CASE OF GROS AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2002)65 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 9 noiembrie 1999 în cazul Gros împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 iunie 2002 la a 798-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Gros pronunțată la 9 noiembrie 1999 și transmisă Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 44 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 43743/98) împotriva Franței, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 17 septembrie 1998 în conformitate cu art. 25 precedent al Convenției de către dna Dominique Gros, cetățean francez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea referitoare la durata excesivă a anumitor proceduri în fața instanței de recurs din Aix en Provence; întrucât, în hotărârea sa din 9 noiembrie 1999, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu trimite cazul la Marea Camera; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Franței va plăti reclamantului o sumă globală de 30 000 de franci, la notificarea hotărârii Curții Europene; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri cu privire la aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; având în vedere că, la 19 noiembrie 1999, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în soluționarea prietenoasă; având în vedere măsurile luate de Guvernul Franței pentru a remedia dificultățile întâlnite de Curtea de Apel Aix en Provence (a se vedea Rezoluția finală ResDH (2002)63 în cazul Bozza adoptată la 24 iunie 2002); Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)65

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 9 November 1999

in the case of Gros against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 June 2002

at the 798th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Gros case delivered on 9 November 1999 and transmitted to the Committee of Ministers under Article 44 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 43743/98) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 17 September 1998 under previous Article 25 of the Convention by Ms Dominique Gros, a French national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain proceedings before the court of Appeal of Aix en Provence;

Whereas in its judgment of 9 November 1999 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to refer the case to the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of France would pay the applicant a global sum of 30 000 French francs upon notification of the European Court’s judgment;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 19 November 1999, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the friendly settlement;

Having regard to the measures taken by the Government of France in order to remedy to the difficulties encountered by the Court of Appeal of Aix en Provence (see Final Resolution ResDH (2002)63 in the case of Bozza adopted on 24 June 2002);

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.