CtEDO 19.02.2002 Auto

AFFAIRE LUGNAN IN BASILE c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
19.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE LUGNAN IN BASILE c. ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA LUGNAN IN BAZIL c. ITALIA (solicitarea nr. 56207/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 19 Februarie 2002 DEFINIF 19/05/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Lugnan in Vasile c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din Domnii J.-P. Costa președinte L. F everari Bravo Loucaides Bîrsan Jungwiert Butkevych Mularoni judecători și Dolle graffière de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 22 ianuarie 2002, Rend la hotărâre că, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o instanță îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant italian, M Maria Lugnan in Baile ( reclamanta a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 28 noiembrie 1996 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului). Cererea a fost înregistrată la 3 aprilie 2000 sub numărul de dosar 56077/00. P. De Luca, avocat în Catane. Guvernul italian ( a fost reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 11 aprilie 2001. Recurenta, angajată în calitate de tehnician de suprafață și doamna vestiarului, a fost titularizată după 14 ani de serviciu pe lângă Universitatea din Catania. Prin decizia din 14 septembrie 1987, președintele Consiliului Regional din Sicilia i-a fost recunoscut un anumit grad. La 26 ianuarie 1998, decizia a fost notificată reclamantei. În martie 1988, recurenta a formulat o acțiune în fața Tribunalului Administrativ Regional din Sicilia, care urmărea să obțină, pe de o parte, anularea acestei hotărâri și, pe de altă parte, recunoașterea dreptului său la plată a diferenței de tratament corespunzătoare anilor în care a avut loc, plus interesele legale. În aceeași zi, recurenta a prezentat o cerere de stabilire a datei landului. La 31 mai 1991, recurenta a prezentat o cerere de stabilire a datei landului în instanță în regim de urgență. Prin hotărârea din 3 iulie 1992, al cărei text a fost depus la grefă la 12 august 1992, tribunalul administrativ a ordonat autorităților administrative în cauză prezentarea documentelor. La 18 ianuarie 1995 și 27 noiembrie 1997, reclamanta a prezentat o cerere în vederea stabilirii de urgență a datei landului. La data de 26 octombrie 1998 a fost stabilită o hotărâre înainte de a se pronunța drept din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 29 aprilie 1999, tribunalul administrativ căruia i s-a încredințat administrația în cauză prezentarea altor documente în termen de 30 de zile. Pe de altă parte, instanța a numit un comisar (un reprezentant ad acta) În conformitate cu informațiile furnizate de reclamantă, la 7 iulie 1999 și 8 august 1999, aceasta a prezentat o cerere de a stabili data la care a avut loc încuviințarea. La 2 decembrie 1999, a avut loc o audiere. 10. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 23 mai 2000, Tribunalul Administrativ Regional a admis la cererea recurentei. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 11. Recurenta a susținut că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 12. Prin urmare, aceasta a durat aproximativ 12 ani și două luni pentru o instanță. 15. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existena în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de nerespectări față de cerința de termen rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 16. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil. În conformitate cu art. 41 din Convenție, există încă o manifestare a practicii menționate anterior. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta solicită 75 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 19. Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 18 000 de euro (EUR) pentru prejudiciul moral. Prospături și cheltuieli de judecată 20. De asemenea, recurenta solicită 10 000 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și 13 242 000 ITL pentru cele suportate în fața Curții 21. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR pentru cheltuielile de judecată și cheltuielile de judecată ale procedurii în fața Curții și acordă recurentei. Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3 % l an. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L 44 alin. (2) din Convenție, 18 000 EUR (18 000 EUR) pentru daune morale și 2 000 EUR (două mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 3 % l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 19 februarie 2002, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Dolle J.-P. Costa Modululre Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-12-11
0,96
AFFAIRE MEZZETTA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MEZZETTA c. ITALIE (Requête n° 51654/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2002-02-12
0,95
AFFAIRE LUCIANI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE LUCIANI c. ITALIE (Requête n° 52919/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2002-02-28
0,95
AFFAIRE FRANCO ET BASILE c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE FRANCO ET BASILE c. ITALIE (Requête n° 52843/99) ARRÊT STRASBOURG 28 février 2002 DÉFINITIF 28/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2002-02-19
0,95
AFFAIRE RIPOLI c. ITALIE (N° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE RIPOLI c. ITALIE (n° 2) (Requête n° 56215/00) ARRÊT STRASBOURG 19 février 2002 DÉFINITIF 19/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2002-02-28
0,95
AFFAIRE RUGGIERO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE RUGGIERO c. ITALIE (Requête n° 51151/99) ARRÊT STRASBOURG 28 février 2002 DÉFINITIF 28/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
Sursă