CASE OF PAMMEL AGAINST GERMANY

Rezoluția ResDH(2001)6 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 1 iulie 1997 în cazul Pammel împotriva Germaniei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 26 februarie 2001 în ședința 741 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 54 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul din Pammel pronunțat la 1 iulie 1997 și transmis în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 54 anterior din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 17820/91) împotriva Germaniei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 15 august 1990 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Friedrich Wilhelm Pammel, un național german, și că Comisia a declarat admisibilă plângerea privind lungimea excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața Curții Constituționale; Amintind că cauza a fost prezentată în fața Curții de către reclamant la 21 martie 1996 și de către Guvernul Statului pârât la 27 martie 1996; întrucât în hotărârea sa din 1 iulie 1997 Curtea în unanimitate: - a considerat că art. 6 alineatul (1) din convenție era aplicabil în acest caz; - a considerat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; - a susținut că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 15 000 de mărci germane în ceea ce privește prejudiciile materiale, 10 000 mărci germane, precum și orice TVA acumulată în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 4% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 54 din Convenție; având în vedere obligația Germaniei în temeiul articolului 53 din Convenție de a respecta aceasta, întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comitetului informații cu privire la măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări ale aceleiași tipuri ale prezentei hotărâri (acești informații figurează în apendicele prezentei rezoluții); Având în vedere că în octombrie 1997, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 1 iulie 1997, Declarații, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Germaniei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 54 din Convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2001)6 Informații furnizate de Guvernul Germaniei în cursul examinării cazului Pammel de către Comitetul de Miniștri Guvernul Germaniei observă în primul rând că încărcarea de muncă a Bundesverfassungsgericht (Curtea Constituțională Federală) s-a îmbunătățit substanțial în ultimii ani, deoarece s-a rezolvat retardul cauzat de problemele constituționale legate de unificarea germană. Numărul de noi cazuri prezentate în fața Curții Constituționale Federale a scăzut treptat de la 5 911 în 1995 (când a ajuns la maxim datorită problemelor de unificare) la 4 885 în 1999. În plus, Curtea Constituțională Federală a avut un echilibru pozitiv atât în 1998 cât și în 1999 deoarece numărul de cazuri închise a depășit numărul de noi cazuri introduse cu 216 și, respectiv, 323 (numărul total de cazuri închise în 1998 a fost de 4 999 și 5 208 în 1999). Pe partea personalului, în anul 2000, numărul personalului juridic atribuit Curții Constituționale Federale a crescut de la 50 la 55. Mai multe creșteri sunt examinate. Guvernul este de asemenea de părere că, având în vedere efectul direct al Convenției Europene a Drepturilor Omului, interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în legislația germană, Curtea Constituțională Federală își va adapta practicile de aderare la cazuri care pun probleme similare, astfel încât să evite întârzieri nejustificate în examinarea oricărei dintre cazuri. În acest context, acesta reamintește că, la 16 iulie 1997 și, respectiv, 3 septembrie 1997, Ministerul Federal al Justiției a trimis scrisori către Bundesverfassungsgericht informand-o despre hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cazurile Probstmeier și Pammel și a închide copii ale ambelor hotărâri în limba germană. În plus, traducerile germane ale celor două hotărâri au fost publicate în cadrul Europäische Grundrechtezeitschrift (volume 14-16 din 17 septembrie 1997, pagina 310 în cazul Pammel și volumul 17-18 din 22 septembrie 1997, pagina 405 în cazul Probstmeier) și în cazul Neue Juristische Wochenschrift ”, volumul 42 din 15 octombrie 1997, paginile 2809-2811. Guvernul Germaniei este de părere că, cu aceste măsuri, a respectat obligațiile sale în temeiul articolului 53 din Convenție.

Resolution ResDH(2001)6

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 1 July 1997

in the case of Pammel against Germany

(Adopted by the Committee of Ministers on 26 February 2001

at the 741

st

meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of former Article 54 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Pammel case delivered on 1 July 1997 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under former Article 54 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 17820/91) against Germany, lodged with the European Commission of Human Rights on 15 August 1990 under former Article 25 of the Convention by Mr Friedrich Wilhelm Pammel, a German national, and that the Commission declared admissible the complaint concerning the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before the Constitutional Court;

Recalling that the case was brought before the Court by the applicant on 21 March 1996 and by the Government of the respondent State on 27 March 1996;

Whereas in its judgment of 1 July 1997 the Court unanimously:

- held that Article 6, paragraph 1, of the Convention was applicable in the case;

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that the respondent State was to pay the applicant, within three months, 15 000 German marks in respect of pecuniary damage, 10 000 German marks together with any VAT accrueing in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 4% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant's claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of former Article 54 of the Convention;

Having invited the Government of the respondent State to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 1 July 1997, having regard to Germany's obligation under former Article 53 of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent State gave the Committee information about the measures taken preventing new violations of the same kind as that found in the present judgment (this information appears in the appendix to this resolution);

Having satisfied itself that in October 1997, within the time-limit set, the Government of the respondent State had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 1 July 1997,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Germany, that it has exercised its functions under former Article 54 of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2001)6

Information provided by the Government of Germany during the examination of the Pammel case by the Committee of Ministers

The Government of Germany first observes that the workload of the

Bundesverfassungsgericht

(Federal Constitutional Court) has substantially improved over the last years, as the backlog caused by the constitutional problems posed by German unification has been resolved.

The number of new cases brought before the Federal Constitutional Court had thus progressively decreased from 5 911 in 1995 (when it reached its maximum due to the unification problems) to 4 885 in 1999. Furthermore, the Federal Constitutional Court has had a positive balance in both 1998 and 1999 as the number of cases closed has exceeded the number of new cases brought by 216 and 323 respectively (the total number of cases closed in 1998 was 4 999 and 5 208 in 1999).

On the personnel side, in the year 2000, the number of legal staff assigned to the Federal Constitutional Court increased from 50 to 55. Further increases are being examined.

The Government is furthermore of the opinion that, in view of the direct effect of the European Convention on Human Rights as interpreted by the European Court of Human Rights in German law, the Federal Constitutional Court will adapt its practice of joining cases raising similar problems in such a way as to avoid unjustified delays in the examination of any of the cases.

It recalls in this context that on 16 July 1997 and 3 September 1997 respectively, the Federal Ministry of Justice sent letters to the

Bundesverfassungsgericht

informing it about the judgments of the European Court of Human Rights in the Probstmeier and Pammel cases and enclosing copies of both judgments in German.

Furthermore, the German translations of the two judgments were published in the

Europäische Grundrechtezeitschrift

(volume 14-16, of 17 September 1997, page 310 in the Pammel case and volume 17-18, of 22 September 1997, page 405 in the Probstmeier case) and in the

Neue Juristische Wochenschrift

”, volume 42 of 15 October 1997, pages 2809-2811.

The Government of the Germany is of the opinion that with these measures it has complied with its obligations under former Article 53 of the Convention.