AFFAIRE SBROJAVACCA-PIETROBON c. ITALIE

În cazul Sbrojavacca-Pietrobon c. Italia (solicitarea nr. 44419/98) se pronunță în favoarea STRASBURG 27 februarie 2001 defineșteF 27/05/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. În cazul Sbrojavacca-Pietrobon c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din E. Palm, președinte al Comisiei Conforti Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru judecători și domnul O La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și din care o resortisantă italiană, M Giovanna Sbrojavacca-Pietrobon ( este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito.

Curtea a declarat cererea admisibilă la 4 iulie 2000. ÎN FAPT, la 13 decembrie 1989, recurenta l-a numit pe domnul T. și compania de asigurări S. în fața judecătorului din statul Trevise pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite ca urmare a unui accident rutier. La data de 14 februarie 1991, judecătorul din instanță a pronunțat o altă cauză referitoare la același accident. La 23 ianuarie 1992, a avut loc o discuție privind mijloacele de probă. După o audiere, la 21 aprilie 1994 s-a ținut audierea martorilor și judecătorul din oficiu a numit un expert. Acesta din urmă a depus jurământul la 2 februarie 1995. La 30 noiembrie 1995, tribunalul a fost retrimis la 31 octombrie 1996 pentru a permite părților să examineze raportul de competență.

În ziua următoare, încuviințarea a fost amânată din oficiu la 16 octombrie 1997. La acea dată, a avut loc sonda de prezentare a concluziilor. Potrivit informațiilor furnizate de reclamantă, la o dată nespecificată, în urma atribuirii cauzei în fața colegiului de magistrați însărcinat cu soluționarea celor mai vechi cauze (seziune stralcio), președintele a numit un nou judecător de punere în aplicare și a stabilit la 7 februarie 2000 în ședința pledoariilor. Recurenta susține că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Registrul se opune acestei teze.

Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 13 decembrie 1989 și sa se încheie la 24 noiembrie 2000. 10. Prin urmare, a durat mai mult de 10 ani și 11 luni pentru o instanță. 11. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de cerința termenului rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior.

Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). Cu privire la aplicarea articolului 41 din Convenție 13. În temeiul articolului 41 din Convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții respective, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 14. Recurenta solicită 17 400 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 15. Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei suma solicitată, și anume 17 400 000 ITL pentru prejudiciul moral.

Interese moratorii 16. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data d adoptarea prezentei hotărâri a fost de 3,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenia Dit că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 17 400 000 (șaptesprezece milioane 400 000) lire italiene pentru daune morale; că această sumă va majora cu 3,5 % l an de la expirarea termenului respectiv și până la plata înapoiată cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

În limba franceză, apoi comunicat în scris la 27 februarie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul Michael O

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE SBROJAVACCA-PIETROBON c. ITALIE (Requête n° 44419/98) ARRÊT STRASBOURG 27 février 2001 DÉFINITIF 27/05/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive. En l’affaire Sbrojavacca-Pietrobon c. Italie , La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de : M me E. Palm, présidente , MM. B. Conforti , L. Ferrari Bravo , Gaukur Jörundsson , R. Türmen , B. Zupančič , T. Panțîru , juges , et de M. M. O’Boyle , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 6 février 2001, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

7. La requérante allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (…) qui décidera (…) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (…) »