CtEDO 03.07.2001 AI

AFFAIRE RECEP EROL c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
03.07.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de P1-1;Non-lieu à examiner l'art. 6-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE RECEP EROL c. TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

PRIMA SECȚIUNE

CAUZA RECEP EROL c. TURCIA

(Cererea nr. 19658/92)

3 iulie 2001

03/10/2001

Prezenta hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 § 2 din Convenție. Ea poate fi supusă unor corecturi de formă.

În cauza Recep Erol c. Turcia,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședință într-o cameră compusă din:

președintă,

Gaukur Jörundsson,

judecători,

judecător ad hoc,

și M. O'Boyle,

grefier de secțiune,

După deliberare în ședință de consiliu la 15 februarie 2000 și 12 iunie 2001,

Pronunță prezenta hotărâre, adoptată la această din urmă dată:

Curtea de Casație a confirmat aceste sentințe în ianuarie 1990, martie 1992 și aprilie 1993 respectiv.

Sume plătite reclamantului de administrație înainte de a prelua posesia pământurilor (în LT)

Date de sesizare a instanțelor interne

Sume ale indemnizațiilor complementare acordate de instanțele interne (în LT)

Date de plată ale indemnizațiilor complementare

Sume ale indemnizațiilor complementare versate reclamantului de administrație majorate cu 30% dobânzi moratorii (în LT)

Valori reale ale indemnizațiilor complementare la momentul plății majorate în funcție de rata inflației de 67% (în LT)

Niveluri de indemnizație în raport cu valorile reale ale pământurilor expropriate

9.606.435

7.442.550

4.176.200

4.393.320

27/05/1987

27/05/1987

27/05/1987

27/05/1987

12.415.403

8.700.858

5.365.663

5.599.380

30/06/1990

30/05/1991

14/07/1993

05/07/1993

23.899.650

19.141.876

15.292.139

15.958.233

61.052.744

67.675.234

129.388.134

135.024.009

65,49

60,24

50,26

50,77

"(...) Indemnitatea de expropriere va fi plătită în numerar și în bani gheață. (...) În cazul în care legea ar autoriza plăți în rate (...) fracțiunea care nu a fost plătită în numerar va fi însoțită de dobânzi moratorii la rata maximă prevăzută pentru datoriile statului (...)"

"Când prejudiciile suferite de creditor depășesc dobânzile moratorii pentru zilele de retard și debitor nu poate demonstra că creditor a comis o vină, repararea prejudiciului este în sarcina debitorului.

Dacă prejudiciul suplimentar poate fi estimat imediat, judecătorul poate fixa suma la momentul pronunțării deciziei pe meritul cauzei."

"Ceea ce compensează retardarea soluționării creanțelor sunt dobânzile moratorii. Dat fiind că căile de execuție forțată permit creditorului să solicite ceea ce i se cuvine, majorat cu dobânzi, acesta nu are dreptul să exige o altă compensație cu titlu indemnitariu; prin urmare, decizia care admite cererea creditorului, pe motiv că rata inflației era ridicată, se dovedește nefundată (...)"

"Legea nr. 3095 a fost aprobată și a intrat în vigoare atunci când inflația în țară era ridicată, cu o rată care depășea cu mult 30%. În ciuda acestui fapt, legiulatorul a intenționat ca rata dobânzilor moratorii să fie de 30%. Pentru acest motiv, în cauza examinată, nu este conform dreptului, invocând dobânzile atașate depozitelor bancaire, să depășească dobânda compusă de 30% printr-o cale ocultă."

"(...) rata dobânzii prevăzută de legea nr. 3095 (...) este o indemnitate forfetară care acoperă daunele fără a fi nevoie să fie demonstrate (...). De îndată ce rata dobânzilor moratorii (daunele datorită retardării plății) este fixată prin lege, ținând seama de problemele economice (inflație, căderea valorii monetare (...)) în care se găsește țara, este imposibil să se invoce aceleași elemente (inflație, căderea valorii monetare (...)) ca dovezi evidente ale prejudiciului excedentaru evocate la art. 105 din codul obligațiilor, nici să se afirme că dezavantajele care rezultă din acestea constituie prejudiciul real suferit. Altfel, constatarea legiulatoru că contrapartida acestor dezavantaje ar fi de 30%, n-ar mai avea niciun sens. Atunci când legiulatorul, ținând seama de totalitatea problemelor economice, a fixat, în temeiul puterii legislative care i-o conferă Constituția, rata reparării daunei rezultând din aceste probleme, nu se poate accepta că dauna de reparări nu se ridică la 30%, ci la 60 sau 70%, pe motivul implicit că aceasta apreciere [a legiulatoru] s-ar dovedi nefundată. (...) Este evident că inflația care se simte considerabil în conjunctura economică actuală a țării noastre, depășește [rata de] 30% prevăzută de (...) legea nr. 3095, și că [prin urmare] prejudiciul suferit de creditor din cauza unei soluționări târzii rămâne neacoperit. Cu toate acestea, prejudiciul excedând rata de 30% fixată de legiulatoru nu este cel despre care este vorba la art. 105 din codul obligațiilor (...). Atunci când legiulatoru, în temeiul puterii legislative, a considerat că această daună s-ar ridica la 30%, majorarea acesteia la rate mai ridicate printr-o decizie judiciară, pe motiv că inflația depășește 30%, ar constitui o depășire de competență (...)"

"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Prevederile precedente nu încalcă dreptul pe care îl posedă statele de a pune în vigoare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi."

Cu toate acestea, DSİ a plătit complementele indemnității doar la 30 iunie 1990, 30 mai 1991, 14 iulie și 5 iulie 1993 respectiv, adică mai mult de trei sau șase ani după sesizarea instanțelor și trei sau aproximativ șaptesprezece luni după deciziile Curții de Casație.

"Dacă Curtea constată că a existat violare a Convenției sau a Protocoalelor sale, și dacă legea internă a Înaltei Părți Contractante permite doar repararea imperfectă a consecințelor acestei violări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă."

Cu toate acestea, această cerere nu a fost susținută de dovezi.

a) Statul pârât trebuie să verseze reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, următoarele sume, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de taxe, drepturi de timbru și sarcini fiscale exigibile la momentul versării, convertite în lire turcești la rata aplicabilă la data soluționării:

i. 46.200 (patruzeci și șase mii două sute) dolari americani în repararea prejudiciului material;

ii. 1.000 (o mie) dolari americani pentru prejudiciu moral;

iii. 300 (trei sute) dolari americani pentru cheltuieli și costuri;

b) că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 6% pe an de la expirarea acestui termen și până la versare;

Încheiat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 3 iulie 2001 în aplicarea art. 77 §§ 2 și 3 din regulamentul Curții.

Michael O'Boyle

Elisabeth Palm

Grefier

Președintă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-01-30
0,99
AFFAIRE EROL c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE EROL c. TURQUIE ( Requête n° 19278/92 ) ARRÊT STRASBOURG 30 janvier 2001 DÉFINITIF 30/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-07-03
0,98
AFFAIRE SEFER EROL c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE SEFER EROL c. TURQUIE (Requête n° 19659/92) ARRÊT STRASBOURG 3 juillet 2001 DÉFINITIF 03/10/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2001-07-03
0,98
AFFAIRE NASIDE EROL c. TURQUIE (N° 2)
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE NAŞİDE EROL c. TURQUIE (N° 2) (Requête n° 19657/92) ARRÊT STRASBOURG 3 juillet 2001 DÉFINITIF 03/10/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2001-07-03
0,97
AFFAIRE EGRIKALE c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE EĞRİKALE c. TURQUIE (Requête n° 19656/92) ARRÊT STRASBOURG 3 juillet 2001 DÉFINITIF 03/10/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2001-07-03
0,97
AFFAIRE DOKEL c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DOKEL c. TURQUIE (Requête n° 19655/92) ARRÊT STRASBOURG 3 juillet 2001 DÉFINITIF 03/10/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
Sursă