CASE OF CHAPUS AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2003)14 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 octombrie 2000 (finală la 24 ianuarie 2001) în cazul Chapus împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003 la cea de-a 827-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Chapus împotriva Franței, pronunțată la 24 octombrie 2000, și transmisă Comitetului de Miniștri după ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 46693/99) împotriva Franței, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 10 noiembrie 1998 în temeiul articolului 34 din Convenția de către dl Patrick Chapus, un național francez, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea privind lungimea excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor de muncă; întrucât, în hotărârea sa din 24 octombrie 2000, Curtea a hotărât în unanimitate: - că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție ; - a considerat că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 30 000 de franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale; 8 794 franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile, împreună cu orice impozit pe valoare adăugată care poate fi taxabilă; și că dobânzile simple la o rată anuală de 2,74% vor fi plătite pentru sumele respective de la expirarea celor trei luni de mai sus, până la soluționare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză; Având în vedere că, la 24 ianuarie 2001, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 24 octombrie 2000; Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)14

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 24 October 2000 (final on 24 January 2001)

in the case of Chapus against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 February 2003

at the 827th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Chapus against France case delivered on 24 October 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 46693/99) against France, lodged with the European Court of Human Rights on 10 November 1998 under Article 34 of the Convention by Mr Patrick Chapus, a French national, and that the Court declared admissible the complaint concerning the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before labour courts;

Whereas in its judgment of 24 October 2000 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention ;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicants, within three months from the date at which the judgment became final, 30 000 French francs in respect of non-pecuniary damage; 8 794 French francs in respect of costs and expenses together with any added-value tax that may be chargeable; and that simple interest at an annual rate of 2,74% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement ;

- dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 24 October 2000, having regard to France’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 24 January 2001, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 24 October 2000;

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.