- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 5 aprilie 2000
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Marchetti împotriva Italiei (nr. 2)
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A DOUA SUPLIMENTARĂ PLANETTI c. ITALIA (Cercetarea nr. 40956/98) HOTĂRÂREA STRASBOURG 5 aprilie 2000 În Cauza Marchetti c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor L'ampe (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis președinte Fischbach Conforti Bonello Strážnická Tsatsa-Nikolovska A.B. Baka judecători și din domnul Fribergh grefier de secțiune E. Fribergh După ce a intenționat în camera Consiliului la 23 martie 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la data inițială a cauzei, se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, M. Marchetti a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 20 octombrie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (precum și Convenția privind Drepturile Omului).
Cererea a fost înregistrată la data de 27 aprilie 1998 sub numărul de dosar 40956/98. Reclamantul este reprezentat de M. F. Panepucci, avocată la L'Aquila. Guvernul italian ( În urma unui schimb de corespondență, la 29 noiembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 12 ianuarie 2000 pentru guvern și la 16 decembrie 1999 și la 28 ianuarie 2000 pentru solicitant, părțile au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 13 noiembrie 1989, reclamantul și o altă persoană au atribuit primăria A. în fața Tribunalului din L.Aquila, pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite ca urmare a lucrărilor efectuate la o clădire deținută de acesta.
După o audiere la cererea primăriei, în lanțul de judecată din 21 ianuarie 1991, judecătorul a aprobat audierea martorilor. Iunie 1991, data la care a avut loc audierea anumitor martori. La 6 februarie 1992, tribunalul a fost amânat la cererea reclamanților. La 4 iunie 1992 a avut loc audierea altor martori și a fost numit un expert. Acesta a depus jurământul la 3 decembrie 1992. O audiere mai târziu, la 29 iulie 1993 a avut loc la sonda de prezentare a concluziilor. februarie 1996. Printr-o hotărâre din 4 decembrie 1996, al cărei text a fost depus la grefă la 26 februarie 1997, instanța a acceptat cererea reclamantului.
Această hotărâre a dobândit autoritatea de lucru judecat la 26 februarie 1998. ÎN JUST la 12 ianuarie 2000, grefierul a primit de la coagentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 40956/98 formulată de dl Marchetti, guvernul italian propune ca aceasta să plătească suma de 21 000 000 de lire italiene (ITL), dintre care 16 000 000 000 ITL pentru daune morale și 5 000 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, imediat după notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei.
Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nici o evaluare a motivelor care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern.
În plus, Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu Õ art. 43 Õ 1 din Convenție Õ Õ La 16 decembrie 1999 și 28 ianuarie 2000, grefierul a primit următoarea declarație semnată de reclamant Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Italian conform căruia este dispus să-mi plătească suma de 21 000 000 de lire italiene (ITL), dintre care 16 000 000 000 ITL pentru daune morale și 5 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale penală a cauzei având originea cererii nr. 40955/95 pe care am introdus-o în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție). Curtea este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, așa cum le recunoaște Convenția sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură].
11. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITÉ, hotărăște să șteargă cauza din rol ; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 5 aprilie 2000, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Modululer
DEUXIÈME SECTION
AFFAIRE MARCHETTI c. ITALIE (Requête n° 40956/98) ARRÊT STRASBOURG 5 avril 2000 En l’affaire Marchetti c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Rozakis , président , M. M. Fischbach , M. B. Conforti , M. G. Bonello , M me V. Strážnická , M me M. Tsatsa-Nikolovska M. A.B. Baka juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section ; Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 23 mars 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
A l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont un ressortissant italien, M. Marchetti (« le requérant »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme le 20 octobre 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). La requête a été enregistrée le 27 avril 1998 sous le numéro de dossier 40956/98. Le requérant est représenté par M e F. Panepucci, avocate à L'Aquila. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito.
Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée d’une procédure civile. La Cour a déclaré la requête recevable le 27 avril 1999.
Après un échange de correspondance, le 29 novembre 1999, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Le 12 janvier 2000 pour le Gouvernement et les 16 décembre 1999 et 28 janvier 2000 pour le requérant, les parties ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. EN FAIT
Le 13 novembre 1989, le requérant et une autre personne assignèrent la mairie de A. devant le tribunal de L’Aquila, afin d’obtenir réparation des dommages subis suite à des travaux effectués à un immeuble lui appartenant.
La mise en état de l'affaire commença le 29 janvier 1990. Après une audience remise à la demande de la mairie, à l’audience du 21 janvier 1991 le juge de la mise en état admit l’audition de témoins. Le 17 juin 1991, l’audience fut renvoyée d’office au 24 juin 1991, date à laquelle eut lieu l’audition de certains témoins. Le 6 février 1992, l’audience fut reportée à la demande des demandeurs. Le 4 juin 1992 eut lieu l’audition d’autres témoins et fut nommé un expert. Celui-ci prêta serment le 3 décembre 1992.
Une audience plus tard, le 29 juillet 1993 se tint l’audience de présentation des conclusions. L’audience de plaidoiries fut fixée au 7 février 1996.
Par un jugement du 4 décembre 1996, dont le texte fut déposé au greffe le 26 février 1997, le tribunal fit droit à la demande du requérant. Ce jugement acquit l’autorité de la chose jugée au 26 février 1998. EN DROIT
Le 12 janvier 2000, le greffier a reçu du coagent du gouvernement italien devant la Cour la lettre suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 40956/98, introduite par M. Marchetti, le gouvernement italien offre de verser à celui-ci la somme de 21 000 000 lires italiennes (ITL), dont 16 000 000 ITL au titre du dommage moral et 5 000 000 ITL au titre des frais et dépens, dès la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. La présente déclaration tient compte de la durée de la procédure mais ne comporte aucune évaluation sur les raisons qui peuvent justifier une telle durée en droit interne. En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
Les 16 décembre 1999 et 28 janvier 2000, le greffier a reçu la déclaration suivante signée par le requérant : « J’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement italien selon laquelle il est prêt à me verser la somme de 21 000 000 lires italiennes (ITL), dont 16 000 000 ITL au titre du dommage moral et 5 000 000 ITL au titre des frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 40956/98 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ledit règlement s’inspire du respect des droits de l’homme, tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
Partant, il échet de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à L’UNANIMITé, 1. Décide de rayer l’affaire du rôle ; 2. Prend acte de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 5 avril 2000, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement . Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président