SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA FINALĂ a cererii nr. 49821/99 prezentată de Francesco TOSTO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor L Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 13 ianuarie 1999, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, domnul Francesco Tosto, este un resortisant italian, născut în 1965 și rezident în Catania. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 ianuarie 1999, reclamantul s-a dus la Spitalul Vittorio Emanuele din Catania, unde avea intenția de a oferi voluntar sânge. I s-a explicat că trebuie să completeze în prealabil un formular de acceptare (modulo di accettazione e consenso alla Donazione ), stabilit în conformitate cu legislația în vigoare. În acest formular, a fost adus la cunoștința celor interesați următorul prieten drag, există boli infecțioase cum ar fi hepatita și SIDA, care se pot transmite și prin transfuzii de sânge. Unele obiceiuri de viață expun mai mult riscului de a contracta aceste infecții și, prin urmare, de a le transmite. Testele de laborator nu permit întotdeauna să se identifice persoanele care au fost recent contaminate, este necesar să se excludă din donarea de sânge (temporar sau definitiv) persoanele care ar fi putut fi expuse la aceste riscuri. Iată principalele cauze de excludere 1. consumul de droguri 2. raporturi sexuale cu persoane necunoscute 3. 4. transfuzii primite în ultimii cinci ani 5. hepatită sau icter 6. boli venerice 7. rezultate pozitive la testul de sifilis (TPHA și VDRL) 8. rezultate pozitive la testul SIDA (anti-HIV) 9. rezultate pozitive la testul hepatitic B (HbsAg) 10. rezultate pozitive la testul hepatitic C (HCV) 11. relații sexuale cu persoane care se află în situațiile menționate în această listă. Fiind homosexual, reclamantul nu a putut da sânge. Dreptul intern relevant Cazul de mai sus se încadrează în decretul Ministerului Sănătății din 15 ianuarie 1991, care a stabilit criteriile de a fi la latitudinea donatorilor de sânge. Conform acestui decret, persoanele care au avut relații homosexuale, femei și bărbați, au fost excluse din donarea de sânge. Un chestionar cu o întrebare specifică în această privință era prevăzut în decret (pentru întrebări a se vedea mai sus). Decretul din 26 ianuarie 2001 publicat în Jurnalul Oficial al Republicii Italiene din 3 aprilie 2001 n 78, a transpus în dreptul italian Recomandarea Consiliului Uniunii Europene din 29 iunie 1998 și a înlocuit decretul anterior. Acest nou text prevede excluderea permanentă a donării de sânge pentru persoanele care au avut raporturi sexuale cu risc ridicat de transmitere a bolilor infecțioase, inclusiv pentru cele în schimbul banilor sau al drogurilor. O excludere temporară este prevăzută pentru persoanele care au avut relații sexuale ocazionale cu risc de transmitere a bolilor infecțioase. Ai avut un comportament sexual cu risc de transmitere a bolilor infecțioase și/sau în schimbul banilor sau al drogurilor? Ai avut relații sexuale cu un partener care s-a dovedit pozitiv la testul pentru hepatita B și/sau C și/sau SIDA Ai avut relații sexuale cu risc de transmitere a bolilor infecțioase Texte internaționale prin Recomandarea nr. R 95 (15) privind protecția sănătății donatorilor și primitorilor în cadrul transfuziilor de sânge, adoptat de Comitetul miniștrilor la 12 octombrie 1995, Consiliul European a reamintit statelor membre importanța selecției adecvate a donatorilor, evitând în același timp discriminarea. El a recunoscut necesitatea de a informa în mod corespunzător donatorii de sânge pentru a evita ca donațiile provenite de la persoane cu risc prin istoricul lor medical, comportamentul și/sau starea lor de sănătate să agraveze astfel riscurile de infecție pentru primitori. Întreținerea medicală trebuia să fie considerată un moment important în selectarea persoanelor care doresc să doneze sânge. L. Excludere (temporară sau definitivă, după caz) trebuia să fie pronunțată în fața persoanelor care aparțineau categoriilor care, prin antecedentele lor medicale sau prin activitățile și comportamentul lor actuale, prezentau un risc de transmitere a bolilor infecțioase. Chestionarul, care trebuia să fie predat donatorilor de fiecare dată când se prezentau, conținea mai multe întrebări, dintre care două erau formulate după cum urmează pentru bărbați: Ați avut, în ultimele 12 luni, relații sexuale cu un bărbat care, în măsura în care este posibil, ați avut relații sexuale cu un alt bărbat L Recomandarea Consiliului Uniunii Europene din 29 iunie 1998 privind eligibilitatea donatorilor de sânge și plasmă și testarea sângelui în Comunitatea Europeană (98/463/CE) a prevăzut excluderea donatorilor de sânge care au avut un comportament sexual cu risc ridicat de transmitere a bolilor infecțioase. Invocând articolele 8 și 14 din Convenție, reclamantul se plânge că orientarea sa sexuală ca atare constituie o clauză de excludere a donării de sânge și consideră că art. 8 din Convenție prevede: Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale personale și familiale, a domiciliului și a corespondenței. O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară securității naționale, securității publice, binelui să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea, sau să protejeze drepturile și libertățile da . La art. 14 din Convenție prevede: Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, aparținând unei minorități naționale, averii, nașterii sau oricărei alte situații. Guvernul observă în primul rând că excluderea donării de sânge de care se plânge reclamantul, astfel cum se prevede în Decretul ministerial din 15 ianuarie 1991, nu a avut un scop discriminatoriu. Scopul acestui decret, în special al chestionarului care trebuie predat oricărui donator, ar fi de a identifica orice comportament sexual la risc. Guvernul susține că excluderea donării de sânge din cauza relații homosexuale, care ar putea apărea prima facie ca discriminatorii, nu este din cauză că această excludere înseamnă doar intenția de a proteja în cel mai bun mod sănătatea, în special cea a viitorului primitor de sânge. Acest lucru ar fi confirmat de faptul că: există o altă excludere, aceasta prevăzută pentru persoanele care au avut relații sexuale cu persoane necunoscute În ceea ce privește încălcarea articolului 8 din Convenție, guvernul subliniază că datele colectate din fișierele centrelor de transfuzie sunt date protejate de secretul profesional și din oficiu, în sensul articolului 21 din Decretul președintelui Republicii nr. 1256 din 24 august 1971. În plus, guvernul a observat că decretul în litigiu va fi înlocuit în curând cu un nou decret al Ministerului Sănătății, care nu va mai face distincție între relațiile homosexuale și heterosexuale, ci va lua în considerare, pentru a exclude din donarea de sânge, comportamentul sexual cu risc de transmitere a bolilor infecțioase. Această nouă formulare ar fi conformă cu Recomandarea Consiliului Uniunii Europene (98/463/CE) din 29 iunie 1998 privind capacitatea donatorilor de sânge și plasmă sanguină și controlul donațiilor de sânge și plasmă în Comunitatea Europeană. Reclamantul susține că excluderea de la donarea de sânge motivată de orientarea sa sexuală este o încălcare discriminatorie a vieții sale private. Reclamantul observă că chestionarul care i-a fost prezentat conține o serie de excluderi ale donării de sânge, din cauza riscului de transmitere a bolilor. Reclamantul se declară în favoarea unei selecții de donatori în scopul verificării calității sângelui. Cu toate acestea, excluderea care l-a vizat nu ar avea acest scop. În opinia sa, prezumția că a avea relații homosexuale ar fi în mod automat un comportament riscant este doar un pur judecător, care nu are temei științific. Dimpotrivă, un raport homosexual între doi indivizi sănătoși nu este la risc și este asimilabil cu un raport heterosexual între doi indivizi sănătoși. Reclamantul subliniază că, potrivit statisticilor italiene privind cazurile de SIDA, procentul de homosexuali afectați a scăzut semnificativ începând din 1996, în timp ce rata de transmitere a cazurilor de SIDA pentru heterosexuali a crescut considerabil. În cele din urmă, reclamantul observă că excluderea donării de sânge a atins în demnitatea sa personală, i-a împiedicat să-și dezvolte personalitatea ca donator și să se facă util din punct de vedere social. În urma înlocuirii decretului ministerial din 15 ianuarie 1991 cu decretul din 26 ianuarie 2001, reclamantul beneficiază în prezent de posibilitatea de a dona sânge. Curtea ia notă apoi de faptul că reclamantul a avut cunoștință în cursul acestei proceduri de faptul că guvernul pârât avea să modifice normele pentru a o alinia la Recomandarea Consiliului Uniunii Europene (98/463/CE) din 29 iunie 1998. Cu toate acestea, reclamantul nu a luat poziție cu privire la această schimbare legislativă, dar este limitat la reafirmarea faptului că a existat o încălcare discriminatorie a vieții sale private. Cu toate acestea, obiectul cererii introduse în fața Curții este că orientarea sexuală a reclamantului ca atare constituie o clauză de excludere permanentă a donării de sânge. Curtea ia notă de faptul că, de la intrarea în vigoare a noii reglementări, autoritățile italiene au eliminat legislația care se opunea ca reclamantul să poată dona sânge. În lumina acestei împrejurări, în ciuda faptului că reclamantul nu s-a pronunțat în mod expres cu privire la această chestiune, Curtea concluzionează că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în sensul articolului 37 litera (c) din convenție. Pe de altă parte, nu există niciun motiv special pentru respectarea drepturilor la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
de la requête n
o
49821/99
présentée par Francesco TOSTO
contre l’Italie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le
15 octobre 2002 en une chambre composée de
Sir
Nicolas
Bratza
,
président
,
MM.
M.
Pellonpää
,
A.
Pastor Ridruejo
,
M
me
E.
Palm
,
MM.
J.
Casadevall
,
S.
Pavlovschi
,
juges
,
M
me
M.
Del Tufo,
juge
ad hoc,
M.
M.
O’Boyle,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 13 janvier 1999,
Vu l’article 5 § 2 du Protocole n
o
11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Francesco Tosto, est un ressortissant italien, né en 1965 et résidant à Catane.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 12 janvier 1999, le requérant se rendit à l’hôpital Vittorio Emanuele à Catane, où il avait l’intention de donner bénévolement du sang.
Il lui fut expliqué qu’il devait au préalable remplir un formulaire d’acceptation (
modulo di accettazione e consenso alla donazione
), établi selon la législation en vigueur.
Dans ce formulaire, il était porté à la connaissance des intéressés ce qui suit
:
«
Cher ami, il existe des maladies infectieuses comme l’hépatite et le sida qui peuvent se transmettre également par une transfusion sanguine. Certaines habitudes de vie exposent davantage au risque de contracter ces infections et donc de les transmettre. Les tests de laboratoire ne permettant pas toujours d’identifier les personnes qui ont été depuis peu contaminées, il s’avère nécessaire d’exclure du don du sang (temporairement ou définitivement) les personnes qui peuvent avoir été exposées à ces risques. Voici les principales causes d’exclusion
:
1.consommation de drogues
3.rapports sexuels avec des inconnus
4.transfusions reçues dans les cinq dernières années
7.résultat positif au test de la syphilis (TPHA et VDRL)
8.résultat positif au test du Sida (anti HIV)
9.résultat positif au test de l’hépatite B (HbsAg)
10.résultat positif au test de l’hépatite C (HCV)
11.rapports sexuels avec des personnes se trouvant dans les situations énoncées dans cette liste.
»
Etant homosexuel, le requérant ne put donner son sang.
B.
Le droit interne pertinent
Le cas d’espèce relève du décret du ministère de la Santé du 15
janvier
1991, qui a fixé les critères d’appréciation de l’aptitude des donneurs de sang.
Aux termes de ce décret, les personnes ayant eu des rapports homosexuels, femmes et hommes, étaient exclues du don du sang.
Un questionnaire avec une question spécifique à cet égard était prévu par le décret (pour les questions voir ci-dessus).
Le décret du 26
janvier
2001, publié dans le Journal Officiel de la République Italienne du 3
avril
2001 n
o
78, a transposé en droit italien la Recommandation du Conseil de l’Union Européenne du 29 juin 1998, et a remplacé le décret précédent.
Ce nouveau texte prévoit l’exclusion permanente du don du sang pour les personnes ayant eu des rapports sexuels à risque élevé de transmission de maladies infectieuses, y compris ceux en échange d’argent ou de drogue.
Une exclusion temporaire est prévue pour les personnes ayant eu des rapports sexuels occasionnels à risque de transmission de maladies infectieuses.
L’homosexualité en tant que telle ne figure plus parmi les causes d’exclusion du don du sang.
Le questionnaire qui doit être remis aux donneurs prévoit plusieurs questions, parmi lesquelles figurent
:
«
As-tu eu un comportement sexuel à risque de transmission de maladies infectieuses et/ou en échange d’argent ou de drogue ?
»
«
As-tu eu des rapports sexuels avec un partenaire qui s’est avéré positif au test pour l’hépatite B et/ou C et/ou le sida
?
»
«
As-tu eu des rapports sexuels à risque de transmission de maladies infectieuses
?
»
C.
Textes internationaux
Par la recommandation n
o
R 95 (15) sur la Protection de la Santé des donneurs et des receveurs dans le cadre de la transfusion sanguine, adopté par le Comité des Ministres le 12
octobre
1995, le Conseil de l’Europe avait rappelé aux Etats membres l’importance d’une sélection appropriée des donneurs, tout en évitant des discriminations. Il avait reconnu la nécessité d’informer les donneurs de sang de façon adéquate pour éviter que des dons provenant de personnes à risques par leur antécédents médicaux, leur comportement et/ou leur état de santé, aggravent ainsi les risques d’infection pour les receveurs.
L’entretien médical devait être considéré comme un moment important dans la sélection des personnes désireuses de donner du sang. L’exclusion (temporaire ou définitive selon le cas) devait être prononcée à l’égard de personnes appartenant aux catégories qui, par leurs antécédents médicaux ou leurs activités et comportements actuels, présentaient un risque de transmission de maladies infectieuses.
Le questionnaire, qui devait être remis aux donneurs chaque fois qu’ils se présentaient, prévoyait plusieurs questions dont deux était libellées comme suit
:
Pour les hommes
: «
Avez-vous déjà eu des relations sexuelles avec un autre homme
?
»
Pour les femmes
: «
Avez-vous eu, au cours des douze derniers mois, des relations sexuelles avec un homme qui a, pour autant que puissiez le savoir, des rapports sexuels avec un autre homme
?
»
L’exclusion du don du sang recommandée concernait donc seulement les hommes ayant eu des rapports homosexuels.
La Recommandation du Conseil de l’Union européenne du 29 juin 1998, concernant l’admissibilité des donneurs de sang et de plasma et le dépistage pratiqué sur les dons de sang dans la Communauté européenne (98/463/CE), a prévu l’exclusion des donneurs de sang qui ont eu un comportement sexuel à risque élevé de transmission de maladies infectieuses.
Invoquant les articles 8 et 14 de la Convention, le requérant se plaint que son orientation sexuelle en tant que telle constitue une clause d’exclusion du don du sang, et estime qu’il s’agit là d’une discrimination à son encontre.
Le requérant allègue la violation des articles 8 et 14 de la Convention en raison de son exclusion du don du sang basée uniquement sur son orientation sexuelle.
L’article 8
de la Convention dispose :
«
1.
Toute personne a droit au respect de sa vie privée et familiale, de son domicile et de sa correspondance.
2.
Il ne peut y avoir ingérence d’une autorité publique dans l’exercice de ce droit que pour autant que cette ingérence est prévue par la loi et qu’elle constitue une mesure qui, dans une société démocratique, est nécessaire à la sécurité nationale, à la sûreté publique, au bien
‑
être économique du pays, à la défense de l’ordre et à la prévention des infractions pénales, à la protection de la santé ou de la morale, ou à la protection des droits et libertés d’autrui.
»
L’article 14 de la Convention dispose :
«
La jouissance des droits et libertés reconnus dans la (...) Convention doit être assurée, sans distinction aucune, fondée notamment sur le sexe, la race, la couleur, la langue, la religion, les opinions politiques ou toutes autres opinions, l’origine nationale ou sociale, l’appartenance à une minorité nationale, la fortune, la naissance ou toute autre situation.
»
Le Gouvernement observe en premier lieu que l’exclusion du don du sang dont le requérant se plaint, telle que prévue par le décret ministériel du 15
janvier
1991, n’a pas eu un but discriminatoire.
Le but de ce décret et notamment du questionnaire à remettre à tout donneur serait d’identifier tout comportement sexuel à risque. Le Gouvernement soutient que l’exclusion du don du sang en raison de «
rapports homosexuels
», qui pourrait
prima facie
apparaître comme discriminatoire, ne l’est pas puisque cette exclusion exprime uniquement l’intention de protéger au mieux la santé, notamment celle du futur receveur du sang.
Ceci serait confirmé par le fait qu’il y a une autre exclusion, celle-ci prévue pour les personnes ayant eu des «
rapports sexuels avec des personnes inconnues
», et qui concerne surtout les personnes hétérosexuelles.
En ce qui concerne la violation alléguée de l’article 8 de la Convention, le Gouvernement souligne que les données recueillies dans les fichiers des centres de transfusion sont des données protégées par le secret professionnel et le secret d’office, au sens de l’article 21 du décret du Président de la République n
o
1256 du 24
août
1971.
En outre le Gouvernement observait que le décret litigieux serait bientôt
remplacé par un nouveau décret du ministère de la Santé qui ne ferait plus de distinction entre rapports homosexuels et hétérosexuels mais qui tiendrait compte, pour exclure du don du sang, des comportements sexuels à risque de transmission de maladies infectieuses.
Cette nouvelle formulation serait conforme à la Recommandation du Conseil de l’Union Européenne (98/463/CE) du 29
juin
1998 sur l’aptitude des donneurs de sang et de plasma sanguin et sur le contrôle des dons de sang et de plasma dans la Communauté européenne .
Le requérant s’oppose à la thèse du Gouvernement et soutient que l’exclusion du don du sang motivée par son orientation sexuelle est une atteinte discriminatoire à sa vie privée.
Le requérant fait observer que le questionnaire qui lui a été remis contient une série d’exclusions du don du sang, en raison du risque de transmission de maladies. Le requérant se déclare en faveur d’une sélection de donneurs aux fins de vérifier la qualité du sang. Cependant, l’exclusion qui l’a concerné n’aurait pas ce but. Selon lui, la présomption selon laquelle avoir des rapports homosexuels serait automatiquement un comportement à risque n’est qu’un pur préjugé, qui n’a pas de fondement scientifique. Au contraire, un rapport homosexuel entre deux individus sains n’est pas à risque et est assimilable à un rapport hétérosexuel entre deux individus sains.
Le requérant souligne que d’après les statistiques italiennes des cas de sida, le pourcentage d’homosexuels atteints a fortement baissé à partir de 1996, alors que le taux de transmission des cas de sida pour les hétérosexuels a fortement augmenté.
Le requérant fait enfin observer que l’exclusion du don du sang l’a atteint dans sa dignité personnelle, l’a empêché de développer sa personnalité en tant que donateur
et de se rendre socialement utile.
La Cour constate qu’à la suite du remplacement du décret ministériel du 15 janvier 1991 par le décret du 26 janvier 2001, le requérant bénéficie actuellement de la possibilité de donner son sang.
La Cour note ensuite que le requérant a eu connaissance au cours de cette procédure de ce que le gouvernement défendeur allait changer la réglementation pour la mettre en conformité avec la Recommandation du Conseil de l’Union européenne (98/463/CE) du 29 juin 1998. Toutefois, le requérant n’a pas pris position quant à ce changement législatif, mais il s’est limité à réaffirmer qu’il y avait une atteinte discriminatoire à sa vie privée.
Or, l’objet de la requête introduite devant la Cour est que l’orientation sexuelle du requérant en tant que telle constitue une clause d’exclusion permanente du don du sang.
La Cour note que depuis l’entrée en vigueur de la nouvelle réglementation, les autorités italiennes ont éliminé l’obstacle juridique qui s’opposait à ce que le requérant puisse donner son sang.
A la lumière de cette circonstance, malgré le fait que le requérant ne se soit prononcé expressément sur la question, la Cour conclut qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête au sens de l’article 37
§
1
c) de la Convention.
Par ailleurs, aucun motif particulier touchant au respect des droits de l’Homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1
in fine
de la Convention.
Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à la majorité,
Décide de rayer l’affaire du rôle.
Michael
O’Boyle
Nicolas
Bratza
Greffier
Président