PROCOPIO contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 46969/99 prezentate de Saverio Rocco Procoi împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 2 martie 2000 într-o cameră compusă din G. Bonello, președintele B. Conforti, V. Strážnická, P. Lorenzen M. Tsatsa-Nikolovska, E. Levits A.B. Baka, judecători E. Fribergh, grefier de secțiune Având în vedere cererea depusă la 30 octombrie 1997 și înregistrată la 22 martie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un cetățean italian, născut în 1943 și rezident în Davoli (Catanzaro). Este reprezentat în fața Curții de către dl Domenico Sommario, avocat la Rossano Scalo (Cosence). La 14 martie 1983, Tribunalul din Monza a declarat falimentul reclamantului și a numit un lichidator al falimentului. La 3 aprilie 1992, reclamantul a solicitat un concordat de faliment. La 19 august 1996, el a declarat că renunțase la această propunere, care avea un interes mai mare, deoarece continuarea procedurii de faliment îl împiedicase să-și găsească un loc de muncă. În februarie 1997, judecătorul falimentului a constatat revocarea concordatului. La 31 august 1999, lichidatorul a prezentat o cerere de încheiere a procedurii de faliment. printr-o ordonanță din 15 septembrie 1999, Tribunalul din Monza a declarat încheierea procedurii respective. Această procedură a început la 14 martie 1983 și s-a încheiat la 15 septembrie 1999. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care este de puțin peste 16 ani și șase luni, pentru o instanță, nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Giovanni Bonello Premier

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 46969/99

présentée par Saverio Rocco Procopio

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 2

mars

2000 en une chambre composée de

M.

G. Bonello,

président

,

M.

B. Conforti,

M

me

V. Strážnická,

M.

P. Lorenzen

M

me

M. Tsatsa-Nikolovska,

M.

E. Levits

M.

A.B. Baka,

juges

,

M.

E. Fribergh,

greffier

de section

,

Vu la requête introduite le 30 octobre 1997 et enregistrée le 22 mars 1999

;

Après avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant est un ressortissant italien, né en 1943 et résidant à Davoli (Catanzaro). Il est représenté devant la Cour par M

e

Domenico Sommario, avocat à Rossano Scalo (Cosence).

Le 14 mars 1983, le tribunal de Monza déclara la mise en faillite du requérant et nomma un syndic de la faillite.

Le 3 avril 1992, le requérant sollicita un concordat de faillite. Le 19 août 1996, il déclara renoncer à cette proposition, qui n’avait pour lui plus d’intérêt, car le prolongement de la procédure de faillite lui avait empêché de trouver du travail. Le 20

février 1997, le juge de la faillite constata la révocation du concordat. Le 31

août

1999, le syndic présenta une demande visant à la clôture de la procédure de faillite. Par une ordonnance du 15 septembre 1999, le tribunal de Monza déclara la clôture de ladite procédure.

EN DROIT

Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 14 mars 1983 et s'est terminée le 15 septembre 1999.

Selon le requérant, la durée de la procédure, qui est d'un peu plus de seize ans et six mois, pour une instance, ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

Erik Fribergh

Giovanni Bonello

Greffier

Président