Maljean împotriva Franței

Rezoluția ResDH(2004)51 Drepturile Omului Cererea nr. 25309/94 Maljean împotriva Franței (adoptată de Comitetul Miniștrilor la 20 iulie 2004, la cea de-a 891-a reuniune a Delegaților Miniștrilor) Comitetul Miniștrilor, în temeiul fostului articol 32 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția"), Având în vedere Rezoluția intermediară DH(97)239, adoptată la 15 mai 1997 în cauza Maljean împotriva Franței, în care Comitetul Miniștrilor a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 6, paragraful 1, din Convenție din cauza duratei excesive a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața jurisdicțiilor administrative specializate în materie de pensii de invaliditate, și a autorizat publicarea raportului Comisiei Europene a Drepturilor Omului; Întrucât Comitetul Miniștrilor a examinat propunerile făcute de Comisie, cu ocazia transmiterii raportului său, cu privire la o satisfacție echitabilă care să fie acordată reclamantului, propuneri completate prin scrisoarea Președintelui Comisiei din 7 octombrie 1996; Întrucât, la cea de-a 695-a reuniune a Delegaților, Comitetul Miniștrilor, de acord cu propunerile Comisiei, a hotărât, prin decizia adoptată la 14 februarie 2000, în conformitate cu fostul articol 32, paragraful 2, din Convenție,

ca guvernul Statului pârât să verse reclamantului ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 40.000 de franci francezi cu titlu de prejudiciu moral și 10.000 de franci francezi cu titlu de cheltuieli și onorarii, adică suma totală de 50.000 de franci francezi, și că s-ar plăti dobânzi asupra oricărei sume neplătite, calculate pe baza fiecărei luni de întârziere împlinite, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile vor curge de la expirarea termenului și până în ziua punerii la dispoziție a plății complete; Întrucât Comitetul Miniștrilor a invitat guvernul Statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a deciziilor sale din 15 mai 1997 și 14 februarie 2000, având în vedere obligația care îi revine Franței de a se conforma acestora conform fostului articol 32, paragraful 4, din Convenție; Întrucât, în cursul examinării acestei cauze de către Comitetul Miniștrilor, guvernul Statului pârât a indicat că raportul Comisiei și deciziile Comitetului Miniștrilor fuseseră transmise autorităților direct interesate; Întrucât Comitetul Miniștrilor s-a asigurat că guvernul Statului pârât plătise reclamantului la 12 februarie 2002 suma totală de 55.697,38 franci francezi ca satisfacție echitabilă, Declară, după ce a examinat măsurile luate de Guvernul Franței,

că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul fostului articol 32 din Convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2004)51 Droits de l’Homme Requête n° 25309/94 Maljean contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 20 juillet 2004, lors de la 891e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’ancien article 32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»), Vu la Résolution intérimaire DH(97)239, adoptée le 15 mai 1997 dans l’affaire Maljean contre la France, dans laquelle le Comité des Ministres a conclu qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention en raison de la durée excessive d’une procédure concernant des droits et obligations de caractère civil devant les juridictions administratives spécialisées en matière de pensions d’invalidité, et a autorisé la publication du rapport de la Commission européenne des Droits de l’Homme ; Attendu que le Comité des Ministres a examiné les propositions faites par la Commission, lors de la transmission de son rapport, au sujet d’une satisfaction équitable à accorder au requérant, propositions complétées par lettre du Président de la Commission en date du 7 octobre 1996 ; Attendu que lors de la 695e réunion des Délégués, le Comité des Ministres, en accord avec les propositions de la Commission, a dit, par décision adoptée le 14 février 2000, conformément à l’ancien article 32, paragraphe 2,

de la Convention, que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant comme satisfaction équitable, dans les trois mois, 40 000 francs français au titre du préjudice moral et 10 000 francs français au titre des frais et dépens, soit la somme totale de 50 000 francs français, et que des intérêts seraient payables sur toute somme impayée, calculés sur la base de chaque mois de retard révolu, au taux légal applicable à la date de la présente décision, étant entendu que les intérêts courront à partir de l’expiration du délai jusqu’au jour de la mise à disposition du paiement complet ; Attendu que le Comité des Ministres a invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de ses décisions des 15 mai 1997 et 14 février 2000, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’ancien article 32, paragraphe 4, de la Convention ; Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que le rapport de la Commission et les décisions du Comité des Ministres avaient été transmis aux autorités directement concernées ; Attendu que le Comité des Ministres s’est assuré que le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant le 12 février 2002 la somme totale de 55 697,38 francs français comme satisfaction équitable, Déclare,

après avoir examiné les mesures prises par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’ancien article 32 de la Convention dans la présente affaire.