Orcan și alții împotriva Turciei

Decizia nr. 42982/98, de către Zehra ORÇAN și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 9 iulie 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele Ress Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič dna H.S. Greve Traja judecători și dl V. Berger grefier având în vedere cererea depusă la 22 iulie 1998, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului prezentat de Guvern și de reclamant la 13 mai 2002 și, respectiv, la 6 mai 2002, după ce au deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, Zehra Orçan, Hikmet Orçan, Nimet Kuvanlık, Kudret Akın, İsmet Orçan, Nursent Orçan, Ayten Saltan, Mehmet Karatașlı și Gülten Yılmaz Atilla sunt resortisanți turci.

Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Özdemir, avocat care practică în Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1991, Hotărârea Generală a Căilor Naționale și Autostrăzilor ( Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ) a expropriat o parcelă de terenuri aparținând reclamanților din Ankara. Un comitet de experți a evaluat valoarea acestei parcele de teren și valoarea corespunzătoare le-a fost plătită atunci când a avut loc expropiarea. În urma solicitării reclamanților de compensare sporită, la 22 iunie 1995 Curtea Civilă de Jurisdicție Generală din Ankara le-a acordat compensații suplimentare plus dobânzi la rata legală de 30 % pe an.

Această decizie a fost susținută de Curtea de Casație la 25 septembrie 1995 și valoarea corespunzătoare a fost plătită reclamanților în ianuarie 1998 și august 1998 în două rate. Detalii sunt indicate în tabelul de mai jos: DATA DECIZIEI FINALE DELIVATE DE TRIBUNALUL DE CASSARE CU PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ (INTERESTELE ȘI COSTURILE LEGALE NU SE INCLUDE) (în lira turcă) DATEA AMUNTĂRII DE PAIEMENT (INCLUSAREA INTERESUL STATUTORULUI LA TAURA DE 30 % PENTRU ANNUM ȘI COSTURI) (ÎN lira turcă) 25.09.1995 15.887.500,000 22.01.1998 și 04.08.1998 39.959.043.000 (la 22.01.1998) și 582.290.000 (la 4.08.1998) COMPLAINT Reclamanții se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că, în momentul în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, au fost plătite dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării terenurilor lor și că autoritățile au întârziat să le plătească sumele relevante.

DREPTUL Ca urmare a contactelor informale dintre solicitanți și reprezentanții guvernului, grefierul Secțiunii a fost invitat să asiste părțile la obținerea unei soluții la această chestiune. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei oferă 220.000 de euro (due sute două sute două mii) dnei Zehra Orçan, Hikmet Orçan, Nimet Kuvanlık, Kudret Akın, İsmet Orçan, dlui Nursent Orçan, dlui Ayten Saltan, dlui Mehmet Karatașlı și dna Dl. Gülten Yılmaz Atilla în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 42982/98. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri.

110.000 euro (100.000 zece mii) din această sumă, care corespunde la jumătate din totalul sumei convenite, vor fi plătite în termen de trei luni de la data livrării deciziei de către Curte... Această sumă se plătește în euro la un cont bancar numit de către solicitanți, fără impozite și taxe care pot fi aplicabile. Guvernul este de acord să plătească în plus 110.000 euro (o sută zece mii) în termen de șase luni de la notificarea hotărârii de către Curte... Această sumă se plătește, de asemenea, în euro unui cont bancar numit de către solicitanți, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile.

Această plată va constitui rezoluția finală a cauzei “. Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamanților: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească sumă de 220.000 de euro (220.000) care acoperă prejudiciu material și moral și costuri pentru dna Zehra Orçan, dna Hikmet Orçan, dna Nimet Kuvanlık, dna Kudret Akın, dna İsmet Orçan, dna Nurset Orçan, dna Ayten Saltan, dna Mehmet Karatașlı și dna Gülten Yılmaz Atilla, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 42982/98 în așteptarea Curții. De asemenea, observ că plata sumei va fi plătită în următoarele condiții: 110.000 euro (100.000 zece mii) în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte...

și 110.000 euro (100.000 zece mii) în termen de șase luni de la data notificării acestei decizii. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins.” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții).

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

THIRD SECTION

DECISION Application no. 42982/98 by Zehra ORÇAN and Others against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 9 July 2002 as a Chamber composed of Mr G. Ress , President , Mr I. Cabral Barreto , Mr L. Caflisch , Mr R. Türmen , Mr B. Zupančič , Mrs H.S. Greve , Mr K. Traja , judges , and Mr V. Berger , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 22 July 1998, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case submitted by the Government and the applicant on 13 May 2002 and 6 May 2002 respectively, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Zehra Orçan, Hikmet Orçan, Nimet Kuvanlık, Kudret Akın, İsmet Orçan, Nurset Orçan, Ayten Saltan, Mehmet Karatașlı and Gülten Yılmaz Atilla, are Turkish nationals.

They are represented before the Court by Mr Özdemir, a lawyer practising in Ankara. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. In 1991, the General Directorate of National Roads and Highways ( Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ) expropriated a plot of land belonging to the applicants in Ankara. A committee of experts assessed the value of this plot of land and the due amount was paid to them when the expropriation took place. Following the applicants’ request for increased compensation, on 22 June 1995 the Ankara Civil Court of General Jurisdiction awarded them additional compensation plus interest at the statutory rate of 30 % per annum. This decision was upheld by the Court of Cassation on 25 September 1995 and the due amount was paid to the applicants in January 1998 and August 1998 in two installments.

Details are indicated in the table below: DATE OF FINAL DECISION DELIVERED BY THE COURT OF CASSATION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION (INTERESTS AND LEGAL COSTS ARE NOT INCLUDED) (In Turkish Liras)

DATE OF PAYMENT

AMOUNT OF PAYMENT (INCLUDING STATUTORY INTEREST AT THE RATE OF 30% PER ANNUM AND COSTS) (In Turkish Liras) 25.09.1995 15,887,500,000 22.01.1998 and 04.08.1998 39,959,043,000 (on 22.01.1998) and 582,290,000 (on 4.08.1998) COMPLAINT The applicants complain under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that at a time when the annual rate of inflation in Turkey was very high, they had been paid insufficient interest on additional compensation received following the expropriation of their land and that the authorities had delayed in paying them the relevant amounts. THE LAW Following informal contacts between the applicants’ and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter.

As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties. The Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Turkey offer to pay 220,000 (two hundred and twenty thousand) euros to Ms Zehra Orçan, Mr Hikmet Orçan, Ms Nimet Kuvanlık, Mr Kudret Akın, Mr İsmet Orçan, Mr Nurset Orçan, Ms Ayten Saltan, Mr Mehmet Karatașlı and Ms Gülten Yılmaz Atilla with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 42982/98. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs. 110,000 (one hundred and ten thousand) euros of this sum, which corresponds to half of the whole sum agreed upon, will be payable within three months from the date of delivery of the decision by the Court...

This sum shall be paid in euros to a bank account named by the applicants, free of any taxes and charges that may be applicable. The Government further agree to pay the remaining 110,000 (one hundred and ten thousand) euros within six months following notification of the decision by the Court... This sum shall also be paid in euros to a bank account named by the applicants, free of any taxes and charges that may be applicable. This payment will constitute the final resolution of the case.

” The Court received the following declaration from the representative of the applicants: “I note that the Government of Turkey are prepared to pay the sum of 220,000 (two hundred and twenty thousand) euros covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Ms Zehra Orçan, Mr Hikmet Orçan, Ms Nimet Kuvanlık, Mr Kudret Akın, Mr İsmet Orçan, Mr Nurset Orçan, Ms Ayten Saltan, Mr Mehmet Karatașlı and Ms Gülten Yılmaz Atilla with a view to securing a friendly settlement of application no. 42982/98 pending before the Court. I also note that the payment of the sum will be paid in the following conditions: 110,000 (one hundred and ten thousand) euros within three months from the date of delivery of the decision by the Court ... and 110,000 (one hundred and ten thousand) euros within six months from the date of notification of this decision.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicants have reached.” The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court). For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases.

Vincent Berger Georg Ress Registrar President