CtEDO 25.09.2003 Auto

SANTOS CARDIGA contre le PORTUGAL

RESPONDENT
PRT
HOTĂRÂRE
25.09.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
SANTOS CARDIGA contre le PORTUGAL (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 65644/01 prezentată de Carla Maria SANTOS CARDIGA împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor LUI Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 26 ianuarie 2001, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei este un resortisant portughez, născut în 1948 și rezident în Cascais (Portugalia). Aceaceasta este reprezentată de domnul J. Pires de Lima, avocat din Cascais. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura Fiul recurentei a decedat la 27 iunie 1986 într-un accident de circulație. În 1986, reclamanta a depus o plângere penală împotriva conducătorului vehiculului în fața Parchetului din Cascais și s-a constituit (adjutant al Ministerului de Stat) la 27 Noiembrie 1986. La 5 ianuarie 1988, a depus o cerere de despăgubire. Prin hotărârea din 29 mai 1996, Tribunalul din Cascais a pronunțat sentința sa de condamnare a pârâtului și a acordat parțial dreptul la cererea de despăgubire. La recursul pârâtului, instanța din Cascais a pronunțat sentința de condamnare a pârâtului (Tribunalul da Relação) ) de la Lisabona a anulat decizia luată printr-o hotărâre din 26 februarie 1997, întrucât procedura se confrunta cu prescrierea. La 11 iulie 1997, recurenta a depus o cerere civilă pentru repararea prejudiciilor cauzate de decesul copilului său în fața tribunalului din Cascais. Procedura este în continuare în curs de desfășurare în fața acestei instanțe. Cererile nr. 16808/90 și nr. 29859/96 în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului: Într-o cerere anterioară, nr. 16808/90, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului, reclamanta și-a exprimat deja plângerea cu privire la durata aceleiași proceduri și a invocat art. 6 alineatul (1) din convenție. În raportul său întocmit în conformitate cu art. 31 anterior din Convenție și adoptat la 11 mai 1994, Comisia considerase că, în speță, a existat o încălcare a dispoziției invocate, deoarece reclamanta nu a beneficiat de o examinare a cauzei sale într-un termen rezonabil. Prin Rezoluția DH(95) 31 din 4 mai 1995, Comitetul miniștrilor Consiliului Europei și-a exprimat acordul cu privire la ceea ce guvernul a acordat reclamantei suma de 800 000 escudos portughez (PTE) cu titlu de satisfacție echitabilă și a pus capăt examinării cauzei. Ulterior, reclamanta a introdus o nouă cerere, 29859/96, în fața Comisiei pentru a se plânge de durata aceleiași proceduri. În raportul său întocmit în conformitate cu art. 28 din Convenție și adoptat la 9 decembrie 1997, Comisia a constatat că părțile au ajuns la o soluționare amiabilă prin care guvernul a fost de acord să plătească recurentei suma de 400 000 PTE. GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, recurenta se plânge de o nouă încălcare a dreptului său la un proces într-un termen rezonabil. ÎN DREPT, recurenta se plânge de durata procedurii și Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În opinia sa, din jurisprudența Curții Supreme Administrative reiese clar că încălcarea dreptului la o decizie într-un termen rezonabil implică răspunderea civilă extracontractuală a statului și, prin urmare, implică obligația, pentru acesta din urmă, de a-i afecta pe cei afectați. Guvernul susține că acțiunea în răspundere extracontractuală prevăzută în Decretul-lege nr. 48051 din 21 noiembrie 1967 este un mijloc accesibil, adecvat și eficient de a remedia situația pusă în discuție de reclamantă. Guvernul subliniază că trebuie să se facă distincție între mijloacele de prevenire, cum ar fi cererile de accelerare a procedurii, care vizează în principal prevenirea încălcării sau încetarea imediată a acesteia, și mijloacele de reparație, care privesc o încălcare care a avut loc deja. În cazul de față, deoarece presupusa încălcare fusese deja comisă, singura întrebare este dacă reclamanta avea la dispoziție un mijloc eficient de a obține despăgubiri. Pentru guvern, acesta era cazul. Pentru reclamantă, acțiunea în răspundere extracontractuală a t ă ț ii nu este o ac ț iune eficientă pentru a aborda durata unei proceduri, nici măcar din cauza duratei foarte mari a unei astfel de ac ț iuni. Curtea reamintește mai întâi că, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din Convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căii de atac interne. Comisia reamintește apoi că a fost deja chemată să examineze eficiența acțiunii în răspundere extracontractuală a statului, prevăzută în Decretul-lege nr. 48051 din 21 noiembrie 1967. În Decizia sa Gouveia da Silva Torrado din 22 mai 2003 (dec., 65305/01, CEDO 2003), care se referea la o procedură internă pendinte, a considerat că o astfel de acțiune avea, cel puțin începând cu luna decembrie 1999, data la care Hotărârea Pires Neno, pronunțată la 15 octombrie 1998 de Curtea Supremă Administrativă, a fost publicată și comentată în revista juridică Cadernos de Justiça Administrativa 17 septembrie/octombrie 1999), dobândit un grad suficient de certitudine juridică pentru a putea și trebuie să fie utilizate în sensul articolului 35 alineatul (1) din Convenție. În speță, recurenta nu a sesizat instanțele administrative cu privire la o acțiune în răspundere extracontractuală a la . În plus, în momentul introducerii prezentei acțiuni, la 26 ianuarie 2001, o astfel de acțiune avea deja caracterul unei căi de atac pentru a epuiza căile de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din convenție (a se vedea, de asemenea, Paulino Tomás c. Portugalia , dec., 58698/00, CEDH 2003). Prin urmare, recurenta a refuzat să epuizeze căile de atac interne. Întrucât procedura în litigiu este, de altfel, pendinte, nimic nu îl împiedică pe reclamant să introducă această cale de atac în fața instanțelor administrative. Prin urmare, cererea trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-09-25
0,95
CORREIA MARTINS contre le PORTUGAL
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 61863/00 présentée par Manuel CORREIA MARTINS contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 25 septembre 2003 en une chambre com
CtEDO 2002-01-24
0,95
MORAIS SARMENTO contre le PORTUGAL
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 53793/00 présentée par Berta Maria MORAIS SARMENTO contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 24 janvier 2002 en une chambre c
CtEDO 2003-09-25
0,95
MIRANDA DOS SANTOS CASADO contre le PORTUGAL
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 66182/01 présentée par Maria Odete MIRANDA DOS SANTOS CASADO contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 25 septembre 2003 en
CtEDO 2003-09-25
0,95
SANTOS ZAGALO DA PURIFICACAO contre le PORTUGAL
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 61851/00 présentée par Maria Manuela SANTOS ZAGALO DA PURIFICAÇÃO et autre contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 25 sept
CtEDO 2003-09-25
0,95
RODRIGUES COELHO contre le PORTUGAL
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 60898/00 présentée par Mário Luis RODRIGUES COELHO contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 25 septembre 2003 en une chambr
Sursă