CASE OF THEISZLER AGAINST HUNGARY

Rezoluția ResDH(2004)20 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 30 septembrie 2003 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Theiszler împotriva Ungariei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 22 aprilie 2004 la a 879-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Theiszler pronunțată la 30 septembrie 2003 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 52727/99) împotriva Ungariei, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 24 septembrie 1999 în temeiul articolului 34 din Convenție de către dna Judit Theiszler, un național maghiar, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea referitoare la lungimea excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile; întrucât, în hotărârea sa din 30 septembrie 2003, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului,

astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul decontarii prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Ungariei va plăti reclamantului suma de 6 500 de euro sau echivalentul acestuia în forinturi maghiare convertite la rata de referință a Băncii Centrale Europene la data decontare, în termen de trei luni de la eliberarea hotărârii; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că socoteala unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri după ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 3 noiembrie 2003, în termenul de expirare a termenului convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Ungariei,

că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2004)20 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 30 September 2003 (Friendly settlement) in the case of Theiszler against Hungary (Adopted by the Committee of Ministers on 22 April 2004 at the 879th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Theiszler case delivered on 30 September 2003 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 52727/99) against Hungary, lodged with the European Court of Human Rights on 24 September 1999 under Article 34 of the Convention by Ms Judit Theiszler, a Hungarian national, and that the Court declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations; Whereas in its judgment of 30 September 2003 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant,

and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Hungary would pay the applicant the sum of 6 500 Euros, or its equivalent in Hungarian forints converted at the exchange reference rate of the European Central Bank at the date of settlement, within three months as from the delivery of the judgment; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 3 November 2003, within the expiry of the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement,

the Government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement, Declares, after having examined the information supplied by the Government of Hungary, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.