AFFAIRE UGUR ET AUTRES c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de P1-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
AFFAIRE UGUR ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2004)
TURCIA (solicitarea nr. 49690/99) ARR STRASBURG 7 octombrie 2004 DEFINITIVF 02/02/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza U Ress președintele Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve Traja Gyulumyan, judecători și al dlui V. Berger, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 16 septembrie 2004, renunță la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 49690/99) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care cinci resortisanți ai acestui stat, Ms. Hilmi U.U.ur, Mehmet Kale, Sefer Mengi, Yeter Șahin și Hasan Keskin, au sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile L'Laipei (inclusiv Comisia) la 7 iulie 1998, în temeiul art. 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului) și în temeiul art. 25 din Convenția privind Drepturile Omului. B. Baysal, avocată la Istanbul. Guvernul turc (adică, la data de 1 noiembrie 1998, nu a desemnat un agent în cadrul procedurii în fața Curții. Cererea a fost transmisă Curții la data de 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr 11 la convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11]. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții (art. 52 alineatul (1) ]. 1 din regulament. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. La 24 octombrie 2000, Curtea (prima secțiune) a decis să comunice cererea guvernului. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] printr-o scrisoare din 22 aprilie 2004, Curtea a informat părțile că se va pronunța, în conformitate cu art. 29 alineatele (1) și (3) din Convenție, atât asupra admisibilității, cât și asupra fondului cererii. În 1993, Hotărârea Generală Drumuri Naționale (inclusiv Hotărârea pentru Afaceri Interne) a expropriat bunuri imobiliare aparținând reclamanților din Istanbul, cu condiția ca acestea să fi fost expropriate de către Direcție la data transferului de proprietate. 10. În dezacord cu suma plătită de Direcție, reclamanții au introdus acțiuni în creștere a indemnizațiilor de expropriere. 11. Instanțele au dat câștig de cauză reclamanților și au condamnat direcția de a le plăti despăgubiri suplimentare, însoțite de dobânzi simple la rata de 30 % laan de la data transferului de proprietate. Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive. 12. La 7 ianuarie 1998, Hotărârea a vărsat reclamanților suplimentele de proprietate în cauză. 13. Detaliile figurează în tabelul următor denumirea REQUERANȚELOR DE LA DATA LÂNGII CURȚII DE CASSAȚIE DATA PLĂȚII (TRL) Hilmi UULUR 641 200 000 3/3/1993 23/2/1994 7/1/1998 1 676 881 000 Mehmet KALE 387 087 600 1/4/1993 23/2/1994 7/1/1998 1 016 562 000 Sefer MENG 648 384 000 II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 14. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Rec., 1997-IV, p. 1305-1306, § 13-16) și Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec. 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25). Reclamanții se plâng de o pierdere de valoare a indemnizațiilor suplimentare de expropriere plătite cu întârziere de către Direcție, din cauza insuficienței dobânzilor restante în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia. Ei se referă în acest sens la art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel de cuvinte Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 16. Curtea consideră, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș, citată anterior) și ținând seama de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că persoana în cauză trebuie să facă obiectul unei examinări la fond; întradevăr, Curtea constată că aceasta nu se confruntă cu niciun motiv de neîmplinire. Pe fond 17. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Akkuș, citată anterior, p. 1310, § 30-31, și Aka, citată anterior, p. 2682, § 50-51). 18. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön a furnizat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne este imputată administrației expropriante, care le-a cauzat proprietarilor un prejudiciu distinct în ceea ce privește adăugarea la exproprierea bunurilor lor. Această întârziere, dublată de durata efectivă totală a procedurii în cauză, determină Curtea să considere că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protejarea dreptului la respectarea bunurilor. 19. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât imediat consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune materiale și morale 21. Hilmi U 300 EUR pentru cel de-al doilea; de asemenea, acestea solicită repararea unei daune morale pe care o reprezintă 5 000 EUR pentru primul, 3 000 EUR pentru cel de-al doilea, 6 000 EUR pentru cel de-al treilea, 2 000 EUR pentru cel de-al patrulea și 2 500 EUR pentru cel de-al doilea. 22. Guvernul contestă aceste pretenții. 23. având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Akkuș (precision, p. 1311, § 35-36 și 39) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă ca daune materiale întreprinderii Hilmi U În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă. Comisioane și cheltuieli de judecată 24. Reclamanții solicită, de asemenea, 24 217 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Comisiei și a Curții. 25. Guvernul contestă aceste revendicări 26. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră rezonabilă suma de 500 EUR pentru procedura în fața Comisiei și a Curții, și . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, următoarele sume plus orice sume care pot fi datorate în temeiul unor taxe, taxe de timbru și taxe fiscale exigibile în momentul plății, care urmează să fie convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului la Hilmi U 500 EUR (trente-două mii cinci sute de euro), la Mehmet Kale 18 200 EUR (18 mii două sute de euro), la Sefer Mengi 68 200 EUR (68 mii două sute de euro), la Yeter Șahin 8 824 EUR (8 mii opt sute douăzeci și patru de euro) și la Hasan Keskin 14 248 EUR (14 mii două sute patruzeci și opt de euro) pentru daune materiale ii. reclamanților în comun 500 EUR (cinci cenți EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, începând de la expirarea termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale, după cum s-a menționat mai sus. că constatarea încălcării constituie, prin sine, o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 7 octombrie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președintele