Longotrans - Transportes Internacionais, Lda, împotriva Portugaliei

Rezoluția ResDH(2003)144 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 3 octombrie 2002 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Longotrans – Transporturi Internacionais, Lda împotriva Portugaliei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 22 iulie 2003 la cea de-a 847-a ședință a Deputaților Miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul transporturilor Longotrans Internacionais, Lda, transmisă la 3 octombrie 2002 și transmisă în aceeași zi Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat în trei cereri (nr. 50843/99, 51193/99 și 51194/99) împotriva Portugaliei, depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 3, 10 și 14 septembrie 1999 în temeiul articolului 34 din Convenția de către Transportul Longotrans Internacionais, Lda, o societate privată încorporată în temeiul dreptului portughez, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea referitoare la lungimea excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât, în hotărârea sa din 3 octombrie 2002, Curtea,

după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și societății reclamante, și după ce a fost convinsă că soluția a fost bazată pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Portugaliei va plăti societății reclamante sumele de 11 000 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale și 3 000 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că socoteala unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri după ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 23 aprilie 2003,

după expirarea termenului convenit în conformitate cu termenul de decontare prietenoasă, guvernul statului reclamant a plătit societății reclamante sumele prevăzute în decontarea prietenoasă și că dobânzile nejustificate datorate au fost plătite la aceeași dată și că nu a fost necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)144 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 3 October 2002 (Friendly settlement) in the case of Longotrans – Transportes Internacionais, Lda against Portugal (Adopted by the Committee of Ministers on 22 July 2003 at the 847th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the case of Longotrans ‑ Transportes Internacionais, Lda delivered on 3 October 2002 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in three applications (Nos.

50843/99, 51193/99 and 51194/99) against Portugal, lodged with the European Court of Human Rights on 3, 10 and 14 September 1999 under Article 34 of the Convention by Longotrans ‑ Transportes Internacionais, Lda , a private company incorporated under Portuguese law, and that the Court declared admissible the complaint related to the excessive length of certain civil proceedings; Whereas in its judgment of 3 October 2002 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant company, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Portugal would pay the applicant company the sums of 11 000 euros in respect of non-pecuniary damage and 3 000 euros in respect of costs and expenses, within three months as from the notification of the judgment; Recalling that Rule 44, paragraph 2,

of the Rules of the Court provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 23 April 2003, after the expiry of the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the government of the respondent state had paid the applicant company the sums provided for in the friendly settlement and that the default interest due was paid on the same date, and that no other measure was required in the present case to conform to the Court’s judgment, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Portugal, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.