YAVUZ v. TURKEY

Decizia nr. 43229/98 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), de către Hüseyin Yavuz împotriva Turciei, care a stat la 9 iulie 2002 în calitate de Camera compusă de Președintele Ress Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič dna H.S. Greve Traja judecători și dl V. Berger grefier având în vedere cererea depusă la 20 iulie 1998, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului prezentat de Guvernul și reclamantul la 26 aprilie 2002 și, respectiv, la 10 iunie 2002, după ce s-a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, Hüseyin Yavuz, este un cetățen turc, născut în 1945 și locuiește în İstanbul. El este reprezentat în fața Curții de către dl. Koçak, avocat practicant la İstanbul. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: În 1992, Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor (Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ) a expropriat o parcelă de terenuri aparținând reclamantului din İstanbul. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelei de teren și valoarea corespunzătoare a fost plătită la momentul în care a avut loc expropriarea. În urma cererii de compensare sporită a reclamantului, la 10 Octombrie 1996 Curtea Civilă de Jurisdicție Generală a Pendik i-a acordat compensații suplimentare plus dobânzi la rata legală de 30 % pe an. Această decizie a fost susținută de Curtea de Casație la 4 februarie 1997 și valoarea corespunzătoare a fost plătită reclamantului la 22 ianuarie 1998. Detalii sunt indicate în tabelul de mai jos: DATA DECIZIEI FINALE DELIVATE DE TRIBUNALUL DE CASAZARE CU PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ (INTERESTELE ȘI COSTURILE LEGALE NU SE INCLUDE) (în lira turcă) DATA AMUNTĂRII DE PAIEMENT (INCLUSAREA INTERESUL STATUTORULUI LA TATA DE 30 % PER ANNUM ȘI COSTURI) (în lira turcă) 04.02.1997 176.032.242.863 22.01.1998 260.719.292.758 COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că, într-un moment în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, el a fost plătit dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării terenurilor sale și autoritățile au întârziat să-i plătească sumele relevante. În urma contactelor informale dintre reclamant și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei oferă 295.000 de euro (doi sute nouăzeci și cincizeci de mii) dlui Hüseyin Yavuz în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 43229/98. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri. 147.500 (o sută patruzeci și șapte mii cinci sume) euro din această sumă, care corespunde la jumătate din totalul sumei convenite, vor fi plătite în termen de trei luni de la data eliberării deciziei de către Curte... Această sumă se plătește în euro la un cont bancar numit de către solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Guvernul este de acord să plătească în plus 147.500 (o sută patruzeci și șapte mii cinci sute de euro) euro în termen de șase luni de la notificarea deciziei de către Curte... Această sumă se plătește, de asemenea, în euro unui cont bancar numit de către solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Această plată va constitui rezoluția finală a cauzei.” Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească suma de 295.000 (doi sute nouăzeci și cinci mii de euro) care acoperă prejudiciu material și moral și costuri pentru dl Hüseyin Yavuz, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 43229/98, în așteptarea Curții. De asemenea, remarc că plata sumei va fi plătită în următoarele condiții: 147.500 (o sută și patruzeci și șapte mii cinci sute) euro în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte... și 147.500 (o sută și șapte mii cinci sute) euro în termen de șase luni de la data notificării acestei decizii. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins.” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 43229/98

by Hüseyin YAVUZ

against Turkey

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 9

July

2002 as a Chamber composed of

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

I.

Cabral Barreto

,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

B.

Zupančič

,

Mrs

H.S.

Greve

,

Mr

K.

Traja

,

judges

,

and Mr V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 20 July 1998,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case submitted by the Government and the applicant on 26 April 2002 and 10 June 2002 respectively,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant,

Hüseyin Yavuz, is a Turkish national, who was born in 1945 and lives in İstanbul. He is represented before the Court by Mr

Koçak, a lawyer practising in İstanbul.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows:

In 1992, the General Directorate of National Roads and Highways (

Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü

) expropriated a plot of land belonging to the applicant in İstanbul. A committee of experts assessed the value of the plot of land and the due amount was paid to him when the expropriation took place.

Following the applicant’s request for increased compensation, on 10

October 1996 the Pendik Civil Court of General Jurisdiction awarded him additional compensation plus interest at the statutory rate of 30 % per annum. This decision was upheld by the Court of Cassation on 4 February 1997 and the due amount was paid to the applicant on 22 January 1998.

Details are indicated in the table below:

DATE OF FINAL DECISION DELIVERED BY THE COURT OF CASASATION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION

AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION (INTERESTS AND LEGAL COSTS ARE NOT INCLUDED) (In Turkish liras)

DATE OF PAYMENT

AMOUNT OF PAYMENT (INCLUDING STATUTORY INTEREST AT THE RATE OF 30 % PER ANNUM AND COSTS)

(in Turkish liras)

04.02.1997

176,032,242,863

22.01.1998

260,719,292,758

COMPLAINT

The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that at a time when the annual rate of inflation in Turkey was very high, he had been paid insufficient interest on additional compensation received following the expropriation of his land and the authorities had delayed in paying him the relevant amounts.

THE LAW

Following informal contacts between the applicant’s and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Turkey offer to pay 295,000 (two hundred and ninety-five thousand) euros to Mr Hüseyin Yavuz with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 43229/98. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs.

147,500 (one hundred and forty-seven thousand five hundred) euros of this sum, which corresponds to half of the whole sum agreed upon, will be payable within three months from the date of delivery of the decision by the Court... This sum shall be paid in euros to a bank account named by the applicant, free of any taxes and charges that may be applicable.

The Government further agree to pay the remaining 147,500 (one hundred and forty-seven thousand five hundred) euros within six months following notification of the decision by the Court... This sum shall also be paid in euros to a bank account named by the applicant, free of any taxes and charges that may be applicable. This payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court received the following declaration from the representative of the applicant:

“I note that the Government of Turkey are prepared to pay the sum of 295,000 (two hundred and ninety-five thousand) euros covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Hüseyin Yavuz with a view to securing a friendly settlement of application no. 43229/98 pending before the Court.

I also note that the payment of the sum will be paid in the following conditions: 147,500 (one hundred and forty-seven thousand five hundred) euros within three months from the date of delivery of the decision by the Court ... and 147,500 (one hundred and forty-seven thousand five hundred) euros within six months from the date of notification of this decision.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached.”

The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court).

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President