CASE OF DONNADIEU AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2003)160 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 27 februarie 2001 (finală la 27 mai 2001) în cazul Donnadieu împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 20 octombrie 2003 la a 854-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Donnadieu pronunțată la 27 februarie 2001 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 39066/97) împotriva Franței, depusă la 14 august 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de dl Jean Pierre Donnadieu, cetățean francez, și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea privind lungimea excesivă a anumitor proceduri civile pentru daune în urma închiderii într-un spital psihiatric; întrucât, în hotărârea sa din 27 februarie 2001, Curtea a hotărât în unanimitate: că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 15 000 franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale; 8 000 francele franceze în ceea ce privește costurile și cheltuielile și faptul că dobânzile simple la o rată anuală de 4,26% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; respingeți restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alin. (2) din Convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să o informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 27 februarie 2001, având în vedere obligația Franței în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenția de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză direct; având în vedere că, la 27 iulie 2001, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 27 februarie 2001, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)160

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 27 February 2001 (final on 27 May 2001)

in the case of Donnadieu against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 20 October 2003

at the 854th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Donnadieu case delivered on 27 February 2001 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 39066/97) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 14 August 1997 under former Article 25 of the Convention by Mr

Jean

‑

Pierre Donnadieu, a French national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint concerning the excessive length of certain civil proceedings for damages following confinement in a psychiatric hospital;

Whereas in its judgment of 27 February 2001 the Court unanimously:

-

held

that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 15 000 French francs in respect of non-pecuniary damage; 8

000

French francs in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 4,26% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 27 February 2001, having regard to France’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 27 July 2001, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 27 February 2001,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.