AFFAIRE VACCARISI c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA VACCARISI c. ITALIA (solicitarea nr. 46977/99) HOTĂRÂREA STRASBURG martie 2001 DEFINITIVF 01/0 6/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. În cauza Vacarisi c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte Conforti Bonello Strážnická Lorenzen Tsatsa-Nikolovska. E. Leviți judecători și dlui Fribergh grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 8 februarie 2001, se retrage la hotărâre, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și din care o resortisantă italiană, M Giuseppa Vaccarisi ( E. Cavarra, avocat în Noto (Syracuse).

Guvernul italian (atmosfera este reprezentată de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 2 martie 2000. Domnul și compania de asigurări S. în fața judecătorului judecător din Noto pentru a obține despăgubiri pentru daunele materiale suferite în timpul unui accident de circulație pe care aceasta a evaluat-o în 5 000 000 de milioane de lire italiene. Încheierea cazului a început la 23 septembrie 1994. După o audiere, printr-o ordonanță din 25 octombrie 1994, instanța de judecată a declarat M. La 7 iunie 1996, judecătorul va amâna cauza la 15 iunie 1996, noiembrie 1996 pentru a proceda la audierea unui martor. Printr-o ordonanță din 5 decembrie 1996, judecătorul judecător în instanță a admis la audierea unui alt martor.

La 18 aprilie și 26 septembrie 1997, judecătorul a amânat cauza, deoarece martorul era absent. La audierea sa a avut loc la 28 noiembrie 1997, data la care judecătorul a fixat data prezentării concluziilor la 21 aprilie 1998. Această audiere a fost amânată din oficiu la 2 octombrie 1998. printr-o hotărâre din 14 octombrie 1998, al cărei text a fost depus la grefă la 16 octombrie 1998, instanța judecătorească a dat dreptul la cererea recurentei.

ÎN SPECIAL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Recurenta a declarat că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil În conformitate cu prevederile art. 6 1 din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care trebuie luată în considerare a început la 4 iulie 1994 și s-a încheiat la 16 octombrie 1998. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existena în Italia a unei practici contrare Conveniei care rezultă dintr-o acumulare de încălcări ale cerinei termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 10. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție,

În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 12. Recurenta nu a prezentat nicio cerere de satisfacie echitabila. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să îi acorde o sumă în acest sens. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenie. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 1 martie 2001, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Erik Fribergh András Baka Premier Președinte

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE VACCARISI c. ITALIE (Requête n° 46977/99) ARRÊT STRASBOURG 1 er mars 2001 DÉFINITIF 01/06/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive. En l’affaire Vaccarisi c. Italie , La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : MM. A.B. Baka , président , B. Conforti , G. Bonello , M me V. Strážnická , M. P. Lorenzen , M me M. Tsatsa-Nikolovska. M. E. Levits , juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 8 février 2001, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

6. La requérante allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (…) qui décidera (…) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (…) »