SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 62474/00 Maria DI VICO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 25 iunie 2002 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Loucaides Bîrsan Jungwiert Butkevych Mularoni judecători Raimondi judecător ad-hoc M. T.L. Early grefier adjunct de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 2 iulie 1998, după ce a intenționat, a făcut următoarea decizie invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanta se plângea de durata procedurii administrative care o privea. La origine, recurenta se plângea de durata unei proceduri administrative. Ea invoca art. 6 alineatul (1) din Convenție, care, în părțile sale relevante, este astfel formulată Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) de fond a oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Prin scrisoarea recomandată, grefa a informat-o pe reclamantă cu privire la intrarea în vigoare în Italia a Legii nr. 89 din 24 martie 2001 și a întrebat-o dacă are competența de a sesiza instanța competentă sau dacă insistă ca Curtea să examineze cererea. reclamantei i s-a solicitat, în același timp, să-și prezinte Õ în primul rând instanțelor naționale. Transplantul a informat reclamanta cu privire la faptul că, în lipsa unui răspuns din partea sa în termenul stabilit, Curtea ar putea considera că nu mai dorește să mențină cererea și ar putea decide să o elimine din rol, în conformitate cu art. 37 1 din Convenție, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11. Recurenta a primit scrisoarea trimisă cu confirmare de primire la 25 ianuarie 2002, dar nu a răspuns la grefă. Curtea consideră că reclamanta nu este interesată de soarta cererii și concluzionează că nu mai dorește să o mențină în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că nu există nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului garantate de Convenția n
Requête n° 62474/00
Maria DI VICO
contre l’Italie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 25 juin 2002 en une chambre composée de
MM.
J.-P.
Costa
,
président
,
L.
Loucaides
,
C.
Bîrsan
,
K.
Jungwiert
,
V.
Butkevych
,
M
me
A.
Mularoni
,
juges
,
M.
G.
Raimondi
,
juge ad hoc
,
et
de
Early
,
greffier adjoint de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 2 juillet 1998,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée de la procédure administrative qui la concernait.
A l’origine la requérante se plaignait de la durée d’une procédure administrative. Elle invoquait l’article 6 § 1 de la Convention qui, en ses parties pertinentes, est ainsi libellé
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle (...)
»
Par lettre recommandée, le greffe a informé la requérante de l’entrée en vigueur en Italie de la loi n° 89 du 24 mars 2001 et lui a demandé si elle avait l’intention de saisir la cour d’appel compétente ou si elle insistait pour que la Cour examine la requête. La
requérante a été en même temps invitée à soumettre son grief d’abord aux juridictions nationales. Le greffe a informé la requérante de ce qu’en l’absence de réponse de sa part dans le délai fixé, la Cour pourrait estimer qu’elle n’entendait plus maintenir la requête et pourrait décider de la rayer du rôle, conformément à l’article 37
§
1 de la Convention, telle que modifiée par le Protocole n° 11. La requérante a reçu la lettre envoyée avec accusé de réception le 25 janvier 2002 mais n’a pas répondu au greffe.
Partant, la Cour estime que la requérante n’est pas intéressée au sort de la requête et en conclut qu’elle n’entend plus la maintenir au sens de l’article
37 § 1 a) de la Convention.
La Cour considère, en outre, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de requête en vertu de l’article
37
§
1
in
fine
de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
T.L.
Early
J.-P.
Costa
Greffier adjoint
Président