YOMAK v. TURKEY

SECȚIUNEA TERZĂ [1] Cererea nr. 74608/01 de Fikriye YOMAK și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la 18 septembrie 2003 în calitate de Camera compusă de Președinte Cabral Barreto Caflesch Türmen Zupančič dna H.S. Greve Traja, judecători și grefierul secțiunii Berger Având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 20 iulie 1998, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului prezentată de reclamant și de Guvern la 9 iunie 2003 și, respectiv, 23 iunie 2003, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, Fikriye Yomak, Hasibe (Yomak) Sarısakal, Nurdiye (Yomak) Aydoğdu, Nurgül (Yomak) Dural și Hülya (Yomak) Balcıoğlu, sunt resortisanți turci, care s-au născut în 1930, 1954, 1958, 1960 și, respectiv, 1965 și trăiesc în Aydın. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl. Nezettin Akkuzu, avocat practicant în Aydın. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor a expropriat o parcelă de terenuri aparținând reclamanților din Aydın pentru a construi o autostrădă. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelei de teren aparținând reclamanților și această sumă le-a fost plătită atunci când a avut loc expropriarea. 1996 Curtea Civilă de Jurisdicție Generală a Aydın le-a acordat compensații suplimentare plus un dobânzi la rata legală de 30 % pe an începând cu 5 ianuarie 1996. Această decizie a fost susținută de Curtea de Casație la 8 aprilie 1997 și suma a fost plătită reclamanților la 2 februarie 1998. Detalii sunt indicate în tabelul de mai jos: DATA DECIZIEI DECIZIEI DECIZIONATE DE TRIBUNALUL DE CASSARE CU PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ (INTERESTELE ȘI COSTURILE LEGALE NU SE INCLUDE) (în lira turcă) DATEA AMUNTĂRII DE PAIEMENT (INCLUSAREA INTERESUL STATUTORULUI LA TATA DE 30 % PER ANNUM ȘI COSTURI) (în lira turcă) 08.04.1997 7.357.324.600 02.02.1998 12.442.491.000 COMPLAINT Reclamanții se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că, într-un moment în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, au fost plătite dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării terenurilor lor și autoritățile au întârziat să le plătească suma relevantă. În urma contactelor informale dintre solicitanți și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul Republicii Turciei oferă să plătească ex gratie pentru reclamanții o sumă totală de 15.000 EUR (cincăzeci mii de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii lor înregistrate în temeiul nr. 74608/01. Această sumă, care acoperă, de asemenea, cheltuielile juridice legate de caz, este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și care poate fi plătit în euro, care va fi convertit în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de către solicitanți și/sau reprezentantul lor autorizat corespunzător. Această sumă este plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii depuse de Curte ... Această plată va constitui soluționarea finală a cauzei ...” Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamantului: „Notăm că Guvernul Turciei sunt dispus să ne plătească ex grație suma de EUR 15.000 (cincăzeci mii de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii noastre înregistrate la nr. 74608/01. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile juridice legate de caz, se plătește în euro, care va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de noi. Suma este plătită, fără impozite care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la data deciziei depuse de Curte ... Acceptăm propunerea și renunțăm la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declarăm că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și am ajuns.” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress [1] Această versiune a fost rectificată în temeiul articolului 81 din Regulamentul Curții la 11 martie 2004.

THIRD SECTION

DECISION

[1]

Application no. 74608/01

by Fikriye YOMAK and Others

against Turkey

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 18

September 2003 as a Chamber composed of

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

I.

Cabral Barreto

,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

B.

Zupančič

,

Mrs

H.S.

Greve

,

Mr

K.

Traja,

judges

,

and

Mr

V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 20 July 1998,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case submitted by the applicant and the Government on 9 June 2003 and 23 June 2003 respectively,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Fikriye Yomak, Hasibe (Yomak) Sarısakal,

Nurdiye

(Yomak) Aydoğdu, Nurgül (Yomak) Dural and Hülya (Yomak) Balcıoğlu, are Turkish nationals, who were born in 1930, 1954, 1958, 1960 and 1965 respectively and live in Aydın. They are represented before the Court by Mr

Nezettin Akkuzu, a lawyer practising in Aydın.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The General Directorate of National Roads and Highways expropriated a plot of land belonging to the applicants in Aydın in order to build a motorway. A committee of experts assessed the value of the plot of land belonging to the applicants and this amount was paid to them when the expropriation took place.

Following the applicants' request for increased compensation, on

8

July

1996 the Aydın Civil Court of General Jurisdiction awarded them additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30 % per annum from 5 January 1996. This decision was upheld by the Court of Cassation on 8 April 1997 and the due amount was paid to the applicants on

2 February 1998.

Details are indicated in the table below:

DATE OF FINAL THE DECISION DELIVERED BY THE COURT OF CASSATION

AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION

AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION (INTERESTS AND LEGAL COSTS ARE NOT INCLUDED)

(In Turkish liras)

DATE OF PAYMENT

AMOUNT OF PAYMENT (INCLUDING STATUTORY INTEREST AT THE RATE OF 30 % PER ANNUM AND COSTS)

(in Turkish liras)

08.04.1997

7,357,324,600

02.02.1998

12,442,491,000

COMPLAINT

The applicants complain under Article 1 of Protocol No. 1 that at a time when the annual rate of inflation in Turkey had been very high, they had been paid insufficient interest on additional compensation received following the expropriation of their land and the authorities had delayed in paying them the relevant amount.

THE LAW

Following informal contacts between the applicants' and the Government's representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of the Republic of Turkey offer to pay

ex gratia

to the applicants an all-inclusive amount of EUR 15,000 (fifteen thousand euros) with a view to securing a friendly settlement of their application registered under no.

74608/01. This sum, which also covers legal expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in euros, to be converted into Turkish liras at the rate applicable at the date of payment, to a bank account named by the applicants and/or their duly authorised representative. This sum shall be payable within three months from the date of the notification of the decision delivered by the Court ...

This payment will constitute the final settlement of the case...”

The Court received the following declaration from the representative of the applicants:

“We note that the Government of Turkey are prepared to pay us

ex gratia

the sum of EUR

15,000 (fifteen thousand euros) with a view to securing a friendly settlement of our application registered under no. 74608/01. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses connected with the case, shall be paid in euros, to be converted into Turkish liras at the rate applicable at the date of payment, to a bank account named by us. The sum shall be payable, free of any taxes that may be applicable, within three months from the date of the decision delivered by the Court ...

We accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. We declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and we have reached.”

The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court).

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President

[1]

.

This version has been rectified under Rule 81 of the Rules of Court on 11

March

2004.