CtEDO 31.03.2005 Auto

AFFAIRE BOZKURT c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
31.03.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE BOZKURT c. TURQUIE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

TURCIA (Cercetarea nr. 35851/97) HOTĂRÂREA AMBALIERE STRASBURG 31 martie 2005 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Bozkurt c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Türmen Lorenzen mes Vajić Bototarova Kovler, Steiner, judecători și a dlui S. Quesada, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 10 martie 2005, se pronunță în pronunțarea hotărârii, adoptat la această dată a procedurii A la origine a cauzei se află o cerere (n 35851/97) îndreptată împotriva Republicii Turcia, inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Halil Bozkurt ( La 18 septembrie 1996, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 18 octombrie 2004 și la 1 octombrie 2004 se face referire la articolele 3, 6 și 13 din Convenție. În februarie 2005, reclamantul și, respectiv, guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. ÎN FAVOAREA reclamantului, născut în 1976, a fost deținut la casa de ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś Potrivit acestuia, în urma evaziunii a patru deținuți din casa de judecată Buca, la 28 iulie 1995, gardienii acestei unități au efectuat o inspecție a pavilionului șase. Patru deținuți, inclusiv el însuși, au rămas în această clădire pentru a-i însoți pe jandarmi și pe gardieni în timpul controlului. Aceștia din urmă, la ordinul dat de un colonel de jandarmerie, au încercat să dea jos afișele de pe pereți și, în ciuda opoziției directorului casei de jandarmerie și a deținuților, au folosit forța. Guvernul a explicat că inspecția din 28 iulie 1995 a urmat unei revolte în care deținuții, inclusiv reclamantul, au baricadat anumite pavilioane ale casei de detenție. Forțele de ordine sunt acționate pentru a elimina baricadele și pentru a pune capăt revoltei. În ziua incidentului, reclamantul a fost transferat la spitalul universitar din Izmir, unde a fost spitalizat timp de patru zile. La 24 august 1995, reclamantul a depus la Parchet o plângere împotriva îngrijitorilor casei de judecată. La 12 februarie 1996, reclamantul a formulat o opoziție la ordonanța de nejudiciare din 25 decembrie 1995 în fața tribunalului din Karșiaka, susținând în special că investigația efectuată în urma plângerii sale nu era detaliată, în măsura în care instanța nu ascultase martorii oculari. În plus, dosarul de judecată pregătitor a rămas inaccesibil reprezentantului său și a încălcat dreptul său la o cale de atac efectivă. 12. La 6 martie 1996, tribunalul din Karșiyaka a respins opoziția reclamantului. ÎN Â 13. La 1 februarie 2005, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Guvernul regretă apariția unor cazuri individuale de abuzuri comise de autorități unor persoane deținute, fără a aduce atingere legislației turce existente și hotărârii guvernului de a preveni astfel de incidente. El recunoaște că faptul că relele tratamente cu deținuți constituie o încălcare a art. 3 din Convenție și se angajează să emită instrucțiunile corespunzătoare și să adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că interzicerea unor astfel de forme de maltravalie care implică obligația de a efectua investigații efective este respectată în viitor. El ia notă de faptul că măsurile legale și administrative adoptate recent au permis reducerea cazurilor de maltratare și de creștere a eficacității investigațiilor efectuate. În vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care a generat cererea nr. 35851/97, guvernul oferă reclamantului 17 000 EUR (17 mii EUR) pentru prejudicii și 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, adică o sumă totală de 20 000 EUR (8 mii EUR). Această sumă nu va fi supusă niciunui impozit sau sarcină fiscală în vigoare la momentul respectiv și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de reclamant sau de consiliul său autorizat în mod corespunzător. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. În cazul în care nu se efectuează plata în termenul respectiv, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la plata efectivă a sumei în cauză, un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile pentru această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Guvernul consideră că supravegherea de către Comitetul miniștrilor Consiliului □Europe a executării hotărârii Curții în această cauză, precum și a celor pronunțate în cauzele similare cu privire la Turcia, constituie un mecanism adecvat pentru a asigura îmbunătățirea constantă a situației în materie de protecție a drepturilor omului. În această privință, el se angajează să își continue cooperarea, necesară pentru atingerea acestui obiectiv. În sfârșit, Ö Õ Õ se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu Õ art. 43 alineatul (1) din Convenție după pronunțarea hotărârii. (14) La 5 noiembrie 2004, Curtea primise deja următoarea declarație, semnată de reprezentantul recurentei. În calitate de reprezentant al reclamantului, am luat cunoștință de termenii declarației formale făcute de guvernul Republicii Turcia, precum și de angajamentele luate în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care are ca origine cererea nr. 35851/97, inclusiv de cea de a plăti reclamantului o sumă globală de 20 000 EUR (8 000 EUR). În urma consultării mele, reclamantul acceptă termenii acestei declarații și, în consecință, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele inițiale ale cererii. El declară că cauza este soluționată definitiv și se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii Curții în această cauză, trimiterea acesteia la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 15. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile [art. 39 din convenție]. Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 16. Decide să șteargă cauza din rol Preluând act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 31 martie 2005 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Christos Rozakis Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-01-30
0,97
AFFAIRE BOZKURT ET AUTRES c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE BOZKURT ET AUTRES c. TURQUIE ( Requête n° 19269/92 ) ARRÊT STRASBOURG 30 janvier 2001 DÉFINITIF 30/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subi
CtEDO 2004-10-07
0,96
AFFAIRE KOCYIGIT ET UZUNER c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE KOÇYİĞİT ET UZUNER c. TURQUIE (Requête n o 49923/99) ARR ê T STRASBOURG 7 octobre 2004 DÉFINITIF 02/02/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut su
CtEDO 2005-12-22
0,96
AFFAIRE İ.B. c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE İ.B. c. TURQUIE (Requête n o 30497/96) ARRÊT STRASBOURG 22 décembre 2005 DÉFINITIF 22/03/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2005-12-22
0,96
AFFAIRE A.D. c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE A.D. c. TURQUIE (Requête n o 29986/96) ARRÊT STRASBOURG 22 décembre 2005 DÉFINITIF 22/03/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2001-07-10
0,96
AFFAIRE BOG c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE BOĞ c. TURQUIE (Requête n° 24946/94) ARRÊT (règlement amiable) STRASBOURG 10 juillet 2001 En l’affaire Boğ c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de
Sursă