ALCADE ET PEDROSA CONTRE LA FRANCE

1 Rezoluția Finală ResDH(2002)38

2 Drepturile Omului

3 Cererea nr. 23132/93

4 Alcade și Pedrosa împotriva Franței

5 (adoptată de Comitetul de Miniștri la 30 aprilie 2002,

6 la cea de-a 792

7 -a

8 reuniune a Delegaților Miniștrilor)

9 Comitetul de Miniștri, în temeiul fostului articol 32 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția"),

10 Având în vedere Rezoluția interimară DH (97) 511, adoptată la 29 octombrie 1997 în cauza Alcade și Pedrosa împotriva Franței, prin care Comitetul de Miniștri a autorizat publicarea raportului Comisiei Europene a Drepturilor Omului și a concluzionat că existase o încălcare a articolului 6 din Convenție din cauza respingerii recursului reclamanților de către Curtea de Casație pentru lipsa motivelor fără ca aceștia să fi fost informați despre termenul pentru prezentarea memoriului lor și despre data ședinței;

11 Întrucât Comitetul de Miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie, la transmiterea raportului său, cu privire la o satisfacție echitabilă care urmează să fie acordată reclamanților, propuneri completate prin scrisoarea Comitetului special datată 9 aprilie 2001;

12 Întrucât în cadrul celei de-a 757

13 -a

14 reuniuni a Delegaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, în acord cu propunerile Comisiei, a hotărât, prin decizia adoptată la 26 iunie 2001, în conformitate cu fostul articol 32, paragraful 2, din Convenție, că nu trebuia plătită nicio sumă reclamanților cu titlu de satisfacție echitabilă, aceștia din urmă prezentându-și cererile tardiv;

15 Întrucât Comitetul de Miniștri a invitat guvernul Statului pârât să-l informeze despre măsurile luate ca urmare a deciziilor sale din 29 octombrie 1997 și 26 iunie 2001, având în vedere obligația Franței de a se conforma acestora conform fostului articol 32, paragraful 4, din Convenție;

16 Întrucât, în cadrul examinării acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul Statului pârât a reamintit că măsuri fuseseră adoptate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta cauză, cu adoptarea legii nr. 93-1013 din 24 august 1993 care a introdus un articol 585-1 în Codul de procedură penală, prevăzând că memoriul reclamantului condamnat penal trebuie să ajungă la grefa Curții de Casație cel târziu la o lună după data recursului (a se vedea Rezoluția DH (97) 395 în cauza G.N. I împotriva Franței), și a indicat că raportul Comisiei, precum și deciziile Comitetului de Miniștri fuseseră transmise autorităților direct vizate,

17 Declară, după ce a luat notă de măsurile luate de Guvernul Franței, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul fostului articol 32 din Convenție în prezenta cauză.

Résolution Finale ResDH(2002)38

Droits de l’Homme

Requête n° 23132/93

Alcade et Pedrosa contre la France

(adoptée par le Comité des Ministres le 30 avril 2002,

lors de la 792

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’ancien article 32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu la Résolution intérimaire DH (97) 511, adoptée le 29 octobre 1997 dans l’affaire Alcade et Pedrosa contre la France, dans laquelle le Comité des Ministres a autorisé la publication du rapport de la Commission européenne des Droits de l’Homme et a conclu qu’il y avait eu violation de l’article 6 de la Convention en raison du rejet du pourvoi des requérants par la Cour de cassation pour défaut de moyens sans qu’ils aient été informés du délai pour présenter leur mémoire et de la date de l’audience ;

Attendu que le Comité des Ministres a examiné les propositions faites par la Commission, lors de la transmission de son rapport, au sujet d’une satisfaction équitable à accorder aux requérants, propositions complétées par lettre du Comité spécial en date du 9 avril 2001 ;

Attendu que lors de la 757

e

réunion des Délégués des Ministres, le Comité des Ministres, en accord avec les propositions de la Commission, a dit, par décision adoptée le 26 juin 2001, conformément à l’ancien article 32, paragraphe 2, de la Convention, qu’aucune somme d’argent ne devait être versée aux requérants au titre de la satisfaction équitable, ces derniers ayant présentés leurs demandes tardivement ;

Attendu que le Comité des Ministres a invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de ses décisions des 29 octobre 1997 et 26 juin 2001, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’ancien article 32, paragraphe 4, de la Convention ;

Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, avec l’adoption de la loi n° 93-1013 du 24 août 1993 qui a introduit un article 585-1 dans le Code de procédure pénale prévoyant que le mémoire du demandeur condamné pénalement doit parvenir au greffe de la Cour de cassation un mois au plus tard après la date du pourvoi (voir la Résolution DH (97) 395 dans l’affaire G.N. I contre la France), et a indiqué que le rapport de la Commission ainsi que les décisions du Comité des Ministres avaient été transmis aux autorités directement concernées,

Déclare, après avoir pris note des mesures prises par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’ancien article 32 de la Convention dans la présente affaire.