CASE OF VARGA AGAINST THE SLOVAK REPUBLIC

Rezoluția ResDH(2005)82 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 noiembrie 2002 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Varga împotriva Republicii Slovace (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 18 iulie 2005 la a 933-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Varga, pronunțată la 22 noiembrie 2002, și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (Nu. 41384/98) împotriva Republicii Slovace, depusă la 13 ianuarie 1998 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului, în conformitate cu art. 25 din Convenția, de dl Štefan Varga, un național slovac, și că Curtea, sesizată în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea referitoare la lungimea excesivă a anumitor proceduri penale și la absența unor căi de recurs efective în acest sens; întrucât, în hotărârea sa din 22 noiembrie 2002, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Republicii Slovace va plăti reclamantului, suma globală de 130.000 de coruna slovaci în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale și costurile și cheltuielile, în termen de trei luni începând cu eliberarea hotărârii; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (ex-art. 44 alineatul (2) prevede că izbucnirea dintr-un caz declarat admisibil se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor, după ce devine finală, pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea, soluționarea sau soluția prietenoasă a chestiei; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 27 februarie 2003, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Republicii Slovace, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2005)82

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 26 November 2002 (Friendly settlement)

in the case of Varga against the Slovak Republic

(Adopted by the Committee of Ministers on 18 July 2005

at the 933rd meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Varga case delivered on 22 November 2002 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 41384/98) against the Slovak Republic, lodged with the European Commission of Human Rights on 13 January 1998, under former Article 25 of the Convention, by Mr Štefan Varga, a Slovakian national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain criminal proceedings and to the absence of effective remedies in this respect;

Whereas in its judgment of 22 November 2002 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of the Slovak Republic would pay the applicant, the global sum of 130,000 Slovakian korunas in respect of pecuniary and non-pecuniary damages and of costs and expenses, within three months as from the delivery of the judgment;

Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (former Article 44, paragraph 2) provides that the striking out of a case which has been declared admissible shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance, friendly settlement or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 27 February 2003 the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court's judgment,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of the Slovak Republic, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.