1 re-247/2013 — 469 CPP

1 re-247/2013 — 469 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-1912/21

1-20049839-01-1ra-06092021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Toma Nadejda,

Judecătorii: Catan Liliana și Guzun Ion,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Pântea Marin în numele inculpatului Severin Constantin, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

11 mai 2021 și sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din

31 decembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Severin Constantin xxxxxx, născut la

xxxxxx, originar și domiciliat în

xxxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.05.2020 – 31.12.2020;

Instanța de apel: 09.02.2021 – 11.05.2021;

Instanța de recurs: 06.09.2021 – 16.02.2022.

A C O N S T A T A T:

31 decembrie 2020, Severin Constantin a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 6 (șase) luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost dispusă încasarea din contul lui Severin Constantin în beneficiul

statului, cheltuielile judiciare în sumă de 320 (trei sute douăzeci) lei,

suportate pentru efectuarea expertizei judiciare din 23 decembrie 2019.

Prin aceeași sentință, Ceban Alexandru a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, însă în privința acestuia

hotărârea nu se contestă cu recurs ordinar.

Severin Constantin la 14 octombrie 2019, aproximativ ora 19:00, aflându-se în

fața magazinului alimentar situat pe adresa xxxxxx, mun. Chișinău, astfel fiind

într-un loc public, acționând cu intenție directă, încălcând grosolan ordinea

publică, din intenții huliganice, dându-și seama de acțiunile sale

prejudiciabile, cunoscând că în preajma lor erau prezente și alte persoane care

formau modul public, manifestând o neglijare premeditată și demonstrativă a

conduitei sale în societate, urmărind manifestarea bravurii, demonstrarea

atitudinii sale sfidătoare față de cei din jur și conștientizând că acțiunile lor

deveneau inevitabil cunoscute persoanelor aflate în apropiere, fără careva

motive, acționând cu o obrăznicie deosebită au inițiat un conflict între ei,

1

soldat cu agresarea reciprocă.

Acțiunile lui Severin Constantin, au fost încadrate în baza art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal, huliganismul, adică acțiunea intenționată care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțită de violență, săvârșită de două persoane.

contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Severin Constantin să fie achitat de sub învinuirea înaintată, din

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea apelului a indicat, că prima instanță la adoptarea soluției

nu a ținut cont de prevederile art. 8, 390, 398 Cod de procedură penală, iar

declarațiile inculpatului Ceban Alexandru, urmau a fi apreciate critic de către

instanța de judecată, deoarece acestea sunt în contradicție cu circumstanțele

cauzei, și sunt combătute prin declarațiile martorului Tifin Dmitri.

De asemenea, a menționat că prima instanță nu a ținut cont de

divergențele dintre declarațiile inculpatului Ceban Alexandru și martorului

Sandu Inna, prin urmare, în speță au fost apreciate doar probele indicate în

învinuire, astfel că la baza sentinței de condamnare fiind reținute doar probele

acuzării.

Partea apărării a indicat că, prima instanță neîntemeiat a conchis că

partea acuzării a administrat suficiente probe care demonstrează vinovăția

inculpatului Severin Constantin în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal, or, în speță nu au fost elucidate toate

circumstanțele importante.

În acest context, a conchis apărarea că acțiunile inculpatului nu

întrunesc elementele componente ale infracțiunii incriminate, întrucât

Severin Constantin s-a apărat de atacul săvârșit asupra sa, or, aplicarea

loviturilor lui Ceban Alexandru de către inculpat, nu au fost din intenții

huliganice.

2021, a fost admis apelul, casată parțial sentința primei instanțe, în partea

stabilirii pedepsei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în

această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui

Severin Constantin, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsă sub formă de amendă

în mărime de 800 (opt sute) unități convenționale, echivalentul a

40 000 (patruzeci mii) lei.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute fără modificări.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că la

pronunțarea sentinței prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Severin Constantin a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, circumstanțe care

au fost constatate din totalitatea probelor administrate la cauza penală și care

au fost corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor.

2

Astfel, instanța de apel a menționat că deși inculpatul Severin

Constantin nu s-a prezentat în instanța de judecată, totuși prima instanță

motivat și întemeiat a concluzionat asupra vinovăției acestuia în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, bazându-se pe

următoarele probe pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează

între ele, și anume: declarațiile inculpatului Ceban Alexandru (f.d.178, vol. I);

declarațiile martorului Sandu Inna (f.d.179-180, vol. I); declarațiile martorului

Tifin Dmitrii (f.d.181, vol. I); raportul de constatare nr. 201902P3591 din

21 octombrie 2019 în privința lui Ceban Alexandru (f.d.27, vol. I); raportul de

expertiză judiciară nr. 201902D2754 din 23 decembrie 2019 în privința lui

Ceban Alexandru (f.d.37, 38, vol. I); raportul de expertiză judiciară nr.

201902D2765 din 30 decembrie 2019 în privința lui Severin Constantin

(f.d.45, 46, vol. I).

Instanța de apel a mai reținut că suplimentar, în ședința instanței de

apel, procurorul a invocat verificarea următoarelor probe, și anume:

declarațiile inculpatului Ceban Alexandru (f.d.178, vol. I); declarațiile

martorului Sandu Inna (f.d.179-181, vol. I); procesul-verbal de confruntare

dintre Severin Constantin și Ceban Alexandru (f.d.82, 83, vol.I);

procesul-verbal de confruntare dintre Tifin Dmitrii și Ceban Alexandru (f.d.84,

85, vol. I); procesul-verbal de confruntare dintre Sandu Inna și Severin

Constantin (f.d.86, 87, vol. I); procesul-verbal de confruntare dintre Sandu

Inna și Severin Constantin (f.d.88, 89, vol. I); rapoartele de expertiză (f.d.37-

39, 45-47, vol. I); încheierea din 17 octombrie 2020 conform căreia a fost

anunțat în căutare (f.d.143, vol. I); informația prezentată de Inspectoratul de

Poliție Ciocana cu privire la pornirea dosarului de căutare în privința lui

Severin Constantin (f.d.173, vol. I).

Analizând probele cercetate în ședința instanței de apel și apreciindu-le

din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe, instanța de apel a

constatat că acestea demonstrează cu certitudine vinovăția lui

Severin Constantin în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2)

lit. b) Cod penal și că acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în baza

infracțiunii incriminate.

Cu referire la argumentele apărării privind achitarea inculpatului de sub

învinuirea înaintată în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța de apel

a constatat că prima instanță nu a comis careva erori de fapt și de drept, care

ar impune casarea sentinței adoptate în partea stabilirii vinovăției

inculpatului, din care motiv a precizat ca fiind neîntemeiate argumentele

apărării potrivit cărora acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

În acest context, instanța de apel a indicat că, infracțiunea de huliganism

se caracterizează prin intenție directă prin care făptuitorul înțelege că încalcă

grosolan ordinea publică aplicând violență asupra persoanelor sau amenință

cu aplicarea unei asemenea violențe, și că acțiunile sale, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, și el dorește săvârșirea

acestor acțiuni.

Prin „acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică” se înțelege fapta

săvârșită în public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează

3

în acostarea jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare, ce încalcă

normele etice, tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, huliganismul însoțit de

aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe constituie atât violența psihică, cât și cea fizică, ce se poate

manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot surveni în urma

săvârșirii unor acțiuni cu caracter violent, produse prin aplicarea de lovituri,

prin imobilizarea, îmbrâncirea, punerea unei piedici victimei, urmate de

vătămarea integrității corporale sau de leziuni corporale, sau fără cauzarea

prejudiciului sănătății. Subsecvent, în sensul art. 287 Cod penal, prin

„violență” se înțelege violența soldată cu vătămarea ușoară a integrității

corporale sau a sănătății, fie cu vătămare neînsemnată, care nu presupun nici

dereglarea de scurtă durată a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a

capacității de muncă.

Săvârșirea infracțiunii de huliganism, într-un loc public, nu este o

caracteristică obligatorie a acestei infracțiuni. Obligatoriu este modul public al

infracțiunii: actele huliganice sunt săvârșite în prezența unor persoane sau

rezultatul actelor huliganice devine inevitabil cunoscut altor persoane.

Astfel, instanța de apel a stabilit că în speță, caracterul public al

acțiunilor inculpatului rezultă atât din locul propriu-zis al desfășurării

conflictului ,,…aflându-se în fața magazinului alimentar situat pe adresa

xxxxxx, mun. Chișinău…,, precum și în prezența mai multor persoane, acțiunile

violente fiind săvârșite într-o ipostază cu implicații publice.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că în cadrul cercetării

judecătorești s-a stabilit că prin fapta infracțională săvârșită a fost adusă

atingere atât relațiilor sociale cu privire la ordinea publică apărate împotriva

infracțiunii de huliganism, precum și relațiilor sociale cu privire la integritatea

corporală, sănătatea persoanei, or, anume inculpatul Severin Constantin,

aflându-se în fața magazinului alimentar situat pe adresa str. xxxxxx, mun.

Chișinău, a inițiat un conflict cu cet. Ceban Alexandru, soldat cu agresarea

reciprocă.

Totodată, la aspectul faptei infracționale ce constituie unul din

elementele obligatorii ale laturii obiective, instanța de apel a reținut în

acțiunile inculpatului încălcarea grosolană a ordinii publice, cu aplicarea

violenței asupra persoanei, or, conflictul inițiat între Severin Constantin și

inculpatul Ceban Alexandru s-a soldat cu agresare reciprocă.

În acest context, instanța de apel a reținut că acțiunile inculpatului

Severin Constantin, întrunesc toate elementele componente ale infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, or, potrivit faptei constatate se

atestă că inculpatul Severin Constantin fiind în loc public, prin acțiunile sale,

fără nici un motiv, din intenții huliganice a încălcat grosolan ordinea publică,

acționând cu obrăznicie deosebită manifestată prin acțiunile intenționate ale

inculpatului ce atentează în mod cert la regulile sociale și morale de

conviețuire.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a menționat

că, prima instanță a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod penal, astfel

precizând că urmează a fi luat în considerație faptul că Severin Constantin a

4

săvârșit o infracțiune care conform art. 16 Cod penal, face parte din categoria

celor mai puțin grave, personalitatea inculpatului care la evidența medicului

narcolog și psihiatru nu se află, este celibatar și are un copil minor la

întreținere, anterior nefiind judecat. Totodată, în conformitate cu prevederile

art. 76, 77 Cod penal, careva circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost

stabilite, din care motiv instanța de apel a conchis că inculpatul nu prezintă

pericol pentru societate și izolarea acestuia de societate nu este necesară și

echitabilă în coraport cu personalitatea inculpatului și fapta săvârșită.

Cu privire la sancțiunea art. 287 alin. (2) Cod penal, instanța de apel a

reținut că limitele pedepsei acestei infracțiuni stabilește – amendă în mărime

de la 750 la 1350 unități convenționale sau cu închisoare de până la 5 ani, și

prin urmare a menționat instanța că legiuitorul indică asupra pedepsei

pecuniare, iar în cazul imposibilității aplicării acesteia asupra unei pedepse

privative, drept urmare nefiind reținute careva circumstanțe care ar agrava

răspunderea penală, personalitatea inculpatului, condițiile și premisele

individualizării pedepsei penale.

Consideră instanța de apel că este echitabilă aplicarea pedepsei sub

formă de amendă inculpatului Severin Constantin, or, faptul neparticipării

inculpatului la examinarea cauzei penale, nu constituie motiv de aplicare a

pedepsei cu închisoare.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă hotărârile

instanțelor de fond cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Severin Constantin să fie achitat de sub învinuirea înaintată

în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

În argumentarea recursului partea apărării menționează că, în speță nu

au fost întrunite elementele componenței de infracțiune prevăzute de art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal, incriminată inculpatului Severin Constantin.

Prin urmare, susține că instanțele de fond nu au ținut cont de

prevederile art. 8 Cod de procedură penală, potrivit cărora concluziile despre

vinovăția persoanei în săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri, condiții în care instanțele de fond urmau să adopte potrivit art.

390 Cod de procedură penală, o sentință de achitare în privința inculpatului

Severin Constantin.

Astfel, menționează partea apărării că, în calitate de probe care

demonstrează vinovăția inculpatului, au fost reținute în rechizitoriu,

declarațiile inculpatului Ceban Alexandru, declarațiile martorului Sandu Inna,

declarațiile martorului Tifin Dmitri, raportul de constatare nr. 201902P3591

din 21 octombrie 2019 în privința lui Ceban Alexandru, raportul de expertiză

judiciară nr. 201902D2765 din 23 decembrie 2019 în privința lui Ceban

Alexandru și raportul de expertiză judiciară nr. 201902D2765 din

30 decembrie 2019 în privința lui Severin Constantin.

În acest context, precizează că, declarațiile inculpatului Ceban

Alexandru urmează a fi apreciate critic, deoarece acestea contravin

circumstanțelor de fapt stabilite de către instanța de judecată, și totodată sunt

5

combătute prin declarațiile martorului Tifin Dmitri.

De asemenea, indică partea apărării că, instanțele de fond nu au ținut

cont nici de divergențele dintre declarațiile inculpatului Ceban Alexandru și

declarațiile martorului Sandu Inna, fiind apreciate în mod unilateral și

prioritar probele din învinuire, însă care nu demonstrează vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Partea apărării consideră că, instanțele de fond greșit au conchis asupra

faptului că partea acuzării a administrat suficiente probe pertinente și

concludente, care atestă vinovăția inculpatului Severin Constantin în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, or, în

cadrul urmăririi penale nu au fost elucidate toate circumstanțele.

Prin urmare, a concluzionat partea apărării că, acțiunile inculpatului

greșit au fost încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece

acestea nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate, or, inculpatul s-a

apărat de atacul săvârșit asupra sa în momentul aplicării loviturilor lui Ceban

Alexandru, acesta neavând intenții huliganice, dar scop de apărare, invocând

totodată prevederile Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din

19 iunie 2006, cu privire la practica judiciară în cazurile penale despre

huliganism.

Marin în numele inculpatului Severin Constantin, pledând pentru dispunerea

inadmisibilității acestuia.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța

de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarată, instanța de recurs

atestă, că partea apărării indică în calitate de temei pentru casarea deciziei

instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, însă reieșind din esența argumentelor invocate se atestă că titularul

cererii de recurs critică decizia instanței de apel din alte considerente, și

anume că în acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele

componenței de infracțiune incriminate inculpatului, instanțele de fond au

apreciat probele într-un mod unilateral fiind examinate doar probele

6

învinuirii și acțiunile inculpatului nu au fost încadrate corect, motive care se

subscriu temeiurilor de casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod

de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când nu au fost întrunite elementele infracțiunii și faptei săvârșite

i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În raport cu alegațiile recurentului invocate în cererea de recurs,

Colegiul penal constată că instanța de apel a adoptat o decizie legală și

întemeiată, care corespunde tuturor exigențelor legislației procesual penale.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căreia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113

alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, de către prima instanță inculpatul Severin

Constantin a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, huliganismul, adică acțiunea intenționată

care încalcă grosolan ordinea publică, însoțită de violență, săvârșită de două

persoane, soluție care a fost menținută și de către instanța de apel.

La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis, că prima instanță

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de și just a ajuns la concluzia că

inculpatul Severin Constantin a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal, or, prima instanță a dat o apreciere corectă

probatoriului administrat în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții,

utilității și veridicității în coroborare cu declarațiile date în ședința de

judecată.

Deși se invocă că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii

incriminate, Colegiul penal consideră că instanța de apel întemeiat a conchis

că anume inculpatul Severin Constantin, aflându-se în fața magazinului

alimentar situat pe adresa xxxxxx, mun. Chișinău, a inițiat un conflict cu cet.

Ceban Alexandru, soldat cu agresarea reciprocă.

Așadar, nu pot fi reținute argumentele apărării precum că în acțiunile

inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii de huliganism, or, din

conținutul deciziei atacate rezultă cu claritate că instanța de apel, a apreciat

obiectiv cumulul de probe, constatând că argumentele apărării despre

nevinovăția inculpatului în săvârșirea faptei incriminate se combat prin

totalitatea de probe cercetate în ședința de judecată care demonstrează

incontestabil vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de huliganism.

7

Astfel, că afirmațiile respective nu generează achitarea inculpatului

Severin Constantin precum s-a solicitat în cererea de apel și de recurs,

argumentele aduse fiind identice celor care au format obiect de examinare la

etapa judecării cauzei în ordine de apel, iar instanța de apel a motivat detaliat

și argumentat soluția adoptată.

Colegiul penal, analizând materialele cauzei în raport cu argumentele

invocate de către recurent, conchide că instanța de apel, la judecarea apelului

a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală, în mod întemeiat a

ajuns la concluzia corectitudinii încadrării juridice a acțiunilor inculpatului

Severin Constantin, astfel corect concluzionând că în acțiunile inculpatului

sunt prezente toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal, motivându-și temeinic soluția în acest sens, așa

cum este indicat în pct. 4, 4.1. al prezentei decizii, soluție pe care instanța de

recurs o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, deoarece

soluția instanței de apel este pe deplin conformă circumstanțelor de fapt și de

drept stabilite, precum și practicii judiciare constante.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă

sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în

special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v.

Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții

legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza

Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe

Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din 09 martie 1999).

Prin urmare, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost constatată

existența erorii de drept prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, deoarece asemenea eroare în speță nu a fost comisă.

Cu referire la criticile părții apărării privind modalitatea de apreciere de

către instanțele de fond a probelor administrate la cauza penală, Colegiul

penal precizează că aprecierea probelor este unul din cele mai importante

momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus de

către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în

proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Însă cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate

fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că

motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute în

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca

motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât

cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a

instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile

8

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de

fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării

inculpatului conform infracțiunii incriminate, astfel că reaprecierea probelor,

în modul propus de către partea apărării, nu se încadrează în prevederile

art. 427 Cod de procedură penală.

În acest sens, Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin

prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia

privind recunoașterea vinovăției inculpatului Severin Constantin în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Referitor la eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod

de procedură penală, potrivit căreia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, invocată de

recurent, Colegiul penal constată că aceasta la fel nu poate fi reținută,

deoarece apărarea a invocat supra și eroarea de drept prevăzută de pct. 8) al

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în temeiul căreia a invocat că fapta

nu întrunește elementele infracțiunii incriminate inculpatului Severin

Constantin și a solicitat achitarea inculpatului, astfel că invocarea erorii de

drept prevăzute la pct. 12) este una contradictorie. Mai mult, în acest sens

instanțele de fond s-au expus în mod temeinic și deplin, considerând corectă

încadrarea acțiunilor inculpatului în baza prevederilor art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal.

Reieșind din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la

examinarea recursului declarat de către avocatul Pântea Marin în numele

inculpatului Severin Constantin, nu au fost stabilite erori de drept care ar

condiționa casarea deciziei contestate, impunându-se soluția inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pântea

Marin în numele inculpatului Severin Constantin, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2021, în cauza penală în privința

lui Severin Constantin xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 aprilie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Catan Liliana

Guzun Ion

9