CASE OF ASSANIDZE v. GEORGIA - [Romanian translation] legal summary by the IER (Institutului European din România)
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Preliminary objection dismissed (Art. 35) Admissibility criteria;(Art. 35-1) Exhaustion of domestic remedies;No violation of Article 5 - Right to liberty and security (Article 5-1 - Lawful arrest or detention);Pecuniary and non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Pecuniary damage;Just satisfaction);Respondent State to take individual measures (Article 46-2 - Individual measures)
CASE OF ASSANIDZE v. GEORGIA - [Romanian translation] legal summary by the IER (Institutului European din România) (CtEDO, 2004)
©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul al Institutului European din România” (
www.ier.ro
). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support European Institute of Romania (
www.ier.ro
). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Assanidze împotriva Georgiei (MC)
– 71503/01
Hotărârea din 8.04.2004 (MC)
Art. 6
Art.
6
§
1
Accesul la o instanță
Refuzul unei entități teritoriale de a pune în executare o decizie de achitare emisă de autoritatea centrală:
încălcare
În fapt
– Reclamantul a fost primar al capitalei Republicii Autonome Adjaria („RA Adjaria”), precum și deputat în Consiliul Suprem al acestei republici, care face parte integrantă din teritoriul Georgiei. În 1994, acesta a făcut obiectul unei prime condamnări penale. Acesta a fost încarcerat în arestul Ministerului Securității al RA Adjaria. În octombrie 1999, Președintele Georgiei l-a grațiat, pronunțând o suspendare simplă în privința pedepsei de doi ani pe care o mai avea de executat. Curtea Supremă a RA Adjaria a declarat nulitatea actul prezidențial, dar această decizie a fost la rândul ei anulată de Curtea Supremă a Georgiei. Reclamantul, care a fost menținut în arest de către autoritățile locale ale RA Adjaria după grațierea prezidențială, a făcut obiectul unei a doua proceduri penale, în cadrul căreia a fost arestat preventiv începând din decembrie 1999. A fost condamnat la 12 ani de închisoare de către Curtea Supremă a RA Adjaria în octombrie 2000. Acesta a formulat recurs. În ianuarie 2001, Curtea Supremă a Georgiei, instanța de casație în raport cu Curtea Supremă a RA Adjaria, a casat hotărârea și a pronunțat achitarea persoanei în cauză. Prin decizie, definitivă și care nu era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, s-a dispus repunerea imediată în libertate a acestuia. Această decizie nu a fost pusă în executare. Numeroasele demersuri întreprinse de puterea centrală georgiană pe lângă autoritățile locale competente ale RA Adjaria pentru a obține liberarea imediată a reclamantului și pentru a denunța ilegalitatea menținerii sale în arest nu au avut niciun rezultat. Un raport al unei comisii de anchetă a Parlamentului Georgiei a contestat legalitatea grațierii prezidențiale și a achitării în cauză. Parchetul General al Georgiei a respins cererea părții civile vizând redeschiderea procedurii în cauza reclamantului și reexaminarea acesteia în lumina concluziilor raportului respectiv. Aceste concluzii nu constituiau circumstanțe noi care puteau justifica repunerea pe rol a cauzei. Președintele Curții Supreme a Georgiei a contestat aceste concluzii și a deplâns faptul că comisia parlamentară cedase presiunilor politice într-o cauză judiciară. Acesta a declarat că se va adresa Curții de la Strasbourg pentru a decide cu privire la aspectul menținerii în detenție, după achitarea sa. Atunci când Curtea a pronunțat hotărârea, reclamantul era încă încarcerat în arestul Ministerului Securității al RA Adjaria.
În drept
– Art.
6
§
1: având în vedere că executarea unei hotărâri face parte integrantă din proces, protecția art. 6 nu încetează odată cu pronunțarea deciziei de achitare. Administrația în ansamblul său constituie un element al statului de drept, interesul său identificându-se așadar cu cel al unei bune administrări a justiției. Dacă administrația unui stat ar putea refuza sau omite să asigure punerea în executare a unei decizii de achitare, sau chiar să întârzie sau să nu facă acest lucru, garanțiile prevăzute de art. 6 de care a beneficiat persoana achitată anterior, în timpul etapei judiciare a procedurii, ar deveni parțial iluzorii. În speță, neexecutarea timp de mai mult de trei ani a hotărârii prin care s-a pronunțat achitarea reclamantului și s-a dispus liberarea acestuia – hotărâre judecătorească definitivă și executorie – a anulat orice efect util al dispozițiilor art. 6 § 1.
Concluzie
: încălcare (paisprezece voturi la trei).