AFFAIRE ERDOKOVY c. ITALIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle (règlement amiable)
AFFAIRE ERDOKOVY c. ITALIE (CtEDO, 2000)
SECȚIUNEA A DOUA CAUZA ERDOKOVY c. ITALIA (Cercetarea nr. 40982/98) HOTĂRÂREA STRASBURG Februarie 2000 În cauza Erdokovy c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis președintele Fischbach Conforti Bonello Strážnická Lorenzen Tsatsa-Nikolovska judecători și grefier de secțiune al dlui E. Fribergh După ce a deliberat într-o cameră a Consiliului la 20 ianuarie 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant ungar, Henriette Erdokovy, reclamanta, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Drepturilor Lîmpicului, la 10 ianuarie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor lui Iehova și a Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului). Cererea a fost înregistrată la 27 aprilie 1998 sub numărul de dosar 40982/98. Recurenta este reprezentată de M. G. Cesarini, avocat la Roma. Guvernul italian ( În urma unui schimb de corespondență, la 15 noiembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 1 și, respectiv, 20 decembrie 1999, guvernul și reprezentantul recurentelor au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. În perioada 8 decembrie 1989-23 octombrie 1990 (data deciziei de achitare a Curții de Apel de la Roma), recurenta a fost pusă în detenție provizorie. La 12 decembrie 1991, în conformitate cu art. 314 din Codul de procedură penală, Comisia a introdus o acțiune în despăgubire pentru detenția sa, urmată de o achitare în fața Curții de Apel de la Roma, care solicita repararea prejudiciului suferit ca urmare a detenției sale nejustificate. Printr-o ordonanță din 2 aprilie 1992, al cărei text a fost depus la grefa din 5 mai 1992, Curtea a acceptat cererea sa, ordonând Ministerului de Trezorerie plata a 50 de milioane de lire plus cheltuielile de procedură. În urma recursurilor Ministerului, printr-o ordonanță din 20 mai 1997, al cărei text a fost depus la grefă la 2 iulie 1997 și notificat recurentei la 22 iulie 1997, Curtea de Apel a condamnat Ministerul să plătească 35 de milioane de lire. La 19 noiembrie 1997, recurenta a depus la grefa Tribunalului de apel al Romei o cerere de rectificare a unei erori materiale, în măsura în care Ministerul în cauză îi indicase că nu putea dispune executarea ordonanței Tribunalului de apel, deoarece a existat o eroare de lovire în numele recurentei. Printr-o ordonanță din 25 noiembrie 1997, al cărei text a fost depus la grefă în aceeași zi, instanța de apel a solicitat rectificarea. Această ordonanță a fost notificată recurentei la 15 decembrie 1997. Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 40982/98 formulată de dl Erdokovy, guvernul italian propune ca aceasta să plătească suma de 17 000 000 de lire italiene, din care 12 000 000 000 de lire italiene. pentru daune morale și 5 000 000 pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, imediat după notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această plată va reprezenta soluionarea definitivă a cauzei. În plus, Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Am luat cunoștință de declarația guvernului italian conform căreia el este dispus să-mi plătească suma de 17 000 000 de lire, dintre care 12 000 000 000 pentru daune morale și 5 000 000 pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei, care are ca origine cererea nr. 40982/98 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, sunt dispus să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 13. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITÉ, hotărăște să șteargă cauza din rol ; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 1 februarie 2000, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Modululer