3d-72/24 — Anularea actulului administrativ normativ

La 08 august 2024, Grecu Radu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, privind anularea actului administrativ individual defavorabil - hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 396/25 din 02 iulie 2024 „Cu privire la dispunerea suspendării din funcție, a judecătorului Radu Grecu de la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani”.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, a fost numit în funcția de judecător, prin decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 497-VIII din 20.12.2017. Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 584/27 din 11.12.2018 a fost numit în funcția de judecător în materie de drept penal la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

Prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii 396/25 din 02 iulie 2024 - judecătorul Radu Grecu de la Judecătoria Chișinău, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 325 alin. (3) lit. a1) din Codul penal, a fost suspendat din funcție până la adoptarea hotărârii definitive pe cauza dată.

Copia hotărârii motivate a Consiliului Superior al Magistraturii din 02 iulie 2024 a primit-o prin intermediul poștei electronice la data de 10 iulie 2024.

Reclamantul consideră hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 396/25 din 02 iulie 2024 pasibilă de casare integrală, ca fiind ilegală și adoptată cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Consideră reclamantul că la adoptarea hotărârii contestate CSM a utilizat arbitrar și disproporționat dreptul discreționar adoptând, ex officio, decizia de suspendare a reclamantului din funcția de judecător.

A notat că, la 14 noiembrie 2023, Plenul CSM a constatat existența temeiurilor de examinare a sesizării procurorului general-interimar în absența reclamantului, conducându-se de prevederile art. 15 alin. (4) și art. 17 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, care stipulează că la ședințele Consiliului Superior al Magistraturii se citează în mod obligatoriu persoanele a căror problemă se examinează 1 urmând a fi audiate, cu excepția cazurilor când se soluţionează: propunerile prevăzute la art. 23, inclusiv privind percheziția judecătorului, suspendarea din funcție a judecătorului în legătură cu pornirea urmăririi penale; aplicarea măsurilor speciale de investigații în cauza penală în care figurează judecătorii în funcție. Consiliul a reținut necesitatea emiterii unui act de urgență privind eliberarea acordului la efectuarea acțiunilor procesuale penale. În lipsa persoanei vizate în sesizare, având în vedere că bănuirea de săvârșire a unei infracțiuni de un judecător, care este persoană cu funcție de demnitate publică, prezintă un interes public sporit.

Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.529/33 din 14 noiembrie 2023, sesizarea Procurorului General interimar, Ion Munteanu, referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința judecătorului Radu Grecu, în lipsa persoanei vizate în sesizare, a fost admisă și s-a eliberat acordul pentru pornirea urmăririi penale, însă, nu s-a dispus suspendarea din funcție a judecătorului și acesta a mai activat încă 8 luni.

Ulterior, la data de 02 iulie 2024 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus, ex officio, suspendarea reclamantului din funcția de judecător, până la adoptarea hotărârii definitive pe cauza dată, fără ca această măsură procesuală de constrângere să fie solicitată de partea acuzării, în persoana procurorului general- interimar.

Așadar, pârâtul a ales în mod discreționar să constate incidența prevederilor art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544-XIII din 20.07.1995, fără a-i oferi posibilitatea să se expună asupra argumentelor reclamantului în calitate de parte a procedurii administrative, în coroborare cu prevederile art. 118 alin. (l) Cod administrativ.

A concluzionat reclamantul că suspendarea sa din funcția de judecător al Judecătoriei Chișinău, la caz, reprezintă o ingerință în viața sa privată, care, nu a fost una legală, deoarece motivele pentru angajarea răspunderii pentru „afectarea statutului funcției de judecător și prestigiului justiției au fost formulate vag și disproporționat, fără a oferi garanții adecvate împotriva abuzului și arbitrarului, în ședință închisă.

A menționat, că prin desconsiderarea prevederilor legale în hotărârea contestată s-a reținut, „… având în vedere procesul penal intentat în privința magistratului, Plenul CSM consideră că exercitarea în continuare de Radu Grecu a funcției de judecător ar putea afecta statutul funcției de judecător și prestigiul justiției.”

Alte argumente și motive despre cum poate fi înțeleasă această prezumție a autorității nu se regăsesc în hotărârea contestată și prin aceasta ea contravine art. l18 alin. (1), (2) și (3) din Codul administrativ.

Reclamantul a mai indicat că, suspendarea sa din funcție nu conține motivarea scopului, caracterului potrivit, necesar și rezonabil al acestei măsuri de siguranță. Fiecare măsură autorizată de CSM trebuie să fie motivată din punct de vedere al proporționalității. Or, CSM a decis suspendarea reclamantului din funcție, fără o 2 motivare a necesității intervenirii în inamovibilitatea judecătorului prin întreruperea unilaterală a raporturilor de muncă cu acesta pe o perioadă nedeterminată (urmărirea penală este desfășurată în termeni rezonabili potrivit art. 20 Cod de procedură penală).

În acest sens, consideră reclamantul că, încălcările menționate probează caracterul incert al actului administrativ individual defavorabil.

Conform art. 119 alin. (1) din Codul administrativ, conținutul unui act administrativ individual trebuie să fie suficient de cert. Caracterul cert trebuie să denote raționamentul actului administrativ individual emis, încât dispozitivul să fie rezultatul unui raționament juridic consecutiv, proporțional și previzibil.

Deci, instituția întreruperii unilaterale de către autoritatea publică a raporturilor de muncă prin asemenea măsură procesuală de constrângere cum este suspendarea din funcție a unui judecător, se încadrează prin natura și efectele sale în conceptul de „carieră a judecătorilor”, atentând la principiul inamovibilității și independenței judecătorului, vizează răspunderea disciplinară a acestuia, sancționarea și eliberarea/sistarea din funcție a acestuia (chiar și temporară).

Cât privește chestiunea privind suspendarea executării actului administrativ, consideră reclamantul că la caz, persistă suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil, precum și existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil.

Astfel, circumstanțele sus-menționate cu privire la încălcările admise de către CSM la adoptarea hotărârii contestate, trezesc suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ de suspendare a reclamantului din funcție, ce determină luarea de către instanță a unei măsuri de urgență în calitate de garanție de asigurare a legalității activității administrative, prin suspendarea efectelor juridice ale acestei activități.

Sub aspectul încălcării dreptului la muncă al reclamantului, a reținut că prin suspendarea sa din funcția de judecător, potrivit legislației speciale ce vizează statutul judecătorului, pentru o perioadă nedeterminată ultimul nu va putea exercita o altă muncă retribuită, în afară de activitatea didactică și științifică, situație care generează în mod evident o stare de insecuritate socială și materială pentru reclamant și pentru membrii familiei sale care se află la întreținere. b) Argumentele pârâtului

La 23 octombrie 2024, Consiliul Superior al Magistraturii a depus referință, solicitând respingerea ca fiind neîntemeiată a acțiunii. În motivarea referinței a indicat că, la data de 14 noiembrie 2023, la Consiliul Superior al Magistraturii a fost înregistrată sesizarea Procurorului General interimar, Ion Munteanu, referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința judecătorului Radu Grecu de la Judecătoria Chișinău, ce vizau aducerea silită, reținerea, arestarea și percheziționarea acestuia. 3

La 14 noiembrie 2023, Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat Hotărârea nr. 529/33, prin care a admis sesizarea Procurorului General interimar Ion Munteanu și a eliberat acordul pentru pornirea urmăririi penale precum și pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală de supunerea aducerii silite, reținerii, arestării și percheziționării în privința judecătorului Judecătoriei Chișinău, Radu Grecu, pentru existenta bănuielii rezonabile privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (3) lit. a 1 ) din Codul Penal.

Procurorul General interimar, Ion Munteanu a informat Consiliul Superior al Magistraturii că, la 14 noiembrie 2023, în privința magistratului menționat a fost începută urmărire penală în cauza nr. 2023960107, în temeiul bănuielii rezonabile de comitere de către acesta a infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (3) lit. a1) din Codul penal și emisă ordonanța de recunoaștere a judecătorului Radu Grecu, în calitate de bănuit, fiindu-i incriminată comiterea infracțiunii de corupere.

Totodată, potrivit informației Procuraturii Anticorupție din 14 iunie 2024 nr. 5613, prin ordonanța din 11 aprilie 2024, judecătorului Radu Grecu i-a fost înaintată învinuirea în cadrul cauzei penale nr.2023960107, în baza prevederilor art. 325 alin (3) lit. a1) din Codul penal.

A menționat că participantul la procedura administrativă - Radu Grecu a fost notificat de Consiliul Superior al Magistraturii despre procedura administrativă intentată și examinarea chestiunii privind dispunerea suspendării sale din funcția de la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

Prin cererea depusă la 23 aprilie 2024, Radu Grecu a solicitat examinarea chestiunii în lipsa sa. Totodată, a susținut că nu a comis fapte prejudiciabile, iar cele invocate de procuror poartă un caracter arbitrar și neîntemeiat. Consideră că, o eventuală suspendare din funcția de judecător din oficiu, ar fi contrară principiului prezumției nevinovăției.

În cadrul ședinței, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a decis asupra examinării chestiunii privind dispunerea suspendării din funcție a judecătorului Radu Grecu de la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, în ședință închisă și în lipsa reclamantului.

În ședința din 2 iulie 2024, cu 8 (opt) voturi pro și 1 (un) vot împotrivă, prin hotărârea nr. 396/25, judecătorul Radu Grecu de la Judecătoria Chișinău, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 325 alin. (3) lit. a1) din Codul penal, a fost suspendat din funcție până la adoptarea hotărârii definitive pe cauza penală enunțată.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat existența circumstanțelor ce justifică suspendarea din funcție a judecătorului Radu Grecu, având în vedere că judecătorul nominalizat a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin (3) lit. a1) din Codul penal, iar aplicarea prevederilor legale cuprinse în art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea menționată, este necesară în contextul faptei comise care este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiției, măsura suspendării 4 fiind, pe de o parte, temporară, iar, pe de altă parte, fiind justificată de statutul funcției deținute.

Referitor la suspendarea din funcție, Consiliul a notat că, în conformitate cu art. 24 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544/1995, (1) judecătorul poate fi suspendat din funcție, la cerere sau din oficiu, prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, dacă: a) în privința lui se începe urmărirea penală, până la rămânerea definitivă a hotărârii în cauza respectivă.

Prin hotărârea nr. 529/33 din 14 noiembrie 2023, judecătorul Radu Grecu, nu a fost suspendat din funcție deoarece, la acel moment Plenul CSM a dat doar acordul pentru pornirea urmăririi penale, iar norma de drept incidentă cere ca în privința judecătorului să fie pornită urmărirea penală. Doar după comunicarea de către Procuratura Generală a informației privind pornirea urmăririi penale și a celei actualizate privind punerea nemijlocită sub învinuire a judecătorului Grecu Radu (căruia i s-a încriminat săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (3) lit. a1 din Codul Penal), Plenul CSM a adoptat hotărârea nr. 396/25 din 02.07.2024, obiect al contestării, care se încadrează în dimensiunile de timp de la „începerea urmăririi penale până la rămânerea definitivă a hotărârii în cauza respectivă.”

Referitor la argumentul reclamantului precum că Consiliul Superior al Magistraturii ar fi dispus suspendarea din oficiu, fără ca această măsură procesuală de constrângere să fie solicitată de partea acuzării, Consiliul îl apreciază ca nefondat, notând în acest sens prevederile Legii nr. 544/1995 ce îi oferă acest drept, Consiliul nefiind ținut de sesizarea organului de urmărire penală, în joc fiind imaginea autorității judecătorești, asigurarea integrității funcției judiciare și încrederea publicului în sistemul de justiție.

Or, urmează a fi făcută distincția între o măsură procesuală de constrângere - suspendarea provizorie din funcție, instituție a Codului de procedură penală prevăzută de art. 197 alin. (1) pct. 3), care ține de oportunitatea organului de urmărire penală și poate fi dispusă doar ca urmare a demersului celor din urmă, și suspendarea din funcție a judecătorului, instituție prevăzută de Legea nr. 544/1995 dispusă de Consiliu, care nu este o măsură procesuală de constrângere, aceasta neavând un scop punitiv, ci unul preventiv.

În privința argumentului precum că, ingerința în viața privată a judecătorului nu a fost una necesară, Consiliul consideră că acesta urmează a fi analizat prin prisma art. 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, în mod special în lumina cauzei Denisov c. Ucrainei (nr. 76639/11), în care Marea Cameră a confirmat că litigiile legate de muncă nu au fost excluse per se din domeniul de aplicare al „vieții private” în sensul articolului 8 din Convenție. Există unele aspecte tipice ale vieții private care pot fi afectate în astfel de dispute de concediere, retrogradare, neadmitere la o profesie sau alte măsuri similare nefavorabile. Aceste aspecte includ (i) „cercul interior” al solicitantului, (ii) oportunitatea solicitantului de a stabili şi dezvolta relații cu ceilalți și (iii) reputația socială şi profesională a solicitantului. Există două moduri în care o problemă de viață privată ar apărea de obicei într-un astfel de litigiu: fie din cauza 5 motivelor care stau la baza măsurilor atacate (în acest caz, Curtea folosește abordarea bazată pe rațiuni), fie - în anumite cazuri - din cauza consecințelor pentru viața privată (în acest caz, Curtea folosește abordarea bazată pe consecințelor - ibid., § 115).

Curtea a constatat că dacă se aplică abordarea bazată pe consecințe, pragul de severitate cu privire la toate aspectele menționate mai sus capătă o importanță crucială. Reclamantului îi revine sarcina de a demonstra în mod convingător că pragul a fost atins în cazul său. Reclamantul trebuie să prezinte probe care să susțină consecințele măsurii atacate. Curtea va accepta că articolul 8 este aplicabil numai atunci când aceste consecințe sunt foarte grave și afectează viața sa privată într-o măsură foarte semnificativă (a se vedea Denisov, citată mai sus, § 116).

În privința ingerinței în dreptul la respectarea vieții private a reclamantului prin suspendarea acestuia din funcție și, în caz afirmativ, dacă ingerința a fost justificată Consiliul a comunicat că, ingerința menționată mai sus va încălca articolul 8 din Convenție, cu excepția cazului în care poate fi justificată în temeiul paragrafului 2 al articolului 8 ca fiind „în conformitate cu legea” urmărind unul sau mai multe dintre scopurile legitime enumerate în aceasta şi fiind „necesare într-o societate democratică” pentru a atinge scopul sau scopurile vizate (a se vedea Jankauskas împotriva Lituaniei (nr. 2) , nr. 50446/09, § 71, 27 iunie 2017). Expresia „în conformitate cu legea” impune, în primul rând, ca măsura atacată să aibă un anumit temei în dreptul intern. În al doilea rând, se referă la calitatea legii în cauză, solicitând ca aceasta să fie accesibilă persoanei în cauză și previzibilă în ceea ce privește consecințele acesteia (a se vedea, printre alte autorități, Fernandez Martmez împotriva Spaniei [GC], nr. 56030/07), § 117, CEDO 2014 (extrase)). Pentru ca legea să îndeplinească cerința de previzibilitate, ea trebuie să stabilească cu suficientă precizie condițiile în care poate fi aplicată o măsură, pentru a permite persoanei în cauză - dacă este cazul, să-și reglementeze conduita (a se vedea, ca exemplu recent, Altay împotriva Turciei (nr. 2) , nr. 11236/09, §54, 9 aprilie 2019).

Consiliul consideră că prin prisma criteriilor enunțate mai sus se dovedește faptul că nu a existat nici o ingerință în viața privată a judecătorului Radu Grecu, or, Consiliul Superior al Magistraturii fiind garantul independenței autorității judecătorești, nu poate admite ca un judecător care este învinuit de corupere pasivă să își poată continua activitatea de judecător, în detrimentul aparențelor create în privința acestuia, mai mult acesta fiind judecător specializat în examinarea cauzelor penale, examinează cauze penale cu inculpați inclusiv pe același articol, iar în acest caz orice observator obiectiv ar identifica o sursă de îngrijorare referitor la faptul că un judecător învinuit de corupție examinează în continuare cauze penale.

Consiliul a mai comunicat că exercitarea în continuare a funcției de judecător de către Radu Grecu ar putea afecta desfășurarea cu imparțialitate a procedurilor judiciare, iar măsura suspendării din funcția deținută de magistrat are ca scop principal protejarea prestigiului justiției și al funcției exercitate, precum și menținerea încrederii cetățenilor în actul de justiție. Chiar dacă, prezumția de nevinovăție își menține valențele pe tot parcursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, îndepărtarea temporară a magistratului din exercițiul funcției se justifică 6 din considerentul păstrării imaginii de probitate morală şi profesională ce trebuie să caracterizeze sistemul judiciar în ansamblu, eliminându-se astfel orice suspiciuni ce ar putea să umbrească ideea de verticalitate morală pe care magistrații trebuie să o demonstreze în întreaga lor activitate.

Reprezentantul pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii – Olesea Ciobanu a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Art. 206 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ: ”O acţiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru: a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acţiune în contestare).”

Art. 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ: „Examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă una dintre următoarele hotărâri respinge acţiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sînt îndeplinite condiţiile de adoptare a unei hotărîri prevăzute la lit.a)–e).”

Art. 219 alin. (1) din Codul administrativ: „Instanţa de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.”

Art. 93 din Codul administrativ: „Fiecare participant probează faptele pe care îşi întemeiază pretenţia. Prin derogare de la prevederile alin.(1), fiecare participant probează faptele atribuite exclusiv sferei sale. Reglementări suplimentare sau derogatorii sînt admisibile doar în baza prevederilor legale.”

Art. 19 alin. (4), (4¹) și (5) din Legea cu privire la statul judecătorului nr. 544- XIII din 20.07.1995: „(4) Urmărirea penală împotriva judecătorului poate fi pornită doar de către Procurorul General sau prim-adjunctul, iar în lipsa acestuia de către un adjunct în temeiul ordinului emis de Procurorul General, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile Codului de procedură penală. În cazul săvîrşirii de către judecător a infracţiunilor specificate la art.243, 324, 326 şi 3302 ale Codului penal al Republicii Moldova, precum şi în cazul infracţiunilor flagrante, acordul Consiliului Superior al Magistraturii pentru pornirea urmăririi penale nu este necesar. (41) Hotărîrile prin care Consiliul Superior al Magistraturii îşi expune acordul sau dezacordul pentru pornirea urmăririi penale în condiţiile alin.(4) trebuie să fie motivate şi se publică pe pagina 7 web oficială a Consiliului Superior al Magistraturii, cu anonimizarea datelor cu privire la identitatea judecătorului. (5) Judecătorul nu poate fi reţinut, supus aducerii silite, arestat, percheziţionat fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Toate acţiunile procesuale în privinţa judecătorului, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, pot fi efectuate numai după emiterea ordonanţei de pornire a urmăririi penale, cu respectarea garanţiilor instituite de normele constituţionale şi actele internaţionale. Acordul Consiliului Superior al Magistraturii nu este necesar în caz de infracţiune flagrantă.”

Art. 24 alin. (1) lit. a) și alin. (6) din Legea cu privire la statul judecătorului nr. 544-XIII din 20.07.1995: „(1) Judecătorul poate fi suspendat din funcţie, la cerere sau din oficiu, prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii, dacă: a) în privinţa lui se începe urmărirea penală, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii în cauza respectivă; (6) Hotărîrea privind suspendarea din funcţie a judecătorului, adoptată în temeiul alin.(1), poate fi atacată în Curtea Supremă de Justiţie în condiţiile legii”.

Art. 15 alin. (1), (2) și (4) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr. 947-XIII din 19.07.1996 (în vigoare la moment): ”(1) Consiliul Superior al Magistraturii ca organ colegial îşi exercită atribuţiile în plen. (2) Şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii este deliberativă dacă la ea participă cel puţin două treimi din membrii care sunt în exerciţiul funcţiei şi nu se află în situaţiile menţionate la art.18 alin.(1). (4) La şedinţele Consiliului Superior al Magistraturii se citează în mod obligatoriu persoanele a căror problemă se examinează, cu excepţia cazurilor când se examinează: a) propunerile prevăzute la art.23; b) suspendarea din funcţie a judecătorului în legătură cu pornirea urmăririi penale; c) aplicarea măsurilor speciale de investigaţii în cauza penală în care figurează judecătorii în funcţie”.

Art. 23 alin. (1) și (2) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr. 947-XIII din 19.07.1996: „(1) Propunerea Procurorului General sau a prim-adjunctului, iar în lipsa acestuia – a adjunctului desemnat prin ordinul Procurorului General de pornire a urmăririi penale, de reţinere, de aducere silită, de arestare sau de percheziţie a judecătorului se examinează de către Consiliul Superior al Magistraturii imediat, dar nu mai tîrziu de 5 zile lucrătoare. (2) Consiliul Superior al Magistraturii examinează propunerea Procurorului General sau a prim- adjunctului, iar în lipsa acestuia – a adjunctului desemnat prin ordinul emis de Procurorul General doar sub aspectul respectării condiţiilor sau a circumstanţelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea pornirii urmăririi penale, reţinerii, aducerii silite, arestării sau percheziţiei judecătorului, fără a-şi aroga atribuţiile unei instanţe judecătoreşti”.

Art. 24 alin. (1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr. 947-XIII din 19.07.1996 (în vigoare la moment): „(1) Consiliul Superior al Magistraturii adoptă hotărâri cu votul deschis al majorităţii membrilor prezenţi, cu excepţia cazului prevăzut la art.19 alin.(4)”. 8

Pct. 6.41 din Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea CSM nr.668/26 din 15 septembrie 2015: „Ședinţele Plenului Consiliului, la care se examinează chestiuni ce țin de cariera judecătorului, aplicarea sancțiunii disciplinare judecătorului; eliberarea acordului pentru începerea urmăririi penale, de reţinere, de aducere silită, de arestare sau de percheziţie a judecătorului, suspendarea din funcţie a judecătorului în legătură cu pornirea urmăririi penale, de aplicare a măsurilor speciale de investigaţii în cauza penală în care figurează judecătorii în funcţie, sunt deliberative dacă din membri prezenți la ședință cel puțin jumătate sunt membri-judecători. În cazul lipsei, din motive obiective, a membrilor CSM-judecători de la ședință, aceștia vor fi substituiți cu membrii supleanți corespunzători”.

Admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ este condiționată inter alia de revendicarea de către reclamant a încălcării unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice. La caz, aceste condiții de încălcare a unui drept prin activitatea administrativă a Consiliului Superior al Magistraturii sunt întrunite.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că reclamantul Grecu Radu a ales în mod adecvat tipul acțiunii în contestare, în temeiul art. 206 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, în vederea protejării drepturilor sale. În esență, prin cererea înaintată, acesta urmărește anularea unui act administrativ individual cu caracter defavorabil, și anume hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 396/25 din 02 iulie 2024 „Cu privire la dispunerea suspendării din funcție, a judecătorului Radu Grecu de la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani”.

De asemenea, acțiunea în contencios administrativ a fost depusă de reclamantul Grecu Radu la instanța competentă atât sub aspect jurisdicțional, cât și teritorial. În acest sens, potrivit art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție este instanța competentă să examineze în primă instanță, prin hotărâri irevocabile, litigiile de contencios administrativ ce vizează contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor.

Conform art. 209 alin. (1) din Codul administrativ, acțiunea în contestare se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la: a) data comunicării sau notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de prezentul cod pentru soluționarea acesteia; b) data comunicării sau notificării actului administrativ individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă. Prevederile art.165 alin.(1) referitoare la nesoluționarea în termen se aplică corespunzător. 9

Din materialele cauzei rezultă că prin scrisoarea la 10 iulie 2024 Consiliul Superior al Magistraturii a expediat în adresa reclamantului prin intermediul poștei electronice copia hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 396/25 din 02 iulie 2024. Prin urmare, instanța de judecată apreciază că, cererea de chemare în judecată depusă la 08 august 2024, a fost înaintată în termen.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că acțiunea dedusă judecății întrunește condițiile legale de admisibilitate, nefiind identificate circumstanțe care, potrivit legii, ar împiedica examinarea acesteia. În aceste condiții, acțiunea este admisibilă și urmează a fi examinată în fond, prin verificarea legalității și temeiniciei pretențiilor.

Din actele dosarului rezultă că, la 14 noiembrie 2023 la Consiliul Superior al Magistraturii a fost înregistrată cu nr. 4327m sesizarea Procurorului General interimar, Ion Munteanu, nr. 1-1d/23-111 din 13 noiembrie 2023, privind eliberarea acordului în vederea pornirii urmăririi penale, reținerii, supunerii aducerii silite, arestării și percheziționării în privința judecătorului Radu Grecu de la Judecătoria Chișinău (f. d. 1-4 dos. administrativ).

Prin Hotărârea nr. 529/33 din 14 noiembrie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii: - a admis sesizarea Procurorului General interimar, Ion Munteanu; - a eliberat acordul pentru pornirea urmăririi penale în privința judecătorului Radu Grecu de la Judecătoria Chișinău pentru existența bănuielii rezonabile privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de 325 alin. (3) lit. a1) din Codul penal; - a eliberat acordul pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală de supunerea aducerii silite, reținerii, arestării și perchiziționării în privința judecătorului Radu Grecu de la Judecătoria Chișinău pentru existența bănuielii rezonabile privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de 325 alin. (3) lit. a1) din Cod penal (f.d. 6-16 dos. administrativ).

La 16 noiembrie 2023, prin scrisoarea nr. 1-1d/23-112 Procurorul General interimar, Ion Munteanu, a informat Consiliul Superior al Magistraturii despre faptul că, urmare a hotărârii nr. 529/33 din 14 noiembrie 2023, la aceeași dată a fost începută urmărirea penală în temeiul bănuielii rezonabile de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (3) lit. a1) din Codul penal, în privința judecătorului Radu Grecu de la Judecătoria Chișinău, și a fost emisă ordonanța de recunoaștere a judecătorului Radu Grecu, în calitate de bănuit, fiindu-i incriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (3) lit. a1) din Codul penal (f. d. 17 dos. administrativ).

Prin scrisoarea nr. 3839 din 15 aprilie 2024, Procuratura Anticorupție, a expediat Consiliului Superior al Magistraturii copia ordonanței de începere a urmăririi penale din 14 noiembrie 2023 în cadrul cauzei penale nr.2023960107 și copia 10 ordonanței din 11 aprilie 2024, de punere sub învinuire a lui Grecu Radu (f.d. 24 dos. administrativ).

Prin Hotărârea nr. 396/25 din 02 iulie 2024 Consiliul Superior al Magistraturii a suspendat din funcție, până la adoptarea hotărârii definitive, judecătorul Radu Grecu de la Judecătoria Chișinău, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (3) lit. a1) Cod penal.

În conformitate cu art. 24 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544/1995, (1) judecătorul poate fi suspendat din funcție, la cerere sau din oficiu, prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, dacă: a) în privința lui se începe urmărirea penală, până la rămânerea definitivă a hotărârii în cauza respectivă.

Analizând prevederile normei enunțate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că legiuitorul a instituit un temei legal expres care permite suspendarea din funcție a judecătorului în situația începerii urmăririi penale, indiferent dacă măsura este dispusă la cerere sau din oficiu de către Consiliul Superior al Magistraturii. Această reglementare conferă Consiliului Superior al Magistraturii competența de a aprecia necesitatea suspendării în raport cu existența unui proces penal aflat în derulare, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Din interpretarea literală a normei rezultă că simpla declanșare a urmăririi penale constituie condiția juridică suficientă pentru activarea mecanismului de suspendare, fără a fi necesară existența unei condamnări sau stabilirea definitivă a vinovăției. Utilizarea sintagmei „poate fi suspendat” conferă Consiliului Superior al Magistraturii o marjă de apreciere în dispunerea măsurii, însă această discreție trebuie exercitată în limitele scopului urmărit de legiuitor.

Sub aspect teleologic, norma are ca finalitate protejarea prestigiului justiției, asigurarea încrederii publice în actul de justiție și prevenirea situațiilor în care exercitarea funcției de judecător de către o persoană față de care se desfășoară urmărirea penală ar putea genera dubii cu privire la imparțialitatea și integritatea sistemului judiciar. În acest sens, suspendarea din funcție are caracter preventiv și de protecție instituțională, și nu caracter de sancționare.

De asemenea, legiuitorul a urmărit realizarea unui echilibru între principiul independenței judecătorului și necesitatea menținerii încrederii publice în autoritatea justiției, în sensul că aparența de imparțialitate este esențială pentru funcționarea sistemului judiciar într-un stat de drept.

Aplicând aceste considerente în raport cu Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii din 02 iulie 2024, Completul de judecată reține că aceasta a fost emisă în temeiul competențelor conferite Consiliului Superior al Magistraturii de Legea cu privire la statutul judecătorului, întrucât în privința judecătorului a fost începută urmărirea penală la 14 noiembrie 2023, fapt care intră sub incidența art. 24 alin. (1) lit. 11 a) din Legea nr. 544/1995 cu privire la statutul judecătorului și constituie temei legal apt să justifice dispunerea suspendării din funcție până la soluționarea definitivă a cauzei penale.

Or, din materialele cauzei s-a stabilit că la data de 14 noiembrie 2023 a fost începută urmărirea penală în privința judecătorului, în baza acordului exprimat de Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 529/33 din aceeași dată. Ulterior, la 11 aprilie 2024 a fost emisă ordonanța de punere sub învinuire, iar acest fapt a fost adus la cunoștința CSM la 15 aprilie 2024.

În aceste împrejurări, Completul de judecată reține că, la adoptarea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii din 02 iulie 2024, au fost întrunite condițiile legale prevăzute de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/1995 cu privire la statutul judecătorului, existența urmăririi penale în privința magistratului Radu Grecu fiind suficientă, prin efectul legii, pentru a justifica suspendarea din funcție. Măsura dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii corespunde finalității normei legale, fiind una temporară și determinată de necesitatea protejării autorității, credibilității și prestigiului sistemului judiciar, precum și a încrederii publice în actul de justiție.

În același sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că, potrivit jurisprudenței Curţii Europene a Drepturilor Omului, scopul măsurii de suspendare nu este unul punitiv, ci mai degrabă de precauție şi provizoriu, în măsura în care privește apărarea interesului public prin suspendarea din funcție a unei persoane acuzate de comiterea unei infracțiuni de serviciu și astfel de prevenire a altor posibile acte similare sau consecințe ale unor asemenea acte (a se vedea mutatis mutandis cauza Ţehanciuc v. România, decizie din 22 noiembrie 2011).

Completul de judecată nu poate reține nici argumentul reclamantului referitor la faptul că, Consiliul Superior al Magistraturii, ar fi dispus suspendarea din oficiu, fără ca această măsură procesuală de constrângere să fie solicitată de partea acuzării, or, după cum rezultă din însăși prevederile Legii cu privire la statutul judecătorului nr. 544/1995 Consiliul Superior al Magistraturii are acest drept, nefiind ținut de sesizarea organului de urmărire penală, în joc fiind imaginea autorității judecătorești, asigurarea integrității funcției judiciare și încrederea publicului în sistemul de justiție.

În ceea ce privește critica formulată în contestație, potrivit căreia suspendarea din funcție ar constitui o ingerință în viața privată a judecătorului, instanța o apreciază ca neîntemeiată. Instanța reține că măsura suspendării din funcție este expres prevăzută de lege, respectiv de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544/1995, care reglementează condițiile și temeiurile în care aceasta poate fi dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii. Prin urmare, ingerința 12 invocată are un caracter legal, fiind rezultatul aplicării unei norme clare și previzibile, adoptate în scopul asigurării bunei funcționări a autorității judecătorești.

Sub aspectul necesității într-o societate democratică, instanța reține că suspendarea din funcție urmărește un scop legitim, și anume protejarea autorității și imparțialității justiției, precum și menținerea încrederii publice în actul de justiție. Aceste valori constituie elemente esențiale ale statului de drept și justifică adoptarea unor măsuri preventive în privința magistraților împotriva cărora a fost începută urmărirea penală. De asemenea, instanța subliniază că măsura suspendării nu are caracter sancționator și nu afectează esența drepturilor personale ale judecătorului, ci doar exercitarea temporară a funcției publice deținute, până la clarificarea situației juridice în cadrul procesului penal. În aceste condiții, ingerința este proporțională cu scopul urmărit și se circumscrie exigențelor unei societăți democratice, în care încrederea publică în justiție reprezintă o valoare fundamentală.

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că măsura contestată este legală, urmărește un scop legitim și este proporțională, neputând fi calificată drept o ingerință nejustificată în viața privată a judecătorului.

Această concluzie este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat în mod constant că noțiunea de „viață privată” în sensul art. 8 din Convenție poate include și aspecte legate de viața profesională, însă nu exclude ingerințele justificate în exercitarea unei funcții publice, atunci când acestea sunt prevăzute de lege, urmăresc un scop legitim și sunt necesare într-o societate democratică.

Înalta Curte a reținut că statul dispune de o marjă de apreciere în organizarea sistemului judiciar și în stabilirea garanțiilor de integritate ale magistraților, iar măsurile de natură preventivă, inclusiv suspendarea din funcție a unui judecător aflat sub incidența unei urmăriri penale, pot fi justificate de necesitatea menținerii încrederii publice în justiție și a protejării autorității sistemului judiciar.

În acest context, ingerința în exercitarea funcției de judecător nu echivalează cu o încălcare a vieții private, atunci când aceasta este proporțională și justificată de un interes public superior, precum asigurarea independenței, imparțialității și credibilității justiției.

Referitor la pretinsele încălcări invocate de reclamant ale prevederilor de procedură, Completul de judecată le apreciază ca fiind vădit nefondate și care nicidecum nu influențează asupra legalității hotărârii contestate.

Suplimentar, Completul subliniază că hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 396/25 din 02 iulie 2024, este suficient de motivată, conform cerințelor art. 31 și art. 118 din Codul administrativ, întrucât conține temeiurile de 13 drept și de fapt care au stat la baza hotărârii. În motivare sunt descrise circumstanțele de fapt și de drept, precum și raționamentele care justifică adoptarea hotărârii.

Prin urmare, Completul de judecată conchide că hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 396/25 din 02 iulie 2024, este legală, temeinică și a fost emisă cu respectarea principiilor legalității. Consiliul a acționat în limitele competențelor sale legale, fără a depăși atribuțiile conferite de lege.

În lumina celor expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că, acțiunea înaintată de Radu Grecu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, privind anularea actul administrativ individual defavorabil - hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 396/25 din 02 iulie 2024 „Cu privire la dispunerea suspendării din funcție, a judecătorului Radu Grecu de la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani”, este una neîntemeiată, considerent din care urmează a fi respinsă.

În conformitate cu art. 191 alin. 5 lit. a), art. 224 alin. 1 lit. f) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Grecu Radu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 396/25 din 02 iulie 2024 și obligarea emiterii actului administrativ. Hotărârea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni Notă: În conformitate cu art. 236 alin. (7) din Codul de procedură civilă, în legătură cu încetarea transferului temporar la Curtea Supremă de Justiție a judecătorului Oxana Parfeni, textul integral al hotărârii este semnat de către președintele instanței de judecată. Președinte Stela Procopciuc 14