CtEDO 30.10.2003 AI

AFFAIRE BELVEDERE ALBERGHIERA SRL c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
30.10.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE BELVEDERE ALBERGHIERA SRL c. ITALIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIA A DOUA ANTERIOARĂ

CAUZA

BELVEDERE ALBERGHIERA SRL c. ITALIA

(Cererea nr. 31524/96)

(Satisfacție echitabilă)

Strasbourg, 30 octombrie 2003

30/01/2004

Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție.

În cauza Belvedere Alberghiera Srl c. Italia,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secție), ședindu-se într-o cameră compusă din:

D-nii C.L. Rozakis, președinte,

A.B. Baka,

Doamna V. Strážnická,

D-nii P. Lorenzen,

judecători,

și domnul E. Fribergh, grefier al secției,

După deliberări în camera de consiliu pe 9 octombrie 2003,

Pronunță hotărârea următoare, adoptată la această dată:

Pe 1 iulie 1998, Comisia a decis să comunice petiția guvernului italian („Guvernul"), invitând-ul să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitate și pe fond. Ca urmare a intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la Convenție pe 1 noiembrie 1998 și în conformitate cu art. 5 § 2 al acestui Protocol, examinarea cauzei a fost încredințată Curții. Conform articolului 52 § 1 din regulamentul Curții, președintele Curții a atribuit cauza secției a doua. Pe 21 septembrie 1999, camera a declarat petiția admisibilă și a decis să țină o ședință pe fond. Ședința s-a desfășurat în public pe 13 ianuarie 2000.

Textul mandatului se citește după cum urmează:

Domnule,

Am onoarea să vă informez că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis să vă dea mandat, în conformitate cu indicațiile părților, pentru a expertiza un teren care a aparținut societății reclamante.

Conform deciziei adoptate de Camera încărcat cu examinarea cererei, sarcina dumneavoastră va constării:

- pe de o parte, valoarea actuală a terenului și valoarea acestuia la momentul ocupării sale;

- pe de altă parte, prejudiciul material:

a) în caz de restituire a terenului (cheltuieli de restaurare, nefolosire a terenului și pierdere de venituri din data ocupării)

b) în caz de nerestituire a terenului (nefolosire a terenului și pierdere de venituri din data ocupării; deprecierea imobilului din care societatea reclamantă este încă proprietară).

Am onoarea să vă informez că sarcina finală a cheltuielilor expertizei și a onorariurilor dumneavoastră va reveni Statului (art. 38 din Convenție).

În termen fixat la 25 martie 2003 și prelungit la cererea reclamantei la 22 aprilie 2003, părțile au avut posibilitatea să-și transmită comentariile. Doar reclamanta și-a transmis comentariile pe 19 aprilie 2003.

„Dacă Curtea constată că a fost încălcată Convenția sau Protocoalele sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante nu permite decât parțial ștergerea consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă prejudecatului, dacă este cazul, satisfacție echitabilă."

I.

Validitatea expertizei

II.

Prejudiciu

A.

Prejudiciu material

1.

Rezumatul expertizei și concluziile expertului

Estimarea expertului privește o suprafață de 1.375 de metri pătrați, figurând în cadastrul orașului Monte Argentario, la parcela 22, foaia 15.

Pentru a redacta raportul, expertul s-a bazat pe documente furnizate de orașul Monte Argentario, pe elemente aduse de reclamantă, precum și pe informații provenind din piața imobiliară și piața hotelieră. A ținut cont, de asemenea, de evoluția ratei inflației și a prețurilor în perioada în cauză.

Valoarea de piață a terenului pe 31 decembrie 2002, la momentul expertizei, era de 71.013 EUR.

Apoi, expertul a calculat că privarea de folosire a terenului până în decembrie 2002 a cauzat o daună de 76.431 EUR.

De asemenea, a dus la o pierdere de venituri în activitatea hotelieră, care, până în 2002, se ridica la 169.266 EUR.

În acest sens, expertul a estimat că, pentru următorii treizeci de ani, pierderea viitoare de venituri în activitatea hotelieră se ridică la 218.832 EUR.

În plus, deprecierea imobilului se ridică la 228.149 EUR.

Prejudiciu material în caz de restituire a terenului în 2003:

Nefolosire a terenului până în 2002: 76.431 EUR

Pierdere de venituri până în 2002: 169.266 EUR

Cheltuieli de restaurare: 11.362 EUR

Total: 257.059 EUR

Prejudiciu material în caz de nerestituire a terenului:

Valoare de piață a terenului în 2002: 71.013 EUR

Pierdere de venituri până în 2002 (169.266 EUR) + pierdere viitoare de venituri (218.832 EUR): 388.098 EUR

Nefolosire a terenului până în 2002 (76.431 EUR) + deprecierea imobilului (228.149 EUR): 304.580 EUR

Total: 763.691 EUR

2.

Argumentele Guvernului

Guvernul a mai susținut că acțiunea în despăgubire pe care reclamanta avea posibilitatea o inițieze în fața jurisdicțiilor italiene ar putea compensa încălcarea invocată. Din acest motiv, Guvernul a pretins că nicio sumă nu putea fi acordată la acest titlu, ținând cont că reclamanta putea cere în continuare despăgubiri în fața jurisdicțiilor naționale.

3.

Argumentele reclamantei

4.

Decizia Curții

Curtea a respins astfel excepția Guvernului conform căreia reclamanta nu ar fi îndreptățită să ceară satisfacție echitabilă, deoarece ar fi putut cere despăgubiri în fața jurisdicțiilor naționale.

Curtea a ordonat, în consecință, Statului grec să plătească reclamanților, pentru daună și pierderea de folosire din momentul în care autoritățile au luat posesia acestor terenuri, valoarea actuală a terenurilor majorată de plusvaloarea adusă de existența anumitor clădiri care fuseseră construite din momentul ocupării.

În caz de nerestituire a terenului, indemnizația de fixat în speța de față va trebui, ca și cea acordată în cauza Papamichalopoulos sus-amintită și care privea dispossedări ilicite în sine, să reflecte ideea unei ștergeri totale a consecințelor ingerenței litigioase. Cum este ilegibilitatea intrinsecă a preluării care a fost la originea încălcării constatate, indemnizația trebuie neapărat să reflecte valoarea plină și întreagă a bunurilor.

B.

Prejudiciu moral

Curtea reamintește în acest sens că nu trebuie să se excludă în general posibilitatea acordării reparării pentru prejudiciul moral invocat de persoane juridice; aceasta depinde de circumstanțele fiecărei cauze. Curtea nu poate, prin urmare, exclude, în lumina propriei sale jurisprudențe, că ar putea exista, pentru o societate comercială, o daună alta decât materială care solicită reparație în bani.

În acest sens, se poate considera că societatea reclamantă a fost lăsată într-o situație care justifică acordarea unei indemnități.

III.

Cheltuieli și costuri

Ținând seama de circumstanțele cauzei și pronunțând în drepturi, așa cum cere art. 41 din Convenție, Curtea consideră rezonabil să acorde reclamantei o sumă de 30.000 EUR, majorată cu TVA și CPA.

IV.

Cheltuieli de expertiză

Conform instrucțiunilor Camerei, grefa a informat de altfel Guvernul și expertul că cheltuielile și onorariurile aferente expertizei vor reveni în final Statului pârât.

V.

Dobânzi moratorii

a) că expertiza este validă;

b) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, următoarele sume:

i. 763.691 EUR (șapte sute șaizeci și trei mii șase sute nouăzeci și unu de euro) pentru prejudiciu material;

ii. 25.000 EUR (douăzeci și cinci de mii de euro) pentru prejudiciu moral;

iii. 30.000 EUR (treizeci de mii de euro) pentru cheltuieli și costuri, plus TVA și CPA;

iv. orice sumă care poate fi datorată sub formă de impozit pe sumele menționate;

c) că Statul pârât trebuie să plătească expertului, dl Dini, în termen de trei luni, 10.000 EUR (zece mii de euro);

d) că de la expirarea termenului și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu rata dobânzii de credit marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale;

cererea de satisfacție echitabilă pentru restul.

Realizat în franceză, apoi comunicat în scris pe 30 octombrie 2003 în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 din regulament.

Erik Fribergh

Christos Rozakis

Grefier

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-07-22
0,96
AFFAIRE ELIA SRL c. ITALIE
ANCIENNE DEUXIEME SECTION AFFAIRE ELIA SRL c. ITALIE (Requête n o 37710/97) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 22 juillet 2004 DÉFINITIF 22/10/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la C
CtEDO 2002-02-28
0,95
AFFAIRE BELVISO ET AUTRES c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE BELVISO ET AUTRES c. ITALIE (Requête n° 52824/99) ARRÊT STRASBOURG 28 février 2002 DÉFINITIF 28/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
CtEDO 2002-02-28
0,94
AFFAIRE BIONDO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE BIONDO c. ITALIE (Requête n° 51030/99) ARRÊT STRASBOURG 28 février 2002 DÉFINITIF 28/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2001-01-16
0,94
AFFAIRE C. ar.l. c. ITALIE (N° 2)
TROISIÈME SECTION AFFAIRE C. ar.l. c. ITALIE (N° 2) (Requête n° 45883/99) ARRÊT STRASBOURG 16 janvier 2001 DÉFINITIF 16/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2002-02-28
0,94
AFFAIRE GAGLIARDI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE GAGLIARDI c. ITALIE (Requête n° 51161/99) ARRÊT STRASBOURG 28 février 2002 DÉFINITIF 28/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
Sursă