CASE OF CABALLERO AGAINST THE UNITED KINGDOM

Rezoluția ResDH(2002)41 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 februarie 2000 în cazul Caballero împotriva Regatului Unit (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 30 aprilie 2002 la a 792-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Caballero, pronunțată la 8 februarie 2000, și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în conformitate cu art. 46 din Convenție; reamintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 32819/96) împotriva Regatului Unit, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 28 iunie 1996 în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dl Clive Caballero, un național britanic, și că Comisia a declarat admisibilă plângerea că a fost refuzat automat cauțiunea înainte de procesul său, motivată de dosarul său penal; Amintind că cazul a fost prezentat de către Comisie la 24 noiembrie 1998; întrucât, în hotărârea sa din 8 februarie 2000, Curtea a acceptat în unanimitate concesiunea Guvernului că a existat o încălcare a art. 5, alineatele (3) și (5) din Convenție; - a considerat că nu este necesar să se ia în considerare dacă a existat o încălcare a art. 13 din Convenție; - a susținut că nu este necesar să se ia în considerare dacă s-a încălcat art. 14 din Convenție în legătură cu art. 5 alineatul (3); - a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 1 000 de lire sterline în ceea ce privește prejudiciile morale; 15 250 de lire sterline în ceea ce privește costurile și cheltuielile inclusiv ale impozitului pe valoarea adăugată, mai puțin sumele primite în asistență juridică din partea Consiliului Europei și că dobânzile simple la o rată anuală de 7,5% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Regatului Unit în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că s-au luat deja măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași cazuri, cele mai importante prin modificarea legislativă a secțiunii 25 din Legea privind justiția penală și ordinea publică 1994, prin art. 56 din Legea privind crimele și tulburările din 1998, care a intrat în vigoare la 30 septembrie 1998, și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în mod direct în cauză; Având în vedere faptul că, la 23 mai 2000, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 8 februarie 2000, și având luat act de faptul că reclamantul și-a renunțat dreptul la dobânzi nejustificate, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Regatului Unit, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)41

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 8 February 2000

in the case of Caballero against the United Kingdom

(Adopted by the Committee of Ministers on 30 April 2002

at the 792nd meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Caballero case delivered on 8 February 2000 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 32819/96) against the United Kingdom, lodged with the European Commission of Human Rights on 28 June 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr Clive Caballero, a British national, and that the Commission declared admissible the complaint that there had been an automatic denial of bail prior to his trial, motivated by his criminal record;

Recalling that the case was brought before the Court by the Commission, on 24 November 1998;

Whereas in its judgment of 8 February 2000 the Court unanimously:

- accepted the Government’s concession that there had been a violation of Article 5, paragraphs 3 and 5 of the Convention;

- held that it was not necessary to consider whether there had been a violation of Article 13 of the Convention;

- held that it was not necessary to consider whether there had been a violation of Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 5, paragraph 3;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months, 1 000 pounds sterling in respect of non-pecuniary damage; 15 250 pounds sterling in respect of costs and expenses inclusive of value-added tax, less the amount received in legal aid from the Council of Europe and that simple interest at an annual rate of 7,5% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 8 February 2000, having regard to the United Kingdom’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as that found in this case, most importantly through the legislative amendment of Section 25 of the Criminal Justice and Public Order Act 1994, by Section 56 of the Crime and Disorder Act 1998 which entered into force on 30 September 1998, and indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 23 May 2000, after expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 8 February 2000, and having taken note of the fact that the applicant has waived his right to default interest,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of the United Kingdom, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.