2ra-855/25 — Anularea ordinelor de aplicare a sancțiunilor disciplinare, repararea prejudiciului material și moral

La 19 septembrie 2023, Serghei Apostolachi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești”, solicitând anularea ordinului nr. 56/1 din 19 iunie 2023 „cu privire la sancționarea angajatului”, prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare aspră, încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 19 iunie 2023, directorul Societății pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești”, Eugeniu Barbălat, a emis ordinul nr. 56/1, prin care acesta a fost sancționat disciplinar cu mustrare aspră, ordinul fiindu-i adus la cunoștință la 20 iunie 2023. Reclamantul a susținut că, la emiterea ordinului, nu au fost respectate prevederile art. 206 și 2111 din Codul muncii și nu s-a ținut cont de faptul că nu ar fi comis abateri disciplinare sau încălcări ale obligațiilor de serviciu.

Serghei Apostolachi a arătat că, în calitate de șef al secției *****, nu era obligat să se afle permanent la stația de epurare a apelor uzate din orașul *****, atribuțiile sale presupunând verificarea mai multor obiective ale întreprinderii și examinarea posibilităților tehnice de îmbunătățire a utilajului existent. Acesta a indicat că, la 9 iunie 2023, fiind contactat telefonic de directorul tehnic de la Apă- Canal Bălți, s-a deplasat în municipiul Bălți pentru o întâlnire consultativă privind posibilitatea unui schimb de utilaj tehnic, susținând că absența sa temporară de la stația de epurare nu a avut loc în interes personal, ci în interesul întreprinderii.

Reclamantul a mai susținut că argumentele din ordinul de sancționare, potrivit cărora prin plecarea sa temporară s-ar fi creat posibilitatea unui pericol real și iminent al unor consecințe grave, sunt neîntemeiate, deoarece la stația de epurare a rămas persoana responsabilă, respectiv operatorul, astfel încât stația nu ar fi fost abandonată. În acest context, a considerat că aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră este neîntemeiată și ilegală.

Totodată, reclamantul a invocat că, prin aplicarea succesivă și neîntemeiată a sancțiunilor disciplinare, administrația întreprinderii ar manifesta o atitudine 1 ostilă față de acesta, fapt care i-ar fi provocat o stare de stres și frustrare, motiv pentru care a solicitat repararea prejudiciului moral.

La 27 octombrie 2023, Serghei Apostolachi a depus o altă cerere de chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești”, solicitând anularea ordinului nr. 67 din 28 iulie 2023 „cu privire la concedierea angajatului”, prin care a fost concediat din funcția de șef al secției Canal, restabilirea în funcția anterior deținută, achitarea retribuției muncii începând cu 1 iulie 2023 și până la 25 aprilie 2023 salariul net în sumă de 104237,57 lei, încasarea prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea celei de-a doua acțiuni, reclamantul a indicat că, la 28 iulie 2023, directorul Societății pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești”, Eugeniu Barbălat, a emis ordinul nr. 67, prin care a fost concediat în temeiul art. 86 lit. g) din Codul muncii. Reclamantul a susținut că și la emiterea acestui ordin nu au fost respectate prevederile art. 206 și 2111 din Codul muncii, iar angajatorul nu ar fi ținut cont de faptul că acesta nu a comis abateri disciplinare sau încălcări ale obligațiilor de serviciu.

Serghei Apostolachi a invocat că, în legătură cu situația descrisă în ordinul de concediere, a întreprins acțiunile necesare pentru înlăturarea defecțiunilor la motoarele electrice de la stația de pompare și a informat persoanele responsabile despre incident încă din 3 iunie 2023, circumstanță care, în opinia sa, se confirma prin extrasul convorbirilor telefonice efectuate cu angajații Societății pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești”. În aceste condiții, reclamantul a considerat că ordinul de concediere este neîntemeiat și ilegal.

Prin încheierea Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 4 martie 2024, s-a dispus conexarea cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Apostolachi împotriva Societății pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești” privind anularea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare și încasarea prejudiciului moral, cu cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Apostolachi împotriva aceleiași societăți privind anularea ordinului de concediere și repararea prejudiciului cauzat, pentru judecare într-o singură procedură, atribuindu-se dosarului nr. 2-1536/2023.

Prin încheierea Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 4 martie 2024, s-a dispus conexarea celor două cauze civile – cea privind anularea ordinului de sancționare disciplinară și cea privind anularea ordinului de concediere – pentru judecare într-o singură procedură.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 12 iulie 2024, acțiunea civilă înaintată de Serghei Apostolachi a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de apel a constatat că prima instanță a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate li s-a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale ale participanților la proces.

Referitor la ordinul nr. 56/1 din 19 iunie 2023 privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră, instanța de apel a reținut că, la data de 9 iunie 2023, aproximativ ora 11:00, directorul SA „Servicii Comunale Florești” și mecanicul-șef l-au observat pe Serghei Apostolachi deplasându-se cu automobilul personal în direcția municipiului Bălți. S-a constatat că reclamantul nu s-a învoit și nu a depus nicio cerere în acest sens, iar la contactarea sa telefonică a declarat inițial că s-ar afla în orașul Florești, declarații contrazise de propriile sale explicații ulterioare, prin care a confirmat că s-a deplasat în municipiul Bălți pe cont propriu.

Instanța de apel a apreciat că, prin aceste acțiuni, Serghei Apostolachi a încălcat disciplina de serviciu, deplasarea nefiind coordonată cu directorul, inginerul-șef sau specialistul resurse umane al întreprinderii și lipsind orice cerere de învoire, ordin de deplasare în interes de serviciu sau de detașare. S-a constatat că procedura de aplicare a sancțiunii disciplinare a fost respectată, abaterea a fost documentată, s-a organizat o anchetă de serviciu, s-a întocmit proces-verbal, de la salariat a fost cerută explicație scrisă și s-a examinat nota de constatare a comisiei de anchetă.

Instanța de apel a reținut că Serghei Apostolachi fusese anterior sancționat disciplinar sub formă de avertisment și mustrare, astfel că aplicarea sancțiunii sub formă de mustrare aspră, în temeiul art. 206 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, a fost 3 apreciată ca legală și proporțională cu gravitatea abaterii și cu antecedentele disciplinare ale salariatului.

Referitor la ordinul nr. 67 din 28 iulie 2023 privind concedierea, instanța de apel a constatat că Serghei Apostolachi, în calitate de șef al secției Canal, direct responsabil de funcționarea stației de pompare din strada Beleaev, nu a întreprins măsurile necesare pentru a pune în funcționalitate stația, lăsând pe parcursul mai multor săptămâni ca apele reziduale să se scurgă în râul Răut, fără a înștiința conducătorul sau șeful ierarhic superior. Aceste fapte au fost reținute în baza declarațiilor angajaților SA „Servicii Comunale Florești” și a procesului-verbal de constatare întocmit la data de 29 iunie 2023.

Instanța de apel a respins argumentele apelantului privind influența administrativă a conducerii întreprinderii asupra martorilor, reținând că declarațiile martorilor audiați în instanța de apel – Carolina Moldovanu, Ion Guțan, Vladimir Falcă, Iurii Bojii și Valerii Stratuța – confirmă că Serghei Apostolachi nu a fost prezent la stație în perioada lucrărilor de remediere și că nu a coordonat acțiunile necesare pentru repunerea în funcțiune a stației.

Instanța de apel a concluzionat că sancțiunea disciplinară sub formă de concediere a fost aplicată cu respectarea procedurii prevăzute de art. 207, 208, 209 și 210 din Codul muncii, iar ordinele nr. 56/1 din 19 iunie 2023 și nr. 67 din 28 iulie 2023 corespund exigențelor prevăzute de art. 206-211 și art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii.

Instanța de apel a respins și pretențiile privind încasarea prejudiciului moral, apreciind că acestea sunt subordonate pretențiilor principale privind anularea ordinelor, care au fost respinse, și că nu există temei pentru încasarea cheltuielilor de judecată. Criticile apelantului privind aprecierea unilaterală a probelor și încălcarea principiului contradictorialității au fost respinse, instanța de apel constatând că instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor juridice, cu trimitere la probele administrate și la dispozițiile legale aplicabile.

Ca temei al recursului, recurentul a invocat art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că instanțele de judecată au emis hotărâri arbitrare, bazate pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Referitor la ordinul nr. 56/1 din 19 iunie 2023, recurentul a susținut că deplasarea din 9 iunie 2023 în municipiul Bălți a fost efectuată nu în interes personal, ci în interesul SA „Servicii Comunale Florești”, în contextul avariei produse la stația de pompare la 3 iunie 2023, în vederea identificării unor soluții pentru înlocuirea utilajului avariat. A invocat că această împrejurare a fost confirmată prin audierea martorului Vitalie Ungureanu, directorul tehnic de la Apă Canal Bălți, și că, în calitate de șef al secției Canal, reclamantul nu era obligat să se afle permanent la stația de epurare, stația nefiind abandonată, operatorul rămânând la post. A mai susținut că nu existau circumstanțe obiective pentru aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră.

Recurentul a invocat că, la aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul a ignorat prevederile art. 206 alin. (5) din Codul muncii, care obligă angajatorul să țină cont de gravitatea abaterii și de alte circumstanțe obiective, precum și ale art. 211/1 din Codul muncii, care definesc încălcările grave ale obligațiilor de muncă.

Referitor la ordinul nr. 67 din 28 iulie 2023 privind concedierea, recurentul a susținut că ordinul nu descrie în mod concret și cert toate încălcările anterioare ale salariatului comise pe parcursul unui an, ceea ce constituie o motivare vagă, neconformă condițiilor prevăzute de art. 210 alin. (1) lit. a) din Codul muncii. A invocat în susținere practica judiciară a Curții Supreme de Justiție, concretizată în decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ din 8 februarie 2023, dosarul nr. 2ra-1258/22, potrivit căreia instanța de judecată are obligația pozitivă de a verifica legalitatea sancțiunilor disciplinare anterioare, chiar dacă salariatul nu le-a contestat.

Recurentul a criticat modul de apreciere a probelor de către ambele instanțe, susținând că administrația SA „Servicii Comunale Florești” a exercitat o influență administrativă abuzivă asupra salariaților săi, determinându-i să expună circumstanțele cauzei în modul dorit de fostul director Eugeniu Barbălat. A invocat că martorii pârâtului audiați în prima instanță au refuzat inițial să se prezinte la invitația reclamantului, acceptând audierea doar la invitația pârâtului, ceea ce denotă existența unui factor de dependență administrativă.

Acesta a susținut că declarațiile martorilor pârâtului sunt combătute de declarațiile martorilor reclamantului – Vitalie Ungureanu și Vladislav Cucer în prima instanță, respectiv Iurii Bojii și Vladimir Falcă în instanța de apel – și de înscrisurile anexate la dosar, care confirmă că Serghei Apostolachi a anunțat administrația despre avarie, a participat la acțiunile de înlăturare a consecințelor și 5 că responsabilitatea pentru repararea și înlocuirea motoarelor electrice revenea electricienilor și șefilor lor ierarhici, nu recurentului.

Recurentul a concluzionat că ambele instanțe au cercetat probele în mod unilateral, acordând prioritate poziției pârâtului și încălcând principiul contradictorialității și al egalității în drepturi procedurale a părților, ceea ce a condus la pronunțarea unor hotărâri vădit ilegale.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.” 6

Din materialele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost comunicată participanților la proces la data de 29 septembrie 2025 (Vol. II, 77). Prin urmare, recursul declarat la 24 noiembrie 2025 este considerat a fi depus în termen.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele dezvoltate de Curtea de Apel Nord, întrucât acestea sunt fondate pe o interpretare corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei, precum și pe o analiză riguroasă a circumstanțelor dovedite prin probatoriul administrat.

Completul de judecată aderă la concluziile instanței de apel, potrivit cărora ordinul de sancționare disciplinară a fost emis în temeiul unei abateri constatate și documentate, iar procedura prealabilă aplicării sancțiunii a fost respectată. Instanța de apel a verificat argumentul reclamantului privind pretinsa deplasare în interesul întreprinderii și a reținut, în raport cu probele administrate, că plecarea nu a fost coordonată cu persoanele competente, nu a fost precedată de o cerere de învoire și 7 nu a fost formalizată ca deplasare de serviciu. În aceste condiții, critica recurentului nu înlătură concluzia instanței de apel privind existența abaterii disciplinare și proporționalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv în contextul sancțiunilor disciplinare anterioare.

Instanța de recurs consideră întemeiat și raționamentul instanței de apel referitor la legalitatea ordinului de concediere. Curtea de apel a reținut că recurentul, în calitate de șef al secției Canal, avea atribuții legate de funcționarea stației de pompare și că nu a întreprins măsurile necesare pentru repunerea acesteia în funcțiune, aspect confirmat prin declarațiile martorilor și prin procesul-verbal de constatare. Totodată, instanța de apel a examinat expres critica privind pretinsa influență administrativă asupra martorilor și a explicat de ce declarațiile administrate confirmă circumstanțele reținute de prima instanță.

Prin urmare, argumentele din recurs exprimă, în esență, dezacordul recurentului cu aprecierea probelor și cu concluziile deja verificate de instanța de apel. Decizia recurată conține un răspuns suficient asupra criticilor esențiale privind legalitatea sancțiunii disciplinare, legalitatea concedierii, aprecierea probelor și pretențiile accesorii, iar raționamentul instanței de apel este coerent și convingător pentru menținerea soluției pronunțate de prima instanță..

În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că instanța de apel a verificat complet raportul juridic dedus judecății, a stabilit corect circumstanțele relevante ale cauzei și a dat o calificare juridică adecvată pretențiilor formulate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Serghei Apostolachi, reprezentat de avocatul Alexandru Harvun, ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Serghei Apostolachi, reprezentat de avocatul Alexandru Harvun. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Gheorghe Stratulat 8