CtEDO 29.08.2002 Auto

VASILAKI et AUTRES contre la GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
29.08.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
VASILAKI et AUTRES contre la GRECE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 72270/01 prezentată de Victoria VASILAKI și de alții împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 29 august 2002 într-o cameră compusă din Tulkens președinte dnii C.L Rozakis Lorenzen Vajić dnii Levits Kovler Zagrebelsky, judecătorii dlui E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 7 iunie 2001, După ce a deliberat, face următoarea decizie în fapt Cele 19 recurente, ale căror nume figurează în anexă, sunt resortisante grecești, angajate în langanism de securitate socială (inclusivδρυμα Κοινικών Ασφαλίσε Tzouvelopoulou, avocați în barou da . Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de recurente, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 noiembrie 1991, recurentele au sesizat instanța administrativă cu privire la o cerere de condamnare din partea AIQA de a le plăti o primă din salariul lor. La 15 iunie 1993, tribunalul a acceptat cererea recurentelor și l-a condamnat pe IqA să le plătească sume cuprinse între 174 876 și 187 434 drachmes (judecata nr. 4477/1993). La 20 decembrie 1993, la La 30 aprilie 1997, recurentele s-au ocupat de casare. Ulterior, Parlamentul Grec a adoptat Legea nr. 2721/1999, care excludea recursul în casare în fața Consiliului de Stat pentru litigiile cu un obiect financiar mai mic de 500 000 drachmes și a pronunțat anularea oricărei proceduri judiciare aferente, eventual pendinte în fața acestei instanțe. La 21 decembrie 2002, grefa Consiliului de Stat le-a informat pe recurente că, prin Decizia nr. 3152 din 11 decembrie 2000, procedura privind recursul lor la recurs împotriva hotărârii nr. 4002/1996 a Tribunalului Administrativ de Apel fusese anulată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 2721/1999. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, recurentele se plâng că procedura în fața Consiliului nu a fost corectă și se plâng și de durata procedurii. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, recurentele se plâng în plus de încălcarea dreptului lor la respectarea proprietăților lor. Recurentele se plâng că nu au beneficiat de un proces echitabil pentru determinarea dreptului lor civil la plata unei prime pentru salariile lor, deoarece problema prezentată instanțelor naționale a fost soluționată definitiv de legislator și nu de autoritățile judiciare. În special, ele susțin că Legea nr. 2721/1999 a influențat direct soluționarea litigiului; or, această lege a fost adoptată în timp ce recursul lor era deja în fața Consiliului de Stat. Acestea au fost formulate astfel în art. 6 alin. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurentele se plâng, de asemenea, de durata procedurii. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. În cele din urmă, recurentele se plâng de o încălcare a dreptului lor la respectarea proprietății lor. Ele afirmă că, dacă legea nr. 272 Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea consideră că pretinsa creanță a recurentelor nu poate fi considerată drept o "bine" în sensul acestei dispoziții, în sensul că nu a fost constatată și soluționată printr-o hotărâre cu forță de lucru judecat. Totuși, aceaceasta este condiția pentru ca o creanță să fie sigură și exigibilă și, prin urmare, protejată prin art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea hotărârea în cauza Rafinării Grecești Stran și Stratis Andreadis c. Grecia din 9 decembrie 1994, Seria A, nr. 301-B). În special, Curtea ia notă de faptul că, în cazul de față, Curtea Administrativă de Primă Instană din Etta a statuat că recurentele nu aveau dreptul la obinerea primei în litigiu. Prin urmare, chiar dacă hotărârea Tribunalului Administrativ de Primă Instană le-ar fi acordat dreptul la cererea acestora, recurentele, spre deosebire de cauza Andreadis menionată anterior, în care legea anulase o sentină arbitrală care le conferise reclamanților un drept de creanță, nu au avut niciodată dreptul definitiv de creanță împotriva statului elen. Prin urmare, hotărârea Consiliului de Primă Instană care le-a exonerat pe reclamante de cererile lor nu a putut avea ca efect privarea de un bun de care acestea dețineau. În plus, Curtea constată că recurentele nu și-au exprimat în mod suficient afirmația potrivit căreia, la momentul respectiv, ar fi avut o sperană legitimă. , Hotărârea Pressos Compania Naviera S.A. și alții c. Belgia din 20 noiembrie 1995, seria A nr. 332, p. 21 § 31). Prin urmare, această parte a cererii este în mod vădit greșit întemeiată și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea uimii recurentelor revocate din legalitate și din durata procedurii. Erik Fribergh Françoise Tulkens Grefier Președinte Lista recurentelor Victoria VASILAKI Chryssoula KAPSALI Paraskevi THANOU-ADAM Iulia Bakayianni-ARISTOPOULOU Sofia GRAVANI-YANNAKI Efi PAPATHEODOROU Christina DONA Frideriki PAPAROU Frideriki BIKA AIkaterini KOUPIDOU Vana TERZI Vasso KOTSAKIOTOU Xanthi MYLONA Eleni YANNITSOPOU Despoina THEODORIDOU Paschalina LEPITKOU Paraskevi SALTSIDOU Ermioni ATHANASIADOU Efthimia CHALKIDOU

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-08-29
0,98
KOUREMENOS et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 72289/01 présentée par Georgios KOUREMENOS et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 29 août 2002 en une chamb
CtEDO 2002-08-29
0,98
VELI-MAKRI et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 72267/01 présentée par Panagiota VELI-MAKRI et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 29 août 2002 en une cham
CtEDO 2002-08-29
0,98
GOUTSIA et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 72983/01 présentée par Marianthi GOUTSIA et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 29 août 2002 en une chambre
CtEDO 2002-08-29
0,97
GIAMAS et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 72285/01 présentée par Philippos GIAMAS et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 29 août 2002 en une chambre
CtEDO 2003-09-25
0,97
VASILAKI et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 72270/01 présentée par Victoria VASILAKI et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 25 septembre 2003 en une cham
Sursă