Dal și Özen împotriva Turciei

Reclamanții, Özkan Dal și Erkan Özen, sunt cetățeni turci, care s-au născut în 1970 și, respectiv, în 1963 și trăiesc în Ankara și Çanakkale. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl Tevfik Demirel, avocat practicant în Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 iunie 1998, Consiliul Militar Suprem (Yüksek Askeri Șura) a hotărât să descarce reclamanții din armată din motive de „insubordonare și conduită imorală” în temeiul articolului 50 litera (c) din Legea 926. Guvernul prezintă următoarele rapoarte privind reclamanții: Primul reclamant, un ofițer necomisat, a fost membru al grupului Menzil, care a fost atașat sectei Nakșibendi.

El a înființat contacte cu ofițerii O.A și M.Y care au fost implicați în activitățile sectei. El a avut caracter antisocial și soția sa a purtat o eșarfă islamică. Al doilea reclamant, de asemenea un ofițer necomisar, a fost membru al sectei Ișıkcı. El a avut un caracter antisocial și soția sa a purtat o eșarfă islamică. El a evitat participarea la reuniuni sociale în sediile militare. Superiorii lui considerat reclamant ca un soldat insubordonat și nedisciplinat. El a fost condamnat la șase zile de condamnare pentru absență când a fost convocat și la două zile de condamnare pentru absență într-o adunare socială. El a primit un avertisment pentru a fi nedisciplinat. Un comitet de nouă membri ai forțelor armate a concluzionat, având în vedere constatările rapoartelor de informații de mai sus, că reclamanții au încălcat disciplina militară și că ar trebui să fie externați din armată.

În urma, Consiliul Militar Suprem a bazat decizia sa pe acest aviz. Dispozițiile relevante ale Constituției sunt următoarele: „Nici unul dintre drepturile și libertățile prevăzute în Constituție nu poate fi exercitat în scopul de a submina integritatea teritorială a statului sau unitatea indivizibilă a poporului său, de a pune în pericol existența statului turc și a Republicii, de a aboli drepturile și libertățile fundamentale, de a preda controlul statului unui singur individ sau grup sau de a aduce dominația unei clase sociale asupra celorlalte, de a stabili discriminare pe motive de limbă, rață, religie sau aderare la o sectă religioasă sau de a înființa prin orice alt mijloc un ordin de stat bazat pe aceste convingeri și opinii.” „Toată lumea are dreptul la libertatea conștiinței, credinței și religioase.

Rugăciunile, închinarea și serviciile religioase vor fi desfășurate în mod liber, cu condiția ca acestea să nu încalce dispozițiile art. 14, nimeni nu va fi obligat să participe la rugăciuni, închinare sau servicii religioase sau să-și dezvăluie convingerile și convingerile religioase; nici el nu va fi cenzurat sau urmărit din cauza convingerilor sau convingerilor sale religioase… Nimeni nu poate exploata sau abuza religia, sentimente sau lucruri religioase considerate sacre de religie în orice fel în scopul de a face ordinea socială, economică, politică sau juridică a statului să se bazeze pe precepte religioase, chiar dacă doar în parte, sau în scopul asigurării influenței politice sau personale astfel.” „Toate actele sau deciziile administrației sunt supuse unei revizuiri judiciare ... Deciziile Președintelui Republicii cu privire la chestiunile aflate în jurisdicția sa exclusivă și deciziile Consiliului Suprem Militar nu sunt supuse unei revizuiri judiciare…

” art. 129 § 2, 3 și 4 din Constituție prevede că nu se poate impune funcționarilor publici o acțiune disciplinară, cu condiția ca dreptul la apărare să fie respectat. În plus, se prevede că acțiunile disciplinare, altele că avertismentele și reprimarile sunt supuse controlului juridic. Dispozițiile referitoare la soldați sunt rezervate. art. 21 din Legea privind Înaltul Tribunal Administrativ Militar prevede că acțiunile disciplinare impuse soldaților nu sunt supuse controlului legal.

Secțiunea 22 litera (c) din Legea privind serviciile juridice militare prevede: „Independent de lungimea serviciului, serviciilor a căror prezență continuă în forțele armate este judecat necorespunzătoare din cauza încălcărilor disciplinării sau ale comportamentului imoral din motivele prevăzute mai jos, astfel cum se stabilește în unul sau mai multe documente elaborate în timpul serviciului lor în ultimul rang militar pe care îl dețin, sunt supuse dispozițiilor Legii privind pensiile turce… În cazul în care comportamentul și atitudinea lor dezvăluie că au adoptat opinii ilegale.” Secțiunea 50 litera (c) din Legea privind personalul militar prevede: „Independent de lungimea serviciului, servitorii a căror prezență continuă în forțele armate este judecat neadecvat din cauza încălcării disciplinei și comportamentului imoral sunt supuși dispozițiilor Legii privind pensiile turce.

Regulamentele pentru personalul militar stabilesc care au competența de a începe procedurile, de a examina, de a monitoriza și de a extrage concluzii din dosarele de evaluare a personalului și de a efectua orice alt act sau formalitate în aceste proceduri. O decizie a Consiliului Militar Suprem este obligată să deschidă un ofițer al cărui caz a fost depus de șeful de personal la Consiliul Militar Suprem.” Secțiunea 94 litera (b) din Legea privind personalul militar prevede: „(b) depunerea de către armată pentru actele de insubordonare și de conduită imorală: în ciuda anticipității în serviciu, ofițerii necomisați ai căror întreținere este considerată neadecvată pentru actele de insubordonare și de conduită imorală sunt supuse Legii privind Fondul de Pensiuni Turc.

Investigarea, examinarea și monitorizarea rapoartelor de notare și a formalităților și a autorităților competente care îndeplinesc aceste sarcini sunt supuse dispozițiilor Regulamentelor privind evaluarea ofițerilor și a ofițerilor necomisați.

Personalul general determină care sunt cazurile necomisate cu privire la descărcarea de gestiune din armată.” art. 99 din Regulamentele privind evaluarea ofițerilor și a ofițerilor necomisați prevede: „Independent de lungimea serviciului, procedura obligatorie de retragere se aplică tuturor serviciilor a căror prezență continuă în forțele armate este judecată neapropiată din cauza încălcării disciplinei sau a comportamentului imoral pe unul dintre motivele prevăzute mai jos, astfel cum se stabilește în unul sau mai multe documente elaborate în timpul serviciului lor în ultimul rang militar pe care le dețin: ... (e) în cazul în care, prin conduita și atitudinea sa, serviciul în cauză a furnizat dovezi că deține ilicite, subversive, separatiste, păreri politice fundamentaliste și ideologice sau ia parte activă la propagarea acestor avize.”

The applicants, Özkan Dal and Erkan Özen, are Turkish nationals, who were born in 1970 and 1963 respectively and live in Ankara and Çanakkale. They were represented before the Court by Mr Tevfik Demirel, a lawyer practising in Ankara. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 16 June 1998 the Supreme Military Council (Yüksek Askeri Șura) decided to discharge the applicants from the army on grounds of acts of “insubordination and immoral conduct” pursuant to Article 50(c) of Law 926. The Government submit the following in the light of the intelligence reports concerning the applicants: The first applicant, a non-commissioned officer, was a member of the Menzil group, which was attached to the Nakșibendi sect.

He established contacts with officers O.A and M.Y who were involved in the activities of the sect. He had antisocial character and his wife carried an Islamic scarf. The second applicant, also a non-commissioned officer, was a member of the Ișıkcı sect. He had an antisocial character and his wife carried an Islamic scarf. He avoided participating in social gatherings in military premises. His superiors considered the applicant as an insubordinate and undisciplined soldier. He was sentenced to six days’ confinement for being absent when called out and two days’ confinement for being absent in a social gathering. He received a warning for being undisciplined. A committee of nine members of the armed forces concluded, in the light of the findings of the above intelligence reports, that the applicants had breached military discipline and that they should be discharged from the army.

Subsequently, the Supreme Military Council based its decision on that opinion. The relevant provisions of the Constitution are as follows: “None of the rights and freedoms set forth in the Constitution may be exercised with the aim of undermining the territorial integrity of the State or the indivisible unity of its people, imperilling the existence of the Turkish State and the Republic, abolishing fundamental rights and freedoms, handing over control of the State to a single individual or group or bringing about the dominance of one social class over the others, establishing discrimination on the grounds of language, race, religion or adherence to a religious sect or setting up by any other means a State order based on such beliefs and opinions.” “Everyone shall have the right to freedom of conscience, faith and religious belief.

Prayers, worship and religious services shall be conducted freely, provided that they do not violate the provisions of Article 14. No one shall be compelled to participate in prayers, worship or religious services or to reveal his religious beliefs and convictions; nor shall he be censured or prosecuted because of his religious beliefs or convictions… No one may exploit or abuse religion, religious feelings or things held sacred by religion in any manner whatsoever with a view to causing the social, economic, political or legal order of the State to be based on religious precepts, even if only in part, or for the purpose of securing political or personal influence thereby.” “All acts or decisions of the administration are subject to judicial review ... Decisions of the President of the Republic concerning matters within his sole jurisdiction and decisions of the Supreme Military Council shall not be subject to judicial review…

” Article 129 §§ 2, 3 and 4 of the Constitution provides that a disciplinary action cannot be imposed to the civil servants provided that that the right to defence is respected. Moreover, it lays out that the disciplinary actions, other that the warnings and the reprimands are subject to legal control. The provisions concerning the soldiers are reserved. Article 21 of Law on the Military Administrative High Court stipulates that the disciplinary actions imposed to the soldiers are not subject to legal control. Section 22 (c) of the Military Legal Service Act provides: “Irrespective of length of service, servicemen whose continued presence in the armed forces is adjudged to be inappropriate on account of breaches of discipline or immoral behaviour on one of the grounds set out below, as established in one or more documents drawn up during their service in the last military rank they held, shall be subject to the provisions of the Turkish Pensions Act…

Where their conduct and attitude reveal that they have adopted unlawful opinions.” Section 50 (c) of the Military Personnel Act provides: “Irrespective of length of service, servicemen whose continued presence in the armed forces is adjudged inappropriate on account of breaches of discipline and immoral behaviour shall be subject to the provisions of the Turkish Pensions Act. The Regulations for Military Personnel shall lay down which authorities have jurisdiction to commence proceedings, to examine, monitor and draw conclusions from personnel assessment files and to carry out any other act or formality in such proceedings.

A decision of the Supreme Military Council is required to discharge an officer whose case has been submitted by the Chief of Staff to the Supreme Military Council.” Section 94 (b) of the Military Personnel Act provides: “(b) Discharge from the army for the acts of insubordination and immoral conduct: Notwithstanding the seniority in the service, the non-commissioned officers whose maintenance is considered to be inappropriate for the acts of insubordination and immoral conduct are subject to Law on the Turkish Pension Fund. The investigation, examination and follow-up of the notation reports and the formalities and the competent authorities fulfilling these duties are subject to the provisions of The Regulations on assessment of officers and non-commissioned officers.

The General Staff determines which non-commissioned officers’ cases concerning their discharge from the army should be examined by the Supreme Military Council.” Article 99 of the Regulations on assessment of officers and non-commissioned officers provides: “Irrespective of length of service, the compulsory retirement procedure shall be applied to all servicemen whose continued presence in the armed forces is adjudged to be inappropriate on account of breaches of discipline or immoral behaviour on one of the grounds set out below, as established in one or more documents drawn up during their service in the last military rank they held: ... (e) where by his conduct and attitude the serviceman concerned has provided evidence that he holds unlawful, subversive, separatist, fundamentalist and ideological political opinions or takes an active part in the propagation of such opinions.”