3rh-55/13 — contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3rh-55/13

prima instanță N. Vascan

instanța de recurs T. Răducanu

V. Macinskaia, Iu. Cimpoi

ÎNCHEIERE

15 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Tatiana Răducanu

examinând cererea de revizuire depusă de către Liuba Brînzilă, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a Liubei Brînzilă împotriva Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului destituirea din

funcția publică, anularea ordinelor de sancționare, restabilirea în funcție, încasarea

salariului mediu pentru absența forțată de la lucru și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 20 iunie 2012, prin care a fost

respins recursul declarat de către Liuba Brînzila și menținută hotărîrea Curții de

Apel Chișinău din 04 iulie 2011

constată

La 14 februarie 2011 Liuba Brînzilă a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la anularea

ordinului destituirea din funcția publică, anularea ordinelor de sancționare,

restabilirea în funcție, încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la lucru

și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta Liuba Brînzilă a indicat că, prin ordinul

Ministerului Finanțelor nr. 49-p din 11 februarie 2011a fost destituită din funcția

de consultant al Secției reglementarea contabilității sectorul corporativ a Direcției

contabilității și auditului în sectorul corporativ în temeiul art. 64 lit. d) din Legea

nr.158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică - incompetența

profesională stabilită în urma obținerii calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea

anuală a performanțelor profesionale ale funcționarului public. Reclamanta

menționează că nu a existat modalitatea de evaluare aprobată de Guvern, după cum

1

prevede art. 34 alin.(9) din Legea cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, obiectivele stabilite sînt în contradicție cu prevederile Legii

contabilității, iar direcția este lipsită de sarcini și atribuții la capitolul

reglementarea contabilității, de aceea nu dispune de temei privind stabilirea

obiectivelor și indicatorilor performanță în Fișele de evaluare a performanțelor

profesionale anuale.

Obiectivele stabilite nu au fost elaborate în colaborare cu funcționarul public

evaluat după cum prevede pct. 24 din Regulamentul cu privire la evaluarea

performanțelor profesionale ale funcționarului public, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr. 697 din 05 august 2010. Obiectivele individuale de activitate și

indicatorii de performanță sînt neîntemeiat acceptate și de direcția resurse umane,

care conform pct. 27 din Regulament se expun asupra corectitudinii corespunderii

cerințelor din pct. 22 al Regulamentului. De asemenea, reclamanta mai invocă că

pîrîtul nu s-a referit nici la criteriile de evaluare din Fișa de evaluare, redate cu

punctaj, comentariile și punctajul acestora sînt lipsite de temei legal și acte

confirmative.

De asemenea, nu i-a fost adus la cunoștință Regulamentul intern al direcției,

în baza căruia direcția urmează să-și desfășoare activitatea.

De asemenea, Liuba Brînzilă a solicitat anularea ordinelor de sancționare

nr. 329-p din 22 iunie 2010, nr. 536-p din 06 octombrie 2010, nr. 594-p din 29

octombrie 2010. Astfel, a menționat că ordinul nr. 329-p din 22 iunie 2010 a fost

emis în temeiul art. 57 lit. (e) și (f) din Legea nr. 158 -XVI din 04 iulie 2008, care

prevede refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile și atribuțiile de serviciu;

neglijența repetată sau tergiversarea sistematică a îndeplinirii sarcinilor. De

asemenea, în ordinul nominalizat este menționat, că nu au fost îndeplinite

indicațiile conducerii Ministerului Finanțelor, precum și în baza notei - raport a

„comisiei de disciplină” din 21 iunie 2010. la momentul emiterii ordinului nu i-a

fost adusă la cunoștință nota - raport a „comisiei de disciplină” din 21 iunie 2010,

nota-raport respectivă fiind prezentată abia în instanța de judecată, iar cuprinsul

acestei note - raport este lipsit de temei legal și nu prezintă temei legal privind

emiterea ordinului nr. 329-p din 22 iunie 2010.

În ordinele nr. 536-p din 6 octombrie 2010 și nr. 594-p din 29 octombrie

2010, ca motive privind aplicarea sancțiunii disciplinare sînt menționate

prevederile art. 57 lit. e), f), j) și 1) din Legea cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public, fiind invocate aceleași motive de aplicare a

sancțiunilor disciplinare, care nu sînt argumentate cu acte confirmative întemeiate.

La emiterea acestor ordine a fost invocat proiectul modificărilor și

completărilor la Regulamentul privind inventarierea și avizele la scrisorile

parvenite de la entități, care au fost stabilite ca obiective ilegal și neîntemeiat.

Totodată, nu s-a ținut cont nici de prevederile art.23 din Legea privire la funcția

publică și statutul funcționarului public, care stipulează, că funcționarul public are

dreptul să refuze în scris și motivat îndeplinirea dispozițiilor, scrise sau verbale,

primite de la conducător, dacă le consideră ilegale. La aplicarea sancțiunilor

disciplinare nu s-a ținut cont nici de prevederile 106 alin. (4), din Codul Muncii,

2

care stipulează, că pentru aceeași abatere disciplinară nu poate aplica decît o

singură sancțiune.

De asemenea, Liuba Brînzilă a solicitat restabilirea în funcția anterior ocupată

începînd cu 15 februarie 2011, precum și încasarea salariului pentru absența forțată

de la muncă și recalcularea plăților salariale din perioada activității reclamantei, și

anume recalcularea salariului de funcție începînd cu 16 februarie 2009 reieșind din

grila salarizare a funcției de consultant principal, stabilită conform Hotărîrii

Guvernului nr. 525 din 16 mai 2006; recalcularea sporului la salariu și a primei

prevăzute la pct. 13 din Hotărîrea Guvernului nr. 525 din 16 mai 2006 pe perioada

anilor 2009, 2010, ianuarie 2011 în mărimi nu mai mici decît cele stabilite

colaboratorilor cu o experiență de activitate în direcție nu mai mică de 14 ani;

calcularea și achitarea indemnizațiilor de concediu și ajutorul material

corespunzător, conform legislației în vigoare, începînd cu 11 aprilie 2011.

La 16 februarie 2009 a luat cunoștință de Fișa postului funcției de consultant

principal. Totodată, reclamanta invocă că pînă la momentul destituirii din serviciu,

fără motive întemeiate nu a fost numită în funcția de consultant principal.

Astfel, de către Ministerul Finanțelor au fost încălcate prevederile Hotărîrii

Guvernului nr. 201 din 11 martie 09, ca urmare din data de 16 februarie 09,

reclamanta nelegitim este menținută în funcția de consultant, respectiv fiind

diminuat și salariul, care urma să-i fie calculat reieșind din grila de salarizare a

funcției de consultant principal, dar nu de consultant.

De asemenea, a menționat că, în direcție nu există criterii, modalități după

care urmează să fie apreciat nivelul competenței profesionale, intensitatea muncii,

sarcinile de importanță majoră, aportul personal în muncă al fiecărui colaborator,

motiv din care, nelegitim în majoritatea lunilor anilor 2009, 2010 și ianuarie 2011

i-au fost calculate cele mai mici sume de spor la salariu și premii dintre

colaboratorii direcției, sau chiar de loc nu i s-a calculat.

Mai mult ca atît, pentru anul 2011 concediul de odihnă a fost programat

începînd cu data de 11 aprilie 2011, dată din care urma să-i fie efectuat calculul

indemnizațiilor de concediu și ajutorul material prevăzut de legislație. Din motivul

eliberării nelegitime din serviciu nu a beneficiat de aceste calcule salariale.

Reclamanta Liuba Brînzilă solicită anularea ordinului nr. 49-p din 11

februarie 2011 privind destituirea din funcția publică, anularea ordinelor de

sancționare nr. 329-p din 22 iunie 2010, nr. 536-p din 06 octombrie 2010 și nr. 594

- p din 29 octombrie 2010, restabilirea în funcția de consultant al Secției

reglementarea contabilității sectorul corporativ a Direcției contabilității și auditului

în sectorul corporativ, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru și

repararea prejudiciului moral în mărime de 300.000 lei.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2011 acțiunea a fost

respinsă.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 20 iunie 2012 a fost respins

recursul declarat de către Liuba Brînzilă și menținută hotărîrea Curții de Apel

Chișinău din 04 iulie 2011

3

Liuba Brînzilă a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanței de

recurs, cerînd admiterea cererii, casarea deciziei instanței de recurs cu dispunerea

rejudecării recursului.

Revizuienta Liuba Brînzilă, drept temei de depunere a cererii de revizuire a

indicat prevederile art. 449 lit. b) CPC, însă în motivarea cererii de revizuire a

invocat examinarea incorectă a fondului cauzei.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire

neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele

considerente.

Revizuirea este o cale de retractare a hotărîrii și nu de reformare. În cadrul

revizuirii nu se verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor adoptate, ci în baza unor

temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului și aceste temeiuri

trebuie să fie obiective, reale și legale ce s-ar încadra în art. 449 CPC. De

asemenea aceste temeiuri urmează a fi aplicate așa cum le-a determinat norma

juridică respectivă.

S-a constatat că, instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, la 20 iunie 2012, a examinat recursul

declarat de către Liuba Brînzilă, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată

a Liubei Brînzilă împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu

privire la anularea ordinului destituirea din funcția publică, anularea ordinelor de

sancționare, restabilirea în funcție, încasarea salariului mediu pentru absența forțată

de la lucru și repararea prejudiciului moral, împotriva hotărîriii Curții de Apel

Chișinău din 04 iulie 2011, și în conformitate cu art. 417 al. (1) lit. a) CPC, a

respins recursul declarat de Liuba Brînzilă și a menținut hotărîrea Curții de Apel

Chișinău din 04 iulie 2011.

Cu toate că revizuienta indică în cererea de revizuire drept temei art. 449

lit. b) CPC, în argumentarea cererii nu invocă careva circumstanțe sau probe care

a-r putea fi raportate la temeiurile stabilite de norma procedurală, iar argumentul

invocat de către revizuientă cu privire la faptul că, instanțele judecătorești incorect

au examinat fondul cauzei, nu se încadrează în prevederile art. 449 CPC și nu

constituie temei de revizuire a hotărîrilor judecătorești.

Pornind de la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, unul din

aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității

raporturilor juridice, care cere printre altele, că atunci cînd instanțele judecătorești

dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în

discuție (cazul Brumărescu contra României).

Principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătorești cere că nici o

parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile și obligatorii

doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei.

Competența instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a

corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă

examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență

a două opinii diferite cu privire la aceiași chestiune nu este un temei de

4

reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este

necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (cazul Roșca contra

Moldovei).

Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că temeiul

invocat în cererea de revizuire este în contradicție cu prevederile art. 449 CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 al. (1) lit. a) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

dispune

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Liuba

Brînzilă, împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 20 iunie 2012, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a Liubei Brînzilă împotriva Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului destituirea din

funcția publică, anularea ordinelor de sancționare, restabilirea în funcție, încasarea

salariului mediu pentru absența forțată de la lucru și repararea prejudiciului moral.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Tatiana Răducanu

5