CASE OF CHAHED AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2002)50 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 aprilie 2001 în cazul Chahed împotriva Franței (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 30 aprilie 2002 la a 792-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Chahed, pronunțată la 10 aprilie 2001, și transmisă Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; Amintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 45976/99) împotriva Franței, depusă la 1 decembrie 1998 Curtea Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 34 din Convenția de către dl Wardi Chahed, un național francez, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea potrivit cărora a fost excesivă lungimea a anumitor proceduri civile în fața instanțelor administrative; întrucât, în hotărârea sa din 10 aprilie 2001, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate,

să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Franței va plăti reclamantului, imediat ce hotărârea va fi notificată, suma globală de 45 850 franci francezi pentru toate daunele incluse; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 17 mai 2001, în termenul convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)50 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 10 April 2001 in the case of Chahed against France (Adopted by the Committee of Ministers on 30 April 2002 at the 792nd meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Chahed case delivered on 10 April 2001 and transmitted to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 45976/99) against France, lodged with the European Court of Human Rights on 1 December 1998 under Article 34 of the Convention by Mr Wardi Chahed, a French national, and that the Court declared admissible the complaint that the length of certain civil proceedings before administrative courts was excessive; Whereas in its judgment of 10 April 2001 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided,

unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of France would pay the applicant, as soon as the judgment is notified, the global sum of 45 850 French francs for all damage included; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 17 May 2001, within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement and that no other measures was required in the present case to conform to the Court’s judgment, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France,

that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.