fapta comisă și

urmările produse, iar criticile formulate de recurent privind aplicarea unei pedepse

echitabile în privința sa sunt vădit neîntemeiate, întrucît circumstanțele reale ale

săvîrșirii faptei infracționale și cele personale ale inculpatului nu sunt de natură să

atragă după sine adoptarea unei soluții de redozare a pedepsei aplicate, mai mult,

neexistând nici motive care, examinate din oficiu, ar determina instanța de recurs

să-i aplice inculpatului o amendă mai mică decît cea stabilită prin hotărîrea atacată.

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

În continuare, referitor la chestiunea invocată de recurent privind examinarea

cauzei în instanța de apel în lipsa părții vătămate Arapan Al., din motivul aflării lui

peste hotarele țării, ceea ce este în contradicție cu principiul egalității armelor în

sensul art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea Dreptului Omului și

Libertăților Fundamentale, Colegiul penal menționează următoarele.

Principiul egalității armelor, în jurisprudența europeană, semnifica tratarea

egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața unui tribunal, fără ca

una dintre ele să fie avantajata în raport cu cealaltă parte în proces. Acest principiu

decurge în mod direct din faptul că orice persoană are dreptul la soluționarea

cauzei sale în mod echitabil.

Din actele dosarului se reține că, cauza penală în privința lui Secrieru I.,

Secrieru Iu., Colța I.I. și Colța I.Gh., a fost pornită în baza plîngerii părții vătămate

Arapan Al., care a invocat în cererea sa adresată procurorului r-lui Hîncești,

Burlacu A., că a fost maltratat de către inculpații nominalizați.

Învinuitul Secrieru I., a refuzat să se prezinte la data de 24 februarie 2011,

pentru a participa la confruntarea cu partea vătămată, motivînd că toate declarațiile

le va face în instanța de judecată.

Din procesul-verbal al ședinței de judecată din 13 februarie 2012, se constată

că procurorul a solicitat anexarea la materialele dosarului a extrasului din baza de

date ACCES, care confirmă că partea vătămată nu este în țară. (f.d. 16, vol. II)

8

Din declarațiile făcute de inculpatul Secrieru I. în cadrul examinării cauzei atît

în instanța de fond, cît și cea de apel, se statuează că acesta vinovăția sa în baza

infracțiunii imputate o recunoaște și nu regretă de cele comise, însă nu este de

acord cu pedeapsa stabilită, solicitînd redozarea acesteia și aplicarea față de dînsul

a amenzii în mărime de 400 u.c.

Colegiul penal, examinînd minuțios actele cauzei, constată că inculpatul pe tot

parcursul judecării cauzei nu a invocat audierea suplimentară a părții vătămate

Arapan Al. și nici nu a formulat careva obiecții cu privire la declarațiile date de

ultimul pe faptul maltratării sale de către Secrieru I..

Iar potrivit art. 427 alin. (2) CPP, temeiurile menționate la alin. (1) al art. 427

CPP, pot fi invocate de recurenți în recurs, doar în cazul în care au fost invocate în

apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Reeșind din cele expuse, Colegiul apreciază că criticile recurentului privitor la

pretinsa încălcare a principiului egalității armelor, nu sunt incidente cauzei pe rol și

urmează a fi respinse ca inadmisibile.

În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin.

(2) CPP, instanța de recurs concluzionează că lipsesc temeiuri de drept de casare a

hotărârii recurate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului

declarat de inculpatul Secrieru I., ca fiind vădit neîntemeiat.

Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Secrieru Igor Petru,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2013, în

propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 decembrie 2013.

Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi

Judecători /semnătura/ Andrei Harghel

/semnătura/ Constantin Alerguș

Copia corespunde originalului

Președinte Constantin Gurschi

9