Decizia nr. 78 din 6 noiembrie 2017

Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă, prin Încheierea din 17 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.214/40/2016, a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Cererea de pronunţare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22 mai 2017. II. Temeiul juridic al sesizării

Articolul 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”. III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, denumită, în continuare, Legea nr. 285/2010. Art. 1 alin. (2): Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Art. 4 alin. (2): În anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, denumit în continuare Ordinul nr. 42/77/2011. Anexa nr. 1 , pct. II, lit. G – Stabilirea salariilor personalului din cadrul familiei ocupaţionale „sănătate”: Medicul primar de la subpct. 3 efectuează gărzi în afara programului de la norma de bază. Pentru activitatea prevăzută în linia de gardă medicul este salarizat potrivit prevederilor art. 3 din cap. II al anexei nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. Tariful orar aferent salariului de bază în luna iunie 2010 a fost stabilit potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilire a salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar. Ca urmare, în anul 2011 tariful orar se va stabili după cum urmează: Tarif orar iunie 2010 = 14,8 lei (2.199: 21,25: 7) Tarif orar iulie-decembrie 2010 = 14,8 * (1 – 25%) = 11,1 lei Tarif orar ianuarie 2011 = 11,1 * (1 + 15%) = 12,8 lei

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, cu modificările ulterioare, denumită, în continuare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010. Art. 1 alin. (2): În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Art. 4 alin. (2): În anul 2012 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, cu modificările ulterioare, denumită, în continuare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012. Art. 1: În anul 2013 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare, denumită, în continuare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012. Art. 1 alin. (1) şi (2): „(1) Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel: a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012; b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012. (2) Cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se majorează potrivit alin. 1, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, denumită, în continuare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013. Art. 1 alin. (2): În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, denumită, în continuare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. Art. 1 alin. (2): În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, denumită, în continuare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Art. 1 alin. (2): În anul 2016, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia lunară brută de încadrare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Ordinul ministrului sănătăţii nr. 870/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar, cu modificările şi completările ulterioare, denumit, în continuare, Ordinul nr. 870/2004. Art. 46 alin. (1): Plata orelor de gardă se face în funcţie de tariful orar determinat în baza salariului de bază individual, corespunzător gradului profesional în care personalul este confirmat prin ordin al ministrului sănătăţii. Art. 42 alin. (3): Orele de gardă efectuate în afara programului normal de lucru şi salarizate conform prevederilor prezentului regulament se includ în veniturile salariale brute lunare în funcţie de care se determină numărul de puncte realizat în fiecare lună, pe baza cărora se determină cuantumul pensiei.

Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, denumită, în continuare, Legea-cadru nr. 284/2010. Art. 7 alin. (1): Aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare. Art. 7 alin. (2): Valoarea salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcţii a personalului în anul 2011 se stabileşte prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Art. 3 alin. (1) cap. II din anexa nr. III: Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază. Art. 8 din anexa nr. III: Regulamentul privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sistemul sanitar se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii, cu consultarea organizaţiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, denumită, în continuare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010. Art. 5 alin. (7): Tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se determină într-un cuantum care să nu depăşească nivelul determinat pentru luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal aprobate prin art. 10 din Legea nr. 329/2009. IV. Expunerea succintă a procesului

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – Secţia I civilă la data de 20 mai 2016, cu nr. 1.214/40/2015, reclamanţii, persoane fizice, au chemat în judecată pe pârâtul B solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul la plata diferenţelor salariale rezultate dintre contravaloarea gărzilor încasate şi contravaloarea gărzilor legal calculate prin raportare la salariul de bază individual, conform Legii-cadru nr. 284/2010, astfel cum rezultă din actele adiţionale la contractele individuale de muncă sau deciziile de încadrare salarială, din mai 2013 şi până la pronunţarea hotărârii pentru toţi reclamanţii.

În motivare au arătat că, în fapt, sunt salariaţi ai pârâtului, conform contractelor individuale de muncă, având funcţiile de medici primari, respectiv medic specialist, pe Secţia obstetrică- ginecologie I şi II şi efectuează ore de gardă pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale, conform fişelor colective de prezenţă şi a graficelor de gărzi. Aceste gărzi le efectuează atât în timpul săptămânii în afara orelor de program, precum şi în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează. Organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar sunt reglementate de Ordinul nr. 870/2004, modificat şi completat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.067/2012, Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 748/2007 şi Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.768/2011.

Programul gărzilor la nivelul fiecărei unităţi sanitare se întocmeşte lunar de conducerea secţiilor şi se aprobă de conducerea unităţii sanitare (art. 44 din Ordinul nr. 870/2004).

Plata orelor de gardă se face în funcţie de tariful orar determinat în baza salariului de bază individual corespunzător gradului profesional în care personalul este confirmat prin ordin al ministrului sănătăţii, aşa cum prevede art. 46 din Ordinul nr. 870/2004.

Reclamanţii au apreciat că, în mod corect şi legal, gărzile ar fi trebuit să fie calculate prin raportare la salariul de bază, însă ele s-au calculat prin raportare la salariul de încadrare. La nivelul unităţii angajatoare gărzile efectuate pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru în zilele lucrătoare se salarizează cu un spor de 75%, iar gărzile efectuate pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează se salarizează cu un spor de 100%. Ambele sporuri ar fi trebuit să se aplice la salariul de bază individual, dar în realitate s-au aplicat la salariul de încadrare.

Dacă legiuitorul ar fi înţeles să stabilească un cuantum fix pentru plata gărzilor, ar fi prevăzut acest lucru. Dimpotrivă, legiuitorul a înţeles să cuantifice gărzile prin stabilirea unui spor în procent de 50% sau 100% aplicat la salariul de bază individual, la situaţia profesională a fiecărui salariat, motiv pentru care a şi precizat în art. 4 cap. II anexa nr. III din Legea-cadru nr. 284/2010 că, pentru determinarea tarifului orar, se utilizează salariul de bază al funcţiei de execuţie stabilit pentru funcţia şi gradul profesional al fiecărui salariat. Or, reclamanţii au funcţii, gradaţii şi vechime distincte, astfel încât cuantumul gărzilor trebuie calculat prin raportare la salariul de bază al fiecăruia.

Prin Sentinţa civilă nr. 1.178 din 16 decembrie 2016, Tribunalul Botoşani a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor diferenţele salariale rezultate din contravaloarea sumelor ce trebuiau plătite pentru orele de gardă efectuate în afara programului normal de muncă prin raportare la salariul de bază primit pentru fiecare lună din intervalul 20 mai 2013-31 iulie 2016 şi sumele plătite cu acest titlu de către pârât în acest interval, constatându-se că activitatea reclamanţilor a fost guvernată în intervalul menţionat în acţiune de prevederile Ordinului nr. 870/2004.

Totodată, s-a reţinut că în Ordinul nr. 42/77/2011 există o menţiune cu privire la stabilirea drepturilor pentru orele de gardă din afara programului normal de muncă. Astfel, la pct. II lit. G subpct. 4 din acest act normativ s-a consemnat, cu titlu de exemplu, că medicul primar care efectuează gărzi în afara programului de la norma de bază este salarizat potrivit prevederilor art. 3 din cap. II al anexei nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010.

Tariful orar aferent salariului de bază în luna iunie 2010 a fost stabilit potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, conform cărora „Tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se determină într-un cuantum care să nu depăşească nivelul determinat pentru luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal aprobate prin art. 10 din Legea nr. 329/2009”.

Cât timp acest act normativ a fost în vigoare au fost aplicabile prevederile privind calcularea tarifului orar prin raportare la salariul determinat pentru luna decembrie 2009, însă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 a fost respinsă de Parlamentul României prin Legea nr. 30/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 20 martie 2012, producându-şi astfel efectele doar până la data de 22 martie 2012.

În aceste condiţii, în luna decembrie 2012, nu mai exista norma legală de stabilire a tarifului orar prin raportare la salariul de încadrare din decembrie 2009.

Totuşi, Ordinul nr. 840/2007 a rămas în vigoare, astfel că, pentru orele de gardă din afara programului normal de activitate, ar fi trebuit stabilit un tarif orar.

Conform art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, în anul 2013, trebuiau menţinute în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 şi art. 3-5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012. Nici în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi nici în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 legiuitorul nu a reglementat chestiunea tarifului orar aplicabil orelor de gardă efectuate în afara normei de bază. În Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 aplicabilă pentru drepturile aferente anului 2014, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, aplicabile drepturilor aferente perioadei 1 ianuarie 2015-31 iulie 2016, nu există menţiuni cu privire la tariful orar aplicabil gărzilor efectuate în afara normei de bază.

Potrivit cap. II art. 3 alin. (1) din anexa nr. III la Legea- cadru nr. 284/2010, personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază.

Mai mult decât atât, prin Ordinul nr. 840/2007 s-a stabilit că gărzile pot fi efectuate şi de alţi medici care nu au încheiate contracte de muncă cu unitatea spitalicească la care se efectuează garda sau cu oricare altă unitate spitalicească. Pentru cei angajaţi după data respingerii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 nu exista vreo reglementare care să stabilească modalitatea concretă de stabilire a drepturilor şi care să facă trimitere la salarizarea anterioară datei de 1 ianuarie 2010. Pentru aceştia, modalitatea de încadrare este cea stabilită de art. 3 alin. (5) din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010. Or, atât timp cât este aplicabil art. 3 alin. (5) din actul normativ anterior menţionat rezultă că articolul în cauză este în întregime aplicabil, întrucât nu ar putea exista două tarife orare diferite pentru aceeaşi activitate, unul pentru medici angajaţi ai spitalului şi unul pentru cei care lucrează doar în liniile de gardă cu contract de muncă cu timp parţial.

În raport cu cele consemnate, tribunalul a stabilit că gărzile efectuate de reclamanţi în afara programului normal de muncă trebuiau salarizate prin raportare la cap. II art. 3 din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010, respectiv cu luarea în considerare a salariului de bază avut la momentul efectuării acestor gărzi şi nu prin raportare la o sumă fixă avută în vedere de pârât în baza unui act normativ respins de Parlament.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul şi, în cadrul soluţionării acestei căi de atac, Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a dispus suspendarea judecării apelului până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. V. Motivele reţinute de titularul sesizării care susţin admisibilitatea procedurii

Instanţa de sesizare a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, în legătură cu chestiunile de drept invocate din oficiu de instanţa de judecată, întrucât: a) De lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, Ordinul nr. 42/77/2011, art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 coroborat cu art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, art. 46 alin. (1) din Ordinul nr. 870/2004, dispoziţii în vigoare pentru perioada raportat la care se solicită plata diferenţelor salariale, prin raportare la art. 3 alin. (1) cap. II al anexei nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 şi la prevederile art. 30 alin. (5) lit. a) şi anexa nr. II/2 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită, în continuare, Legea-cadru nr. 330/2009, depinde soluţionarea pe fond a cauzei, în care reclamanţii salariaţi solicită să fie obligat pârâtul la plata diferenţelor salariale rezultate dintre contravaloarea gărzilor încasate (calculate prin raportare la salariul de încadrare din anul 2009/salariu de bază, conform Ordonanţei Guvernului nr. 17/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 304/2008) şi contravaloarea gărzilor legal calculate prin raportare la salariul de bază individual conform Legii-cadru nr. 284/2010, astfel cum rezultă din actele adiţionale la contractele individuale de muncă sau deciziile de încadrare salarială, invocând faptul că organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar sunt reglementate de Ordinul nr. 870/2004, modificat şi completat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.067/2012, Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 748/2007 şi Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.768/2011. b) Problema de drept enunţată este nouă, nefiind identificată jurisprudenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care să fi statuat asupra acestei chestiuni de drept, fiind, în acelaşi timp, susceptibilă şi de interpretări diferite, care, aplicate în cauze concrete, ar genera practică neunitară. c) Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, consultate la data de 17 mai 2017, iar Curtea de Apel Suceava este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă. VI. Punctul de vedere al completului de judecată

Prin încheierea de sesizare s-a arătat că situaţia de fapt, faţă de care se impune lămurirea modului de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, Ordinul nr. 42/77/2011, anexa nr. 1, lit. G – Stabilirea salariilor personalului din cadrul familiei ocupaţionale „Sănătate”, art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 coroborat cu art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, art. 46 alin. (1) din Ordinul nr. 870/2004, art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. III la Legea- cadru nr. 284/2010 este următoarea:

Reclamanţii salariaţi fac parte din categoria personalului plătit din fonduri publice, salarizarea lor fiind stabilită prin lege.

Reclamanţilor li s-a calculat tariful orar pentru orele de gardă efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, prin raportare la cuantumul stabilit de Ordinul nr. 42/77/2011, considerând angajatorul apelant că acest tarif a fost preluat de toate legile anuale ulterioare de salarizare, care au reglementat salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Părţile reclamante consideră că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, după abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, legile anuale de salarizare nu au mai cuprins niciun fel de reglementare asupra tarifului orar pentru orele de gardă efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, astfel încât tariful orar pentru activitatea de gardă urmează a fi stabilit potrivit prevederilor art. 46 din Ordinul nr. 870/2004 raportat la prevederile art. 30 alin. (5) lit. a) şi anexa nr. II/2 din Legea-cadru nr. 330/2009 şi la dispoziţiile art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. III din Legea-cadru nr. 284/2010, respectiv prin valorificarea la calculul acestui tarif orar a salariului de bază în compunerea reglementată de Legea-cadru nr. 330/2009.

Lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor invocate, din cuprinsul actelor normative care au reglementat salarizarea personalului din fonduri publice, începând cu data de 1 ianuarie 2011, necesită o rezolvare de principiu în scopul împiedicării perpetuării ori apariţiei unei noi jurisprudenţe neunitare sub aspectele vizate de întrebările obiect al sesizării, în condiţiile în care aceste dispoziţii pot fi interpretate fie în sensul că dispun şi asupra tarifului orar pentru activitatea de gardă, prin reglementările succesive asupra „celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia lunară brută de încadrare”, fie că nu mai dispun asupra acestui drept salarial, în lipsa unei trimiteri exprese în cuprinsul actelor normative invocate, în această din urmă situaţie urmând a se stabili dacă, în urma lămuririi modului de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 46 alin. (1) din Ordinul nr. 870/2004, prin raportare la prevederile art. 30 alin. (5) lit. a) şi anexa nr. II/2 din Legea-cadru nr. 330/2009 şi la dispoziţiile art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. III din Legea- cadru nr. 284/2010, tariful orar pentru activitatea de gardă poate fi determinat prin aplicarea coroborată a acestor reglementări.

Instanţa de sesizare a apreciat că tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, pentru perioada supusă controlului judecătoresc, este cel reglementat de Legea nr. 285/2010 şi de Ordinul nr. 42/77/2011, tarif care a fost preluat practic de legile ulterioare de salarizare, care au reglementat salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi care au dispus asupra evoluţiei tuturor elementelor de salarizare care compun salariul brut al reclamanţilor.

Această concluzie se desprinde, fără putinţă de tăgadă, din succesiunea de acte normative care, în timp, începând cu data de 1 ianuarie 2010, au reglementat asupra salarizării personalului plătit din fonduri publice şi care, fără excepţie, au dispus asupra tuturor elementelor de salarizare care fac parte din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia lunară brută de încadrare.

Tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază constituie practic un drept salarial, este o componentă a salariului brut de care beneficiază această categorie de personal plătit din fonduri publice.

Tariful orar pentru activitatea prevăzută în linia de gardă este un element al sistemului de salarizare, care face parte din salariul brut al părţilor reclamante, acest drept salarial neputând fi privit izolat, rupt de ceea ce reprezintă practic noţiunea de salarizare, şi anume totalitatea drepturilor băneşti cuvenite pentru munca prestată, deci inclusiv drepturile băneşti reprezentând tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază.

Chiar Ordinul nr. 870/2004, a cărui aplicare o invocă reclamanţii, dispune la art. 42 alin. (3) în sensul că orele de gardă efectuate în afara programului normal de lucru şi salarizate conform prevederilor prezentului regulament se includ în veniturile salariale brute lunare.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 acest element al sistemului de salarizare a primit o reglementare specială, distinctă, art. 5 alin. (7) dispunând, în mod expres, că tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se determină într-un cuantum care să nu depăşească nivelul determinat pentru luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal.

Prin urmare, această dispoziţie nu prevede că s-ar calcula tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar prin raportare la salariul de bază prevăzut de art. 30 alin. (5) lit. a) din Legea-cadru nr. 330/2009, ci acesta se determină într-un cuantum care să nu depăşească nivelul determinat pentru luna decembrie 2009.

Deci, noul salariu de bază stabilit prin Legea-cadru nr. 330/2009 nu constituie bază de calcul pentru alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază, respectiv gărzi, deoarece legiuitorul conform prevederii mai sus enunţate stabileşte că acest drept salarial se acordă în acelaşi cuantum de la 31 decembrie 2009, de unde rezultă clar că salariul de bază de la 31 decembrie 2009 constituie baza de calcul pentru dreptul salarial menţionat şi nu salariul de bază în compunerea reglementată de Legea-cadru nr. 330/2009.

Chiar dacă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 a fost abrogată, aceasta nu înseamnă că, ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, modul de calcul al tarifului orar pentru activitatea prevăzută în linia de gardă ar fi altul, în condiţiile în care acest drept salarial, aşa cum a fost el calculat pentru anul 2010, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, a fost preluat de legile anuale ulterioare de salarizare, care au reglementat asupra cuantumului salariului brut al reclamanţilor, cuantum din care face parte şi tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază.

Însuşi actul normativ care a reglementat asupra salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice, respectiv Legea-cadru nr. 284/2010, dispune, la art. 7 alin. (1) şi (2), în sensul că aplicarea prevederilor acestei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare, iar valoarea salariilor de bază, soldelor, funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare utilizate la reîncadrarea pe funcţii a personalului în anul 2011 se stabileşte prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Legea nr. 285/2010 a reglementat asupra salarizării în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, iar, în aplicarea acestui act normativ, a fost emis Ordinul nr. 42/77/2011.

Legea nr. 285/2010, prin prevederile sale anterior enunţate, dispune asupra cuantumului tuturor elementelor sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut de care trebuie să beneficieze personalul plătit din fonduri publice în anul 2011, dispunând, fără putinţă de tăgadă, asupra „celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare”, cuantumul acestor drepturi salariale, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, fiind majorat cu 15%.

Ordinul nr. 42/77/2011, în anexa nr. 1, lit. G – Stabilirea salariilor personalului din cadrul familiei ocupaţionale „Sănătate”, prevede şi exemplifică, în mod clar şi neechivoc, modul de calcul al dreptului salarial solicitat de părţile reclamante, stabilind că pentru activitatea prevăzută în linia de gardă, medicul beneficiază de tariful orar aferent salariului de bază stabilit potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, în cuantumul de la nivelul lunii octombrie 2010, majorat cu 15%, în acord tocmai cu actul normativ cu putere superioară, respectiv cu Legea nr. 285/2010, în executarea căruia a fost emis, şi cu respectarea prevederilor art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cu care ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor.

Chiar dacă Ordinul nr. 42/77/2011 a fost dat în aplicarea Legii nr. 285/2010, lege care a reglementat asupra salarizării personalului plătit din fonduri publice la nivelul anului 2011, aceste drepturi salariale au fost preluate de legile anuale ulterioare de salarizare.

Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru anul 2012, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 pentru anul 2013, raportat la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 pentru anul 2014, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 pentru anul 2015 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 pentru anul 2016 au dispus în mod expres, prin art. 1 alin. (2), asupra evoluţiei cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, dar şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare.

Or, un asemenea element al salariului brut este tocmai tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază.

Aceste acte normative, practic, au preluat tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, stabilit potrivit Legii nr. 285/2010 şi Ordinului nr. 42/77/2011, prin raportare la tariful calculat în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, reglementând asupra lui drept componentă a salariului brut al personalului plătit din fonduri publice.

Faţă de aceste considerente, instanţa de trimitere nu poate considera că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se determină în baza dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Ordinul nr. 870/2004, prin raportare la prevederile art. 30 alin. (5) lit. a) şi anexa nr. II/2 din Legea-cadru nr. 330/2009 şi la dispoziţiile art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. III din Legea-cadru nr. 284/2010.

În primul rând, Ordinul nr. 870/2004 nu a fost dat în interpretarea şi aplicarea Legii-cadru nr. 330/2009 şi nu avea cum să dispună asupra calculului tarifului orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, prin raportare la un salariu de bază reglementat de un act normativ cu putere superioară emis ulterior.

Actul normativ care reglementa asupra salarizării reclamanţilor la data emiterii Ordinului nr. 870/2004 nu dispunea asupra salariului de bază al părţilor reclamante în compunerea care a fost stabilită abia începând cu data de 1 ianuarie 2010, data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, astfel încât acest act normativ nu putea să prevadă mai multe drepturi decât legea de salarizare de la data emiterii lui.

În al doilea rând, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010.

Aceste prevederi au fost preluate şi pentru anii ulteriori, respectiv: – în anul 2012 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, potrivit art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010; – pentru anul 2013 în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012; – pentru anul 2014 în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013; – pentru anul 2015 în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014; – pentru anul 2016 în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015.

Chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut, în considerentele Deciziei nr. 10/2017, că: „Toate actele normative anuale de salarizare, fără excepţie din 2010 şi până în prezent, nu au făcut decât să reia dispoziţiile referitoare la valoarea de referinţă şi la coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele Legii-cadru nr. 284/2010, prevederi care nu au fost niciodată aplicate.

Practic, niciun angajat bugetar nu a primit plăţi salariale potrivit acestei legi, pentru că, prin acte normative anuale de salarizare, s-a derogat permanent, perpetuându-se starea de tranziţie. Aşadar, s-a procedat doar la o reîncadrare scriptică a personalului potrivit noilor grile, dar plata salariilor s-a realizat faptic la nivelul salariilor în plată din decembrie 2009.

Aşadar, este de reţinut faptul că, deşi personalul bugetar a fost reîncadrat în conformitate cu dispoziţiile legilor-cadru, el nu a fost salarizat în baza acestora, întrucât, la stabilirea salariului, nu au fost aplicate valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, care, trimiţând la cadrul normativ în vigoare la nivelul anului 2009, menţineau în plată cuantumul salarial din anii anteriori”.

În acelaşi sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi prin Decizia nr. 32/2015.

De asemenea, art. 8 din anexa nr. III din Legea-cadru nr. 284/2010 prevede că regulamentul privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sistemul sanitar se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii, cu consultarea organizaţiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, un asemenea regulament nefiind elaborat.

În al treilea rând, acte normative cu putere superioară Ordinului nr. 870/2004 au reglementat, începând cu data de 1 ianuarie 2010, asupra salarizării personalului plătit din fonduri publice, dispunând inclusiv asupra tarifului orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, drept element al salariului brut, astfel încât nu poate considera că acest drept salarial nu şi-ar fi găsit reglementare în cuprinsul acestor acte normative.

Este vorba de acte normative care au impus cu forţa legii modalitatea de calcul al dreptului salarial solicitat de reclamanţi şi nivelul de referinţă la care se raportează cuantumul acestuia, anume nivelul lunii decembrie 2009.

Astfel, evoluţia tarifului orar a fost reglementată practic prin legile anuale de salarizare, drept element al sistemului de salarizare care face parte, potrivit legii, din salariul brut, începând cu ianuarie 2012, fiind menţinut nivelul acestuia prin legile anuale de salarizare, în raport cu tariful orar stabilit prin art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, aşa cum acest tarif a fost majorat prin Legea nr. 285/2010 şi prin Ordinul nr. 42/77/2011.

În consecinţă, constatând atât admisibilitatea, cât şi oportunitatea dezlegării chestiunilor controversate de drept, în temeiul dispoziţiilor art. 519 şi art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, s-a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o hotărâre prin care să dea o rezolvare de principiu problemelor de drept. VII. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reclamanţii au considerat că plata orelor de gardă nu se poate face prin raportare la salariul stabilit de Ordonanţa Guvernului nr. 17/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, câtă vreme Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009 a stabilit, la art. 1, că: „pentru perioada 1 mai-31 decembrie 2009, în ceea ce priveşte salarizarea personalului din sectorul bugetar, se aplică următoarele acte normative: (…) c) Ordonanţa Guvernului nr. 17/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 304/2008, cu modificările ulterioare”, iar Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 115/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/