CtEDO 05.09.2002 Auto

LA ROSA et AUTRES (n° 2) contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
05.09.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
LA ROSA et AUTRES (n° 2) contre l'ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

PRIMĂ DECIZIE PARTENERĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 58274/00 prezentate de Mario LA ROSA și de alții (nr. 2) împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 5 septembrie 2002 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Bonello Lorenzen mei Vajić Botosarova Zagrebelsky, Steiner judecători M. E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 30 martie 2000, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie, recurentele, dl Mario La Rosa, dl Giacomo La Rosa, dl Vincenzo Alba și dna Maria La Rosa, sunt resortisanți italieni, născuți în 1925, 1920, 1927 și 1922, rezidenți în Caltagirone (Catane). A. Anfuso Alberghina, avocat în Caltagirone. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au avut un teren situat în Caltagirone (Catane). La 4 februarie 1982, municipalitatea Caltagirone a autorizat societatea cooperativă San Martino să construiască pe terenul reclamanților. În special, locuințele ar fi fost construite pe un lot de 2624 de metri pătrați și un drum pe un al doilea lot de 1269 de metri pătrați. Prin decretul din 24 mai 1982, primarul Caltagirone a autorizat societatea cooperativă să ocupe de urgență terenul reclamanților, pentru o perioadă maximă de trei ani. La 30 iunie 1982, societatea cooperativă S. a însărcinat ocupația materială a terenului și a început lucrările de construcție. La 8 februarie 1983, municipalitatea Caltagirone a depus o ofertă în avans în favoarea reclamanților de 146 250 de lire italiene (ITL) ( 65 ITL/m2) pentru primul lot și de 594 000 ITL (440 ITL/m2) pentru al doilea. Această ofertă nu a fost acceptată de solicitanți. Printr-un act de punere în aplicare notificat la 14 aprilie 1987, reclamanții au introdus o acțiune de despăgubire împotriva societății cooperatiste San Martino în fața Tribunalului civil din Caltagirone. Ei susțineau că ocupația terenului era ilegală pe motiv că aceasta era prelungită dincolo de termenul permis și că lucrările de construcție erau încheiate fără a se efectua exproprierea formală a terenului și plata unei sume de bani. Cu privire la jurisprudența Curții de Casație în materie de expropriere indirectă (ocuparea achiziționatătiva) ) reclamanții considerau că, în urma finalizării lucrărilor publice, dreptul lor de proprietate fusese neutralizat și că, prin urmare, nu le era posibil să solicite restituirea terenului în cauză, ci numai daunele-interese. Reclamanții solicitau o sumă corespunzătoare valorii de piață a terenului și o sumă pentru neîncasarea terenului. La data de 17 noiembrie 1988, pârâta a primit o cerere de garanție din partea municipalității Caltagirone. Prin ordonanța din 22 noiembrie 1988, judecătorul a acceptat această cerere. La 26 iunie 1989, reclamanților li s-a comunicat un decret de expropriere. În decembrie 1993 s-a depus o expertiză la grefă. Din această expertiză reiese că transformarea ireversibilă a terenului a avut loc la 29 iunie 1985 și, prin urmare, valoarea de piață a terenului a fost de apreciat la acea dată și a fost de 68 500 ITL/m2. Prin intermediul unui supliment de competență depus la 10 octombrie 1997, expertul recalculat sumele care trebuie acordate reclamanților în conformitate cu Legea nr. 662 din 1996, intrată în vigoare între timp. Conform acestei expertize, terenul valora la 29 iunie 1985, 37 696 06 ITL/ m2. Procedura este în prezent pendinte în primă instanță. Prin scrisoarea din 7 decembrie 2001, grefa Curții a informat reclamanții cu privire la intrarea în vigoare a Legii nr. 89 din 24 martie 2001 (denumită în continuare "Legea Pinto") la 18 aprilie 2001 (denumită în continuare "Legea Pinto"). În același timp, reclamanții au fost invitați să prezinte în primul rând instanțelor naționale o cale de atac împotriva lungimii excesive a procedurilor judiciare în sistemul juridic italian. Printr-o scrisoare datată 19 decembrie 2001, reclamanții au indicat că nu doresc să se prevaleze de recursul oferit de Legea Pinto. GRIFS Invochant la: art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii. Reclamanții se plâng că au fost privați de terenul lor într-un mod incompatibil cu art. 1 din Protocolul nr. 1. În special, aceștia susțin că, la aproximativ douăzeci și doi de ani după ce au ocupat terenul lor, nu au primit încă despăgubiri. În plus, reclamanții se plâng că, între timp, a fost adoptată Legea nr. 662 din 1996, prin urmare, nu vor putea fi despăgubiți la valoarea de piață a terenului. Reclamanții se plâng de durata procedurii pe care au introdus-o în fața Tribunalului din Caltagirone. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea trebuie mai întâi să stabilească dacă reclamanții au epuizat, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din convenție, căile de atac care le erau deschise în dreptul italian. Curtea ia notă de faptul că, în conformitate cu Legea nr. 89 din 24 martie 2001 (numită "Legea Pinto" (denumită în continuare "legea Pinto") persoanele care au suferit un prejudiciu patrimonial sau nu patrimonial pot sesiza instanța de apel competentă pentru a face să se constate încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește respectarea termenului rezonabil de la art. 6 alin. (1) și pentru a solicita acordarea unei sume cu titlu de satisfacție echitabilă. Curtea amintește că a constatat deja în numeroase decizii privind admisibilitatea (a se vedea, printre altele, Brusco c. Italia (dec.), nr. 69789/01, CEDH 2001-IX și Giacometti c. Italia (dec.), nr. 34969/97, CEDH 2001 XII) că remediul introdus prin legea Pinto este o acțiune pe care reclamantul trebuie să o încerce înainte ca Curtea să se pronunțe asupra admisibilității cererii, indiferent de data la care se depune cererea în fața Curții. Curtea consideră că această parte a cererii trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din Convenție. (1) din Protocolul nr. 1, care este astfel formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietății sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-09-05
0,99
LA ROSA et AUTRES (n° 1) contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 58119/00 présentée par Mario LA ROSA et autres (n°1) contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 5 septembre 2002 en une c
CtEDO 2002-06-13
0,98
LA ROSA et AUTRES (n° 3) contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 58386/00 présentée par Mario LA ROSA et autres (n° 3) contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13 juin 2002 en une cham
CtEDO 2004-04-01
0,98
LA ROSA et AUTRES (II) contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 58274/00 présentée par Mario LA ROSA et autres (II) contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 1 er avril 2004 en une chamb
CtEDO 2003-02-13
0,98
LA ROSA et AUTRES (n° 7) contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 63241/00 présentée par Mario LA ROSA et autres (n o 7) contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13 février 2003 en une
CtEDO 2002-01-10
0,97
LA ROSA ET AUTRES (N° 4) contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 63238/00 présentée par Mario LA ROSA et autres (n° 4) contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 10 janvier 2002 en une c
Sursă