2ra-1441/13 — recuperare cheltuielilor pentru instruirea militară

prima instanță: V.Suciu dosarul nr. 2ra-1441/13

instanța de apel: D. Manole, B.Bîrca, N.Traciuc

Î N C H E I E R E

16 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru,

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ursul

Andrei,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul

Apărării către Ursul Andrei privind recuperarea cheltuielilor suportate pentru

instruire militară și acțiunea reconvențională a lui Ursul Andrei către Ministerul

Apărării cu privire la anularea angajamentului și a contractului de satisfacere a

serviciului militar,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2012, prin care a

fost respins apelul declarat de către Ursul Andrei, cu menținerea hotărîrii

Judecătoriei Dubăsari din 22 mai 2012,

c o n s t a t ă

Ministerul Apărării a Republicii Moldova a formulat o cerere de chemare în

judecată către Ursul Andrei privind recuperarea cheltuielilor pentru instruirea

militară.

În motivarea acțiunii Ministerul Apărării al RM a invocat, că în anul 2002

pîrîtul Ursul Andrei Valeriu a fost admis la studii în cadrul Institutului Militar

„Alexandru cel Bun” la specialitatea „transmisiuni” absolvind institutul la

01.07.2006.

La 10.03.2003, în conformitate cu art.27 al Legii cu privire la pregătirea

cetățenilor pentru apărarea Patriei, cet. Ursul Andrei a încheiat cu comandantul

Institutului Militar contract de îndeplinire a serviciului militar pentru perioada

27.07.2002 - 27.07.2011. În baza acestui contract, pîrîtul Ursul Andrei se obliga să

îndeplinească serviciul militar pe parcursul perioadei indicate.

Cu toate acestea, la 30.08.2007, prin ordinul șefului centrului comunicații și

informatică al Marelui Stat Major nr.170, pîrîtul, la inițiativa sa personală a fost

exclus din lista nominală a unității militare cu trecerea în rezervă în temeiul pct.140

lit. m) al Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în

Forțele Armate.

Ursul Andrei a încheiat cu comandantul Institutului Militar un angajament

privind admiterea la studii, conform căruia acesta se obliga să restituie costul

cheltuielilor de instruire în cazul trecerii în rezervă pînă la expirarea termenului de 5

ani după absolvire.

Cheltuielile suportate de Ministerul Apărării al RM pentru instruirea lui Ursul

Andrei în cadrul Institutului Militar al Forțelor Armate constituie: pentru anul 2002

-12877 lei, pentru anul 2003 - 25006 lei, pentru anul 2004 - 24656 lei, pentru anul

2005 - 17430 lei, pentru anul 2006 - 14499 lei, iar în total 94468 lei. Luînd în

considerație faptul, că pîrîtul Ursul Andrei a îndeplinit serviciul militar în Armata

Națională în perioada de la 01.07.2006 pînă la 30.08.2007, suma pe care acesta

urmează să o achite proporțional termenului serviciului militar constituie 72425,16 lei.

Pîrîtul Ursul Andrei Valeriu la 30.03.2012 a înaintat împotriva Ministerului

Apărării al RM acțiune reconvențională cu privire la anularea angajamentului din

08.09.2002 și contractului de satisfacere a serviciului militar din 27.07.2002.

În sprijinul cererii reconvenționale, Ursul Andrei a comunicat, că angajamentul

din 08.09.2002 și contractul de satisfacere a serviciului militar din 27.07.2002 au

fost încheiate de el cînd nu avea vîrsta de 18 ani, respectiv nu dispunea de capacitate

de exercițiu deplină, potrivit prevederilor art.20 al.3 al Codului Civii RM.

Prin hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 22 mai 2012 s-a admis acțiunea cu

încasarea de la Ursul Andrei în beneficiul Ministerului Apărării întru recuperarea

cheltuielilor pentru instruirea militară a sumei de 72 425,16 lei, încasarea de la Ursul

Andrei în beneficiul statului a taxei de stat în sumă de 2 172,75 lei, iar cererea

reconvențională a lui Ursul Andrei s-a respins ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe Ursul Andrei a declarat apel, prin

care a solicitat casarea hotărîrii primei instanțe, respingerea acțiunii Ministerului

Apărării și admiterea cererii reconvenționale.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2012 s-a respins apelul

declarat de către Ursul Andrei, cu menținerea fără modificări a hotărîrii Judecătorie

Dubăsari din 22 mai 2012.

La adoptarea soluției sale, instanța de apel a ajuns la concluzia că prima

instanță a respectat normele materiale și procesuale, a verificat complet, sub toate

aspectele în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungînd la concluzia de respingere a acțiunii ca neîntemeiate.

Astfel, instanța de apel a constatat că, în anul 2002 pîrîtul/apelantul Ursul

Andrei Valeriu a fost admis la studii în cadrul Institutului Militar „Alexandru cel

Bun,, la specialitatea „transmisiuni,, absolvind institutul la 01.07.2006.

La 10.03.2003, în conformitate cu art.27 al Legii cu privire la pregătirea

cetățenilor pentru apărarea Patriei, cet. Ursul Andrei a încheiat cu comandantul

Institutului Militar contract de îndeplinire a serviciului militar pentru perioada

27.07.2002 - 27.07.2011. În baza acestui contract, pîrîtul Ursul Andrei s-a obligat să

îndeplinească serviciul militar pe parcursul a 9 ani. (f.d.10)

La fel, la 10.09.2002 Ursul Andrei a semnat un angajament prin care s-a

angajat, în cazul exmatriculării precum și al trecerii în rezervă indiferent de motive

cu excepția motivului de stare a sănătății și cel de reducere a statelor pînă la

expirarea termenului de 5 ani după absolvirea Institutului Militar al Forțelor Armate

să restituie costul cheltuielilor pentru studii, (f.d.09)

Cu toate acestea, la 30.08.2007, prin ordinul șefului centrului comunicații și

informatică al Marelui Stat Major nr.170, pîrîtul, la inițiativa sa personală a fost

exclus din lista nominală a unității militare cu trecerea în rezervă în temeiul pct.140

lit. m) al Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în

Forțele Armate.

Potrivit art.58 alin.(3) al Legii învățămîntului, absolventul care și-a făcut

studiile în bază de contract refuză să se prezinte la serviciu sau suspendă activitatea,

pînă la expirarea termenului de 5 ani, în organizația sau întreprinderea de care a fost

recomandat pentru instruire, este obligat să restiuie cheltuielile de studii.

Prevederi asemănătoare sînt indicate și în art.27 alin.(6) al Legii privind

pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei, conform căruia militarii eliberați din

serviciul militar, care după încheierea tuturor tipurilor de instruire, au îndeplinit

serviciul militar în Forțele Armate mai puțin de 5 ani, achită cheltuielile pentru

instruire, indiferent de sursa de finanțare.

Analogic, normele art.35 al. 11 al Legii privind statutul militarilor,

menționează că la eliberarea din serviciul militar prin contract în cazurile prevăzute

la alin.(3) lit.e), g), i), k) și m), o) - din inițiativa personală a militarului, militarii cu

vechimea în serviciul militar mai mică de 5 ani, după absolvirea instituțiilor de

învățămînt militar sau după încheierea tuturor tipurilor de instruire, indiferent de

sursa de finanțare, sînt obligați să recupereze cheltuielile pentru instruire în mărimea

calculată prin împărțirea sumei cheltuielilor generale la perioada aflării în serviciul

militar.

Astfel, instanța de apel corect a ajuns la concluzia de admitere a acțiunii

deoarece, Ursul Andrei a fost eliberat de la serviciu în baza cererii sale personale

pînă a fi expirat termenul de 5 ani.

Instanța de apel a menționat că, nu pot fi reținute afirmațiile apelantului

referitor la nulitatea absolută a angajamentului din 10.09.2002 precum și a

contractului de satisfacere a serviciului militar din 10.03.2003 pe motiv că la

semnarea respectivelor acte, apelantul nu avea vîrsta de 18 ani, după cum urmează:

conform datelor buletinului de identitate, Ursul Andrei s-a născut la 22.12.1984

(f.d.105), respectiv rezultă că la semnarea contractului de satisfacere a serviciului,

adică la 10.03.2003 apelantul avea deja vîrsta de 18 ani și capacitatea deplină de

exercițiu. Mai mult ca atît, în respectivul contract Ursul Andrei a contrasemnat

faptul că a luat cunoștință de legile RM și de alte acte normative ce reglementează

modul de satisfacere a serviciului militar și își asumă obligația de satisfacere a

serviciului militar prin contract în Forțele Armate pe termen de 9 ani în condițiile

stabilite de legislația în vigoare cu privire la modul de satisfacere a serviciului.

În aceste condiții, chiar dacă Ursul Andrei a semnat angajamentul la 10.09.2002,

în speța dată, actul respectiv nu este pertinent și concludent și acesta nu influențează

într-un mod sau altul soluția pronunțată, or, contractul de satisfacere a serviciului

militar semnat de Ursul Andrei a fost încheiat conform prevederilor legale. Ba mai

mult, apelantul în contractul semnat a indicat că a făcut cunoștință cu toate actele

normative ce reglementează modalitatea de satisfacere a serviciilor, prin ce se

conchide că a făcut cunoștință inclusiv cu prevederile art.27 alin.(6) al Legii privind

pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei și art.35 al. 11 al Legii privind statutul

militarilor.

Nu pot fi reținute nici susținerile apelantului cu referire la faptul calculării

incorecte a cheltuielilor, or, certificatul-calcul privind cheltuielile suportate de

Ministerul Apărării pentru instruirea apelantului, prezentat de Ministerul Apărării

reprezintă un document oficial, calculul fiind perfectat conform „Instrucțiunii cu

privire la modul de recuperare a cheltuielilor de instruire - instituțiile de învățămînt

militar”, aprobat prin ordinul Ministerului Apărării al R.M nr.123 din 20.06.2007.

Mai mult, instanța remarcă că pe un caz similar, fiind efectuată expertiza

cheltuielilor pentru instruire, conform raportului de expertiză nr.980 seria 001383

din 15.04.2009 s-a stabilit cu certitudine că, calculul prezentat este perfectat în

strictă conformitate cu actele normative în vigoare și corespunde cheltuielilor

efective suportate de la bugetul de stat pentru instruirea unui student militar.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, instanța de apel și instanța de

fond justificat au ajuns la concluzia admiterii acțiunii Ministerului Apărării privind

recuperarea cheltuielilor pentru instruirea militară.

La 05 martie 2013 Ursul Andrei a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii Ministerului Apărării și de

admitere a cererii reconvenționale.

În motivarea recursului recurentul a indicat că instanțele judecătorești au emis

soluții cu încălcarea normelor de drept material și procesual, nu a elucidat toate

circumstanțele cauzei.

La 12 aprilie 2013 Ministerul Apărării al R.M a depus prin intermediul

cancelariei o referință, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de Ursul

Andrei, solicitînd respingerea acestuia, cu menținerea deciziei instanței de apel și a

hotărîrii primei instanțe.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ursul Andrei, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situația de

apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a cauzei.

Instanțele judecătorești au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și

au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat

de către Ursul Andrei, în esența lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima

instanță cît și în instanța de apel și sînt expuse asupra circumstanțelor de fapt și nu

de drept, cărora instanța de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul

de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerințelor

art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror

instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ursul Andrei, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e

Recursul declarat de către Ursul Andrei, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru