- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 17 decembrie 2002
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Préjudice moral - réparation pécuniaire
- Remboursement partiel frais et dépens
Ragas împotriva Italiei
Traducere în română Auto
Fosta SECȚIUNE RAGAS c. ITALIA (solicitarea nr. 44524/98) hotărăște (Revizuire) STRASBURG 17 decembrie 2002 DEFINITIVF 17/03/2003 (revizuit prin decizia din 26 noiembrie 2002) În cauza Ragas c. Italia (revizuirea hotărârii din 23 octombrie 2001), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (fosta secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P.
Costa președinte Fuhrmann Kūris Tulkens domnii Jungwiert Traja judecători del Tufo, judecător ad hoc, și de domnul Dolle, graffière de section Dupa ce a deliberat în camera Consiliului la 26 noiembrie 2002, se rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural La la locul de origine a cauzei se află o cerere (n 44524/98) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Mario Ragas ( La 13 februarie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a sesizat Comisia la 13 februarie 1997. Reclamantul este reprezentat în fața Curții de către domnul G. di Gioia, avocat la Napoli.
Guvernul italian (at'o'u') este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl F. Crisafolli. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr 11 la Convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11]. Comisia a declarat cererea admisibilă la 26 septembrie 2000 și apoi, în lipsa încheierii examinării sale înainte de 1 noiembrie 1999, Comisia a informat Curtea la data respectivă, în conformitate cu art. 5 alineatul (3) a doua teză din Protocolul nr. 11 la Convenție. Prin hotărârea din 23 octombrie 2001, Curtea a statuat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza duratei procedurii. Curtea a decis, de asemenea, să atribuie reclamantului 40 000 000 de lire italiene (ITL) pentru daune morale și 4 000 000 ITL pentru cheltuieli și a respins cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus.
La 17 iunie 2002, avocatul reclamantului a informat Curtea că a aflat cu întârziere că domnul Mario Ragas murise la 31 martie 2001. În consecință, a solicitat Curții să dorească să procedeze la rectificarea hotărârii, astfel încât guvernul să poată plăti suma acordată reclamantului moștenitorului său. La 17 septembrie 2002, Curtea a declarat că, în speță, cererea de rectificare fusese prezentată cu întârziere, adică la mai mult de o lună de la data pronunțării hotărârii (23 octombrie 2001). În plus, Curtea a considerat că nici o inculpă nu putea justifica rectificarea hotărârii. Pe de altă parte, Comisia a considerat că o astfel de rejudecare ar trebui să se analizeze într-o cerere de revizuire a hotărârii și a decis să acorde guvernului un termen de trei săptămâni pentru a prezenta eventualele observații.
Acestea au ajuns la Curte la 4 noiembrie 2002. Octombrie 2001, de care nu a putut obține execuția din cauza decesului dlui Ragas înainte de adoptarea hotărârii menționate anterior. Maria Barbara Meloni - văduva sa - este moștenitoarea sa. octombrie 2001 prin aplicarea articolului 80 din Regulamentul său de procedură, care, în părțile sale relevante, este astfel formulat În cazul unei descoperiri a unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influență decisivă asupra lanului unei cauze deja soluționate și care, la momentul hotărârii, era necunoscut Curții și nu putea fi cunoscut în mod rezonabil de o parte, aceasta din urmă poate (...) să sesizeze Curtea cu o cerere de revizuire a hotărârii cu privire la care aceasta acționează.
(...) Aceasta decide în consecință că trebuie să îi dea domnului M. Maria Barbara Meloni sumele acordate anterior reclamantului, și anume 20 658,28 EUR (EUR) pentru daune morale și 2 065,83 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. 10. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratoriu pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.
PE CES, CURȚA, ÎN L (d) primirea cererii de revizuire a hotărârii din 23 octombrie 2001 cu privire la aplicarea articolului 41 din Convenție; în consecință A declarat că statul pârât trebuie să plătească moștenitorului defunctului reclamant, Maria Barbara Meloni, în termen de trei luni de la data la care hotărârea revizuită va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 20 658,28 EUR (80 de mii șase sute cincizeci și opt de euro douăzeci și opt de cenți) pentru daune morale și 2 065,83 EUR (două mii șaizeci și cinci de euro nouăzeci și trei de cenți) pentru cheltuieli și că, începând de la expirarea termenului menționat, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale.
Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 2002 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Modululre Președinte
ANCIENNE TROISIÈME SECTION
AFFAIRE RAGAS c. ITALIE (Requête n o 44524/98) ARRÊT (Révision) STRASBOURG 17 décembre 2002 DÉFINITIF 17/03/2003 (révisé par décision du 26 novembre 2002) En l’affaire Ragas c. Italie (révision de l’arrêt du 23 octobre 2001), La Cour européenne des Droits de l’Homme (ancienne troisième section), siégeant en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , W. Fuhrmann , P. Kūris , M me F. Tulkens , MM. K. Jungwiert , K. Traja , juges , M me M. del Tufo, juge ad hoc, et de M me S. Dollé, greffière de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 26 novembre 2002, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 44524/98) dirigée contre la République italienne et dont un ressortissant de cet Etat, M. Mario Ragas (« le requérant »), a saisi la Commission le 13 février 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). Le requérant est représenté devant la Cour par M e G. di Gioia, avocat à Naples. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M. F. Crisafulli.
La requête a été transmise à la Cour le 1 er novembre 1998, date d’entrée en vigueur du Protocole n o 11 à la Convention (article 5 § 2 du Protocole n o 11). La Commission a déclaré la requête recevable le 26 septembre 2000 puis, faute d’avoir pu en terminer l’examen avant le 1 er novembre 1999, l’a déférée à la Cour à cette date, conformément à l’article 5 § 3, seconde phrase, du Protocole n o 11 à la Convention.
Par un arrêt du 23 octobre 2001, la Cour a jugé qu’il y avait eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention en raison de la durée de la procédure. La Cour a également décidé d’allouer au requérant 40 000 000 lires italiennes (ITL) pour dommage moral et 4 000 000 ITL pour frais et dépens et a rejeté les demandes de satisfaction équitable pour le surplus.
Le 17 juin 2002, l’avocat du requérant a informé la Cour qu’il avait appris tardivement que M. Mario Ragas était décédé le 31 mars 2001. En conséquence, il demandait à la Cour de vouloir procéder à la rectification de l’arrêt afin que le Gouvernement puisse payer la somme accordée au requérant à son héritière.
Le 17 septembre 2002, la Cour a relevé qu’en l’espèce la demande de rectification avait été présentée tardivement, soit plus d’un mois après la date du prononcé de l’arrêt (23 octobre 2001). De plus, elle a considéré qu’aucune inexactitude ne pouvait justifier la rectification de l’arrêt. Par contre, elle a estimé que pareille requête devait s’analyser en une demande en révision de l’arrêt et a décidé d’accorder au Gouvernement un délai de trois semaines pour présenter d’éventuelles observations. Celles-ci sont parvenues à la Cour le 4 novembre 2002. EN DROIT
L’avocat du requérant demande la rectification de l’arrêt du 23 octobre 2001, dont il n’a pu obtenir l’exécution en raison du décès de M. Ragas avant l’adoption dudit arrêt. M me Maria Barbara Meloni - sa veuve - est son héritière.
Le Gouvernement indique n’avoir aucune observation à formuler au sujet de la demande en révision.
La Cour estime qu’il y a lieu de réviser l’arrêt du 23 octobre 2001 par application de l’article 80 de son règlement qui, en ses parties pertinentes, est ainsi libellé : « En cas de découverte d’un fait qui, par sa nature, aurait pu exercer une influence décisive sur l’issue d’une affaire déjà tranchée et qui, à l’époque de l’arrêt, était inconnu de la Cour et ne pouvait raisonnablement être connu d’une partie, cette dernière peut (...) saisir la Cour d’une demande en révision de l’arrêt dont il s’agit. (...) »
Elle décide en conséquence qu’il y a lieu d’octroyer à M me Maria Barbara Meloni les sommes précédemment accordées au requérant, à savoir 20 658,28 euros (EUR) pour dommage moral et 2 065,83 EUR pour frais et dépens.
La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, Décide d’accueillir la demande en révision de l’arrêt du 23 octobre 2001 quant à l’application de l’article 41 de la Convention ; en conséquence Dit que l’Etat défendeur doit verser à l’héritière du défunt requérant, M me Maria Barbara Meloni, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt révisé sera devenu définitif conformément à l’article 44 § 2 de la Convention, 20 658,28 EUR (vingt mille six cent cinquante-huit euros vingt-huit centimes) pour dommage moral et 2 065,83 EUR (deux mille soixante-cinq euros quatre-vingt-trois centimes) pour frais et dépens, et qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage. Fait en français, puis communiqué par écrit le 2002 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président