CASE OF NICOLI AGAINST ITALY

Rezoluția ResDH(2005)80 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 iunie 2000 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Nicoli împotriva Italiei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 18 iulie 2005, la a 933-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Nicoli, pronunțată la 22 iunie 2000 și transmis în aceeași zi Comitetul de Miniștri în conformitate cu art. 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 43097/98) împotriva Italiei, depusă la 25 noiembrie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dna Teresa Nicoli, un național italian, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanței de muncă; întrucât, în hotărârea sa din 22 iunie 2000, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Italiei va plăti reclamantului, suma de 16 000 000 de lire italiene, adică 15 000 000 de lire italiene în ceea ce privește prejudiciile morale și 1 000 000 de lire italiene în ceea ce privește costurile și cheltuielile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (ex-art. 44 alineatul (2) prevede că izbucnirea dintr-un caz declarat admisibil se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor, după ce devine finală, pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea, soluționarea sau soluția prietenoasă a chestiei; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri cu privire la aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; ia act de moartea reclamantului în timpul procedurii, la 13 februarie 2000, și de faptul că nici o persoană îndreptată nu a continuat procesul în numele ei în favoarea Curții sau a Comitetului de Miniștri; Având în vedere, în consecință, faptul că executarea întreprinderilor de plată conținute în soluționarea prietenoasă a devenit fără obiect și că nici o altă măsură nu a fost necesară în cazul în cauză pentru a se conforma hotărârii Curții; reamintind că, în ceea ce privește plângerea declarată admisibilă în acest caz, Comitetul de miniștri supraveghează în prezent executarea mai multor hotărâri ale Curții și a unui număr considerabil de hotărâri ale Comitetului de miniștri, în temeiul articolului 32 din Convenție, determinând o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza lungii excesive de proceduri în fața instanțelor italiene de muncă; întrucât, în acest sens, autoritățile italiene au informat Comitetul de miniștri că elaborează și adoptă noi măsuri generale pentru a pune capăt problemei grave de lungime excesivă a procedurilor, pentru a preveni noi încălcări similare celor deja constatate în cazurile menționate mai sus (a se vedea Rezoluțiile provizorii DH(97)336, DH(99)437 și ResDH(2000)135), Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Italiei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2005)80

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 22 June 2000 (Friendly settlement)

in the case of Nicoli against Italy

(Adopted by the Committee of Ministers on 18 July 2005,

at the 933rd meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Nicoli case delivered on 22

June

2000 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 43097/98) against Italy, lodged with the European Commission of Human Rights on 25 November 1997 under former Article 25 of the Convention by Ms Teresa Nicoli, an Italian national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before the labour court;

Whereas in its judgment of 22 June 2000 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Italy would pay the applicant, the sum of 16

000

000 Italian lire, i.e. 15

000

000 Italian lire in respect of non-pecuniary damages and 1

000

000 Italian lire in respect of costs and expenses, within three months as from the notification of the judgment;

Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (former Article 44, paragraph 2) provides that the striking out of a case which has been declared admissible shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance, friendly settlement or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Taking note of the applicant's death during the proceedings, on 13 February 2000, and of the fact that no entitled person continued the proceedings on her behalf before the Court or the Committee of Ministers;

Considering accordingly that the execution of the payment undertakings contained in the friendly settlement has become without object and that no other measure was required in the present case to conform to the Court's judgment;

Recalling that, as regards the complaint declared admissible in this case, the Committee of Ministers is at present supervising the execution of several judgments of the Court and of a considerable number of decisions of the Committee of Ministers, under former Article 32 of the Convention, finding a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention on account of the excessive length of proceedings before the Italian labour courts;

Whereas, in this connection, the Italian authorities informed the Committee of Ministers that they were drafting and adopting new general measures in order to put to an end the serious problem of excessive length of proceedings, so as to prevent new violations similar to those already found in the above-mentioned cases (see Interim Resolutions DH(97)336, DH(99)437 and ResDH(2000)135),

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Italy, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.