AFFAIRE EDELMAYER CONTRE L'AUTRICHE

Rezoluția ResDH(2001)170 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 decembrie 2000 în cauza Edelmayer împotriva Austriei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 17 decembrie 2001, cu ocazia reuniunii 775 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 19 decembrie 2000 în cauza Edelmayer și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 33979/96) adresată împotriva Austriei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 16 iulie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Erwin Edelmayer, resortisant austriac, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil Ö Õ Õ cu privire la condamnarea reclamantului, în 1995, mai întâi de către instanțele administrative pentru conduita în stare de ebrietate și apoi de către instanțele penale pentru bătăi și răniri cauzate de neglijență sub controlul alcoolului (grief tras din art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție) ï; întrucât, în hotărârea sa din 19 decembrie 2000, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamantul, și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis, în unanimitate, să o șteargă din rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei în fața Marii Camere; În conformitate cu dispozițiile regulamentului de procedură, s-a convenit ca guvernul Austriei să plătească reprezentantului reclamantului, imediat după notificarea hotărârii, suma totală de 54 000 de șilingi austrieci, toate prejudiciile; Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, după încheierea acesteia, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a fost subordonată revocarea sau soluționarea litigiului; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul de stat pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a soluționa problema la origine a plângerilor declarate admisibile în prezenta cauză, în special prin abrogarea, în urma unei hotărâri a Curții Constituționale federale din decembrie 1996, Austria, care a adoptat dispoziții din Codul rutier, care: că o persoană poate fi judecată a doua oară de o altă instanță pentru fapte care au făcut deja obiectul unei hotărâri judecătorești definitive (a se vedea Rezoluția DH (97) 501 în cauza Gradinger împotriva Austriei) ; D. întrucât, la 16 ianuarie 2001, guvernul statului pârât a plătit reprezentantului reclamantului suma prevăzută de regulamentul amiabil, Declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Registrul Austriei, pe care l-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2001)170

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 19 décembre 2000

dans l’affaire Edelmayer contre l’Autriche

(adoptée par le Comité des Ministres le 17 décembre 2001,

lors de la 775

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 19 décembre 2000 dans l’affaire Edelmayer et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 33979/96) dirigée contre l’Autriche, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 16 juillet 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Erwin Edelmayer, ressortissant autrichien, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la condamnation du requérant, en 1995, d’abord par les juridictions administratives pour conduite en état d’ivresse et ensuite par les juridictions pénales pour coups et blessures provoquées par négligence sous l’emprise de l’alcool (grief tiré de l’article 4 du Protocole n° 7 à la Convention) ;

Considérant que dans son arrêt du 19 décembre 2000 la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et le requérant, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ;

Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de l’Autriche paierait au représentant du requérant, dès la notification de l’arrêt, la somme globale de 54 000 shillings autrichiens, tous préjudices confondus ;

Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois final, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour résoudre le problème à l’origine des plaintes déclarées recevables dans la présente affaire, avec notamment l’abrogation – à la suite d’un arrêt de la Cour constitutionnelle Fédérale de l’Autriche de décembre 1996 – des dispositions du code de la route qui permettaient qu’une personne puisse être jugée une deuxième fois par une autre juridiction pour des faits ayant déjà fait l’objet d’une décision judiciaire définitive (voir la Résolution DH (97) 501 dans l’affaire Gradinger contre l’Autriche) ;

S’étant assuré que le 16 janvier 2001 le gouvernement de l’Etat défendeur a versé au représentant du requérant la somme prévue par le règlement amiable,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Autriche, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.