Ivanciuc împotriva României

Reclamantul, dl Cornel Ivanciuc, este un cetățen român care s-a născut în 1956 și trăiește în București. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl D. Costea, un avocat practicant în București. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. După ce a câștigat alegerile locale și parlamentare în 2000, Partidul Social Democrat (PSD) a programat alegerile în cadrul ramurilor sale locale și regionale pentru 2001. La 24 iulie 2001, reclamantul, un jurnalist cu revizuirea satirica săptămânală Academia Cațavencu, a publicat un articol sub următorul titlu: „Conținutul acestei pagini se bazează pe fapte reale, evenimente și persoane fizice.

Orice asemănare cu realitatea este rezultatul unei investigații lungi!” Articolul a fost dirijat la o serie de ramuri PSD și a purtat titlul: “Secretele familiilor de șefii provinciali principali de guvernare în curs de alegeri” Articolul a inclus următoarele pasaje: „Mărimea apariții ... județul Timiș este, cu oarecare marjă, cea mai nebună PSD. Președintele ramului este considerat profesor universitar Dr. D.P. Cu toate acestea, examinarea mai atentă a situației arată că liderul este nu mai mult decât o figură aristocratică, un pește mic inofensiv într-un iaz de sub a cărei suprafață ascunde unele pești mari și rele cu tendințe și ambiții asemănătoare cu rechin... chiar acum, prefectul adjunct Dl Dorel Gâtlan este omul care numește focuri în spatele scenei.

Consideră faptele: Gâtlan a eliminat recent secretarul general al biroului lui Timiș, D.B., din postul său. Acesta a refuzat să semneze o comandă de la prefect, elaborată de Gâtlan, predarea de posesie a unei piese mari de teren în satul de frontieră din Cenad la V.M., un senator PSD ... prefect Gâtlan adjunct bătut D.B. în afară ca un dinte putred pentru a avea temeritatea să nu pună numele său la apropierea ilegală a terenului de către senator și pachetul său de câini. El nu a fost odihnit până D.B. a fost eliminat de orice haine chiar de la distanță preocupat de restituirea terenului ... Dar nu fi păcălit în gândire că Dorel Gâtlan nu are probleme ale sale. El are două probleme majore. Primul se referă la țara pe care a moștenit-o de la tatăl său în satul Cernăteaz.

Aproape 17 hectare de mlaștină ... Având în vedere starea plină de milă a moștenirii sale, dl Gâtlan are ochii pe o proprietate pe marginea drumului din municipiul Gearmata. Din păcate pentru el, primarul lui Gearmata, care prezidează comitetul local de implementare a Legii Proprietății Reale, este împotriva schimbului celor două bucăți de teren. Fără mai mult timp, Gâtlan îl suspendă de la postul său și-l predă poliției, care deschid două anchete criminale împotriva lui ... Ar trebui remarcat că, în România, afacerile cu proprietăți imobiliare sunt coordonate, prin lege, de prefecte. Cu toate acestea, în județul Timiș, prefectul adjunct a suplantat de mult timp de când prefectul l-a eliminat de toate puterile sale.

cea mai mare problemă personală a lui Gâtlan a apărut la 1 ianuarie 1998, când a rănit fatal C.M. septuagenar într-un accident. Victima a fost îngrijitor de magazine ... Călărețul său, care era în acel moment director de vânzări al companiei S.C. Radiotel Timișoara, conducea sub influența recentelor sărbători de Anul Nou Bachanalian. Victima era mică și subțire. Impactul a fost atât de brusc și atât de violent încât bonetul și parabrețul mașinii de călăuzii au fost distruse în bucăți. Organele interne ale victimei, de asemenea în bucăți, au fost împrăștiate peste o rază de o sută de metri. Prietenii lui Gâtlan în poliție au declarat că mașina călătorului a fost în călătorie la doar 40 km.p.h.

Din păcate pentru Gâtlan, fiul victimei este profesorul universitar V.B… Inițial, Gâtlan a obținut o hotărâre că nu există nici un caz de răspuns, și cazul a fost închis. Cu toate acestea, Dr. V.B. ulterior a trimis un memorandum procurorului general al României și cazul a fost redeschis. Mulțumită de manevrarea celor care sunt în putere, ale căror excese sunt astfel încât exploatațiile PSD din județul Timiș depășește chiar și cele din capitala, V.B. și-a respins avocatul și a pierdut cazul după apelul de către Gâtlan. Executorul a fost pur și simplu ordonat să plătească familia victimei 20.000.000 de lei în daune. V.B. apoi a făcut o ultimă încercare de a scăpa de Gâtlan. La scurt timp înainte de numirea prefectelor și prefectelor adjuncte, el a încercat disperat să avertizeze Ministrul Funcției Civile și Primului Ministru la faptul că Gâtlan nu a fost potrivit pentru slujba prefectului adjunct, deoarece a fost vinovat de ucidere prin neglijență.

Dar moartea a fost deja aruncat. Persoana care trage corzi pentru a avea Gâtlan numit este actualul ministru al Agriculturii, I.S. La început, cazul lui V.B. a fost susținut la primul nivel ministerial de colegul său P.A., membru al parlamentului PSD pentru județul Timiș și un profesor universitar. Dar, sub presiune de la rectorul Timișoara Polytechnic, un membru principal al PSD, V.B. a fost forțat să renunțe la caz necondiționat și să-și țină limba. Aceleași surse spun că rectorul însuși a fost sub presiune intensă de la I.S. [Ministrul Agriculturii] să-l convingă pe V.B. să-și lase plângerea împotriva lui Gâtlan. Și Gâtlan, mulțumesc că nu a fost găsit vinovat și că reputația sa este restaurată față de superiorii săi, nu a făcut niciodată nici scuze, nici măcar pur formal, familiei victimei.

Cititorii noștri sunt, fără îndoială, conștienți că Gâtlan este cel mai îndrăzneț susținetor al I.S. la președintele filialei județului PSD.” La 25 septembrie 2001, dl Gâtlan a depus o plângere penală la Tribunalul de Primă Instanță Timișoara, susținând că reclamantul a făcut mai multe declarații difamatorii și insultante în articolul său, în încălcarea articolelor 205 și 206 din Codul Penal. De asemenea, el a solicitat să se alăture ca parte civilă în cadrul procedurii împotriva reclamantului și revizuirea săptămânală Academia Cațavencu, partea cu răspundere civilă. Deși reclamantul a fost convocat să apară și a fost eliberat un mandat pentru a fi interzis imediat în fața instanței, el nu a participat la nici o audiere a instanței, nici nu a prezentat nicio probă în apărarea sa.

Într-o hotărâre din 6 martie 2002, instanța a respins plângerea penală din cauza faptului că nu există dovezi în cazul în care reclamantul a publicat articolul cu intenția de a insulta sau de a difama reclamantul. Prin urmare, instanța a achitat reclamantul, constatând că unul dintre elementele care constituie infracțiunile de insultă și de difamare era lipsit, și anume intenția. Cu toate acestea, instanța a observat că reclamantul a acuzat reclamantul de a provoca un accident de trafic rutier conducând sub influența alcoolului și de a respinge în mod incorect secretarul general al biroului prefectului și primarul municipiului. Curtea a considerat că aceste afirmații sunt inexacte, deoarece instanțele care au judecat dl Gâtlan în acuzația de asasinare nu l-au considerat vinovat de conducere sub influența alcoolului.

De asemenea, a observat că cele două persoane menționate mai sus au fost eliminate din birou prin ordinea prefectului și că nu există nimic care să sugereze că reclamantul a influențat în orice fel deciziile. Având în vedere circumstanțele, Curtea a constatat că reclamantul ar trebui acordat daune deoarece, în timp ce infracțiunile din care reclamantul a fost acuzat nu se încadrează în domeniul dreptului penal, acestea au fost de asemenea să-l facă responsabil în tort, deoarece el nu a verificat cu amănuntul faptele prevăzute în articolul său. Prin urmare, în temeiul articolelor 998 și 999 din Codul Civil, instanța a ordonat reclamantului și revizuirea săptămânală în comun și în mai multe rânduri să plătească reclamantului 5 000 000 de lei români (ROL) în ceea ce privește prejudiciile morale suportate.

Reclamantul a apelat împotriva acordării unei compensații pentru prejudiciu moral, susținând că reclamantul nu a dovedit existența unor astfel de daune. Reclamantul, din partea sa, a solicitat ca reclamantul să fie condamnat pentru insultă și difamare și ca valoarea compensației să fie crescută. La 7 iunie 2002, instanța a permis cererea de suspendare depusă de avocatul solicitant. La o audiție din 3 iulie 2002, avocatul reclamantului a formulat o opoziție de neconstituționalitate în ceea ce privește art. 346 primul paragraf al Codului de procedură penală și a solicitat instanței să își mențină hotărârea cu privire la fond și să se referă la Curtea Constituțională.

El a susținut în special că, pentru ca o instanță penală să decidă o cerere de daune fără ca partea civilă să fi plătit datoria de timbru, atunci când acuzatul a fost achitat, a fost încălcat principiile constituționale de protecție a proprietății private și interzicerea discriminării în ceea ce privește plata impozitelor și taxelor. Avocatul reclamantului a susținut că scutirea de la taxa de ștampilare a oferit părții civile un avantaj necorespunzător față de persoanele care, pentru a avea acces la o instanță civilă, au trebuit să plătească taxa de ștampilare proporțională cu suma solicitată.

La 8 iulie 2002, în temeiul articolului 23 al treilea și al șaselea paragraf din Legea Curții Constituționale (Organizare și Operare) (Legea nr. 47/1992), instanța a declarat obiecția inadmisibilă din cauza faptului că Curtea Constituțională a stat deja de mai multe ori, în special la 2 decembrie 1997, 3 februarie 1998 și 1 februarie și 23 mai 2001, cu privire la constituționalitatea articolului în cauză și a constatat că aceaceasta este compatibilă cu Constituția. La 19 noiembrie 2002, avocatul reclamantului a depus un memorial în registrul Curții de județ, susținând că primul și șase paragrafe din secțiunea 23 din Legea nr. 47/1992 au încălcat Constituția.

El a susținut că condiția prevăzută în primul paragraf al secțiunii în cauză pentru trimiterea unei obiecții la Curtea Constituțională, și anume că dispoziția în cauză trebuie să fie decisivă pentru rezultatul cauzei, a permis instanțelor o marjă de apreciere și, prin urmare, a fost contrar principiului constituțional al accesului liber la o instanță. Subliniind faptul că al treilea paragraf al secțiunii în cauză a exclus trimiterea la Curtea Constituțională numai a obiecțiilor referitoare la dispozițiile care s-au constatat deja neconstituționale, avocatul a concluzionat că instanța ar fi trebuit să se fi adresat prima obiecție la Curtea Constituțională. La 20 noiembrie 2002, Curtea a observat că nici reclamantul, nici avocatul său nu au participat la audieri, deși reclamantul a fost notificat în mod repetat.

Curtea a respins obiecția de neconstituționalitate ridicată în ziua anterioară, constatând că aceaceasta a fost deja examinată la audiere din 3 iulie 2002. Audierea s-a desfășurat în aceeași zi și, într-o nouă hotărâre cu privire la fond, Curtea a permis recursul reclamantului și a ordonat reclamantului să plătească o amendă penală de 500.000 ROL pentru insultă și difamare. De asemenea, i-a ordonat să plătească, în comun și mai multe rânduri cu revizuirea săptămânală, ROL 10000000 ROL în compensare pentru prejudiciile morale suportate. Curtea a constatat că afirmațiile referitoare la îndepărtarea din biroul primarului municipiului și că reclamantul a condus în timp ce sub influența alcoolului au fost difamatorii, deoarece nu aveau nicio bază de fapt și chiar cea mai cursorioasă verificare a faptelor de către reclamant ar fi dezvăluit adevărul.

În această privință, instanța a subliniat că primarul în cauză a fost înlăturat din birou printr-o ordonanță a prefectului din 30 martie 2001, publicată în iulie 2001, și că Curtea de Apel Timișoara, într-o hotărâre finală din 8 noiembrie 2000, a constatat că reclamantul nu a fost vinovat în ceea ce privește accidentul de trafic rutier, ținând cont de faptul că victima a fost în întregime în culpabilitate, a traversat drumul fără a fi avut grijă și atenție în mod corespunzător. În aceste circumstanțe, instanța a constatat că utilizarea termenului „executor” a fost insultant. Într-un aviz discordant, unul dintre judecători a considerat că reclamantul ar fi trebuit achitat, întrucât ar fi trebuit să se țină seama de faptul că revizuirea săptămânală Academia Cațavencu a avut o reputație ca publicație satirica care a făcut revelații frecvente privind comportamentul profesional și privat al politicienilor.

El a adăugat că reclamantul ar fi putut obține satisfacție prin utilizarea dreptului său de răspuns. Orice atac asupra onoarei și reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau alte mijloace este pedepsit cu o condamnare la închisoare de între o lună și doi ani sau prin plata unei amenzi.” Orice declarație publică sau acuzație referitoare la un individ care, dacă este adevărat, ar face ca persoana respectivă să fie responsabilă de o penalitate, administrativă sau disciplinară sau să-l expună la opprobriu public, să fie pedepsită cu o condamnare la închisoare de între trei luni și un an sau prin plată a unei amenzi.” „Evidența adevărului declarație sau a unei acuzații este admisibilă atunci când a fost făcută pentru a proteja un interes legitim.

În cazul în care adevarul declarației sau acuzației este demonstrat, nu se consideră că a fost comisă nicio infracțiune de insultă sau difamare.” „Ce acțiune comisă de o persoană care cauzează leziuni unei alte persoane trebuie să învingă persoana prin a căror vină a fost cauzată de daune care să poată fi reparată pentru aceasta.” „Toată lumea este responsabilă pentru daunele pe care le-a provocat nu numai prin act propriu, ci și prin neapărarea sa sau neglijența sa.” „Vitima unei infracțiuni se poate aplica să se alăture procedurii în calitate de parte civilă care solicită daune împotriva acuzatului sau a părții cu răspundere civilă ...” Acțiunea civilă este scutită de datorie de timbru.” „În decizia sa de acuzat sau achita incult, instanța decide, de asemenea, să declare orice pretindere pentru daune.

Când acuzatul a fost achitat... din cauza lipsei unuia dintre elementele care constituie infracțiunii, instanța poate ordona compensarea care urmează să fie plătită în conformitate cu normele de drept civil.” „Curtea Constituțională se pronunță cu privire la obiecțiile formulate în fața instanțelor referitoare la constituționalitatea unei legi sau a unui decret [guvernamental] sau la o dispoziție a unei legi sau a unei decrete [guvernamentale] care este în vigoare și este decisivă pentru rezultatul cauzei. Obiecția poate fi susținută de instanța sa sau de una dintre părți. Dispozițiile care s-au constatat neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale ... nu pot face obiectul unei opoziții de inconstituționalitate.

Curtea Constituțională se pronunță asupra unei hotărâri interlocutive de către instanța cu care a fost depusă obiecția de inconstituționalitate ... În cazul în care obiecția este declarată inadmisibilă deoarece nu îndeplinește cerințele de la primii trei paragrafi, instanța îl respinge prin intermediul unei hotărâri motivate, fără a o trimite la Curtea Constituțională.”

The applicant, Mr Cornel Ivanciuc, is a Romanian national who was born in 1956 and lives in Bucharest. He was represented before the Court by Mr D. Costea, a lawyer practising in Bucharest. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. After winning the local and parliamentary elections in 2000, the Social Democratic Party (PSD) had scheduled elections within its local and regional branches for 2001. On 24 July 2001 the applicant, a journalist with the weekly satirical review Academia Cațavencu, published an article under the following heading: “The contents of this page are based on actual facts, events and individuals.

Any resemblance to reality is the result of lengthy investigation!” The article was directed at a number of PSD branches and bore the title: “Family secrets of main governing party’s provincial bosses in run-up to elections” The article included the following passages: “Despite appearances ... Timiș county is, by some margin, the PSD’s craziest. Chairman of the branch is the esteemed university lecturer Dr D.P. However, closer examination of the situation reveals that the leader is no more than an aristocratic figurehead, a harmless small fish in a pond beneath whose surface lurk some large and evil fish with shark-like tendencies and ambitions ... Right now, deputy prefect Mr Dorel Gâtlan is the man calling the shots behind the scenes.

Consider the facts: Gâtlan recently removed the secretary-general of Timiș prefect’s office, D.B., from his post. The latter had refused to sign an order from the prefect, drawn up by Gâtlan, handing over possession of a large piece of land in the border village of Cenad to V.M., a PSD senator ... Deputy prefect Gâtlan whipped D.B. out like a rotten tooth for having the temerity not to put his name to the illegal appropriation of the land by the senator and his pack of hounds. He did not rest until D.B. had been removed from any outfit even remotely concerned with the restitution of land ... But don’t be fooled into thinking that Dorel Gâtlan doesn’t have problems of his own. He has two major problems.

The first concerns the land he inherited from his daddy in the village of Cernăteaz. Roughly 17 hectares of marshland ... Given the pitiable state of his inheritance, Mr Gâtlan has his eye on a roadside property in the municipality of Gearmata. Unfortunately for him, the mayor of Gearmata, who chairs the local committee on implementation of the Real Property Act, is against the exchange of the two pieces of land. Without further ado, Gâtlan suspends him from his post and hands him over to the police, who open two criminal investigations against him ... It should be noted that in Romania dealings in real property are coordinated, by law, by the prefects. However, in Timiș county, the deputy prefect has long since supplanted the prefect by stripping him of all his powers.

Gâtlan’s biggest personal problem arose on 1 January 1998, when he fatally injured the septuagenarian C.M. in an accident. The victim was a shop caretaker ... His executioner, who at the time was sales director of the S.C. Radiotel Timișoara company, was driving under the influence of recent New Year’s Eve Bacchanalian celebrations. The victim was small and thin. The impact was so sudden and so violent that the bonnet and windscreen of the executioner’s car were smashed to pieces. The victim’s internal organs, also in pieces, were scattered over a radius of a hundred metres. Gâtlan’s friends in the police said that the executioner’s car had been travelling at only 40 km.p.h. Unfortunately for Gâtlan, the victim’s soninlaw is the university lecturer Dr V.B…

Initially, Gâtlan obtained a ruling that there was no case to answer, and the case was closed. However, Dr V.B. subsequently sent a memorandum to the Procurator-General of Romania and the case was reopened. Sickened by the machinations of those in power, whose excesses are such that the PSD’s exploits in Timiș county surpass even those in the capital, V.B. dismissed his lawyer and lost the case following an appeal by Gâtlan. The executioner was merely ordered to pay the victim’s family 20,000,000 lei in damages. V.B. then made one last-ditch attempt to get rid of Gâtlan. Shortly before the appointment of the prefects and deputy prefects, he tried desperately to alert the Civil Service Minister and the Prime Minister to the fact that Gâtlan was not fit for the job of deputy prefect, as he was guilty of killing through negligence.

But the die has already been cast. The person pulling strings to have Gâtlan appointed is the current Minister of Agriculture, I.S. At first, V.B.’s case had been backed up to prime ministerial level by his colleague P.A., PSD member of parliament for Timiș county and a university lecturer. But, under pressure from the rector of Timișoara Polytechnic, a leading PSD member, V.B. was forced to drop the case unconditionally and hold his tongue. The same sources say that the rector himself had come under intense pressure from I.S. [the Minister of Agriculture] to persuade V.B. to drop his complaint against Gâtlan. And Gâtlan, by way of thanks for being found not guilty and having his reputation restored vis-à-vis his superiors, never made any apology, not even a purely formal one, to the victim’s family.

Our readers are no doubt well aware that Gâtlan is the most ardent supporter of I.S.’s election to the chair of the PSD county branch.” On 25 September 2001 Mr Gâtlan lodged a criminal complaint with the Timișoara Court of First Instance, alleging that the applicant had made several defamatory and insulting statements in his article, in breach of Articles 205 and 206 of the Criminal Code. He also applied to be joined as a civil party to the proceedings against the applicant and the weekly review Academia Cațavencu, the party with civil liability. Although the applicant was summoned to appear and a warrant was issued for him to be brought immediately before the court, he did not attend any court hearing, nor did he produce any evidence in his defence.

In a judgment of 6 March 2002, the court rejected the criminal complaint on the ground that there was no evidence in the case file that the applicant had published the article with the intention of insulting or defaming the complainant. The court therefore acquitted the applicant, finding that one of the elements constituting the offences of insult and defamation was lacking, namely intent. However, the court observed that the applicant had accused the complainant of causing a road traffic accident by driving under the influence of alcohol and of unfairly dismissing the secretary-general of the prefect’s office and the mayor of a municipality. The court considered that those assertions were inaccurate, since the courts which had tried Mr Gâtlan on a charge of manslaughter had not found him guilty of driving under the influence of alcohol.

It also observed that the two persons referred to above had been removed from office by order of the prefect, and that there was nothing to suggest that the complainant had influenced the decisions in any way. In view of the circumstances, the court found that the complainant should be awarded damages since, while the offences of which the applicant stood accused did not fall within the sphere of criminal law, they were such as to render him liable in tort, as he had not checked thoroughly the facts set out in his article. Accordingly, under Articles 998 and 999 of the Civil Code, the court ordered the applicant and the weekly review jointly and severally to pay the complainant 5,000,000 Romanian lei (ROL) in respect of the non-pecuniary damage sustained.

The applicant, the weekly review Academia Cațavencu and the complainant all lodged appeals against the judgment with the Timiș County Court. The applicant appealed against the award of compensation for nonpecuniary damage, arguing that the complainant had not proved the existence of such damage. The complainant, for his part, requested that the applicant be convicted of insult and defamation and that the amount of compensation be increased. On 7 June 2002 the court allowed the request for an adjournment lodged by the applicant’s lawyer. At a hearing on 3 July 2002, the applicant’s lawyer raised an objection of unconstitutionality in respect of the first two paragraphs of Article 346 of the Code of Criminal Procedure and requested the court to stay its decision on the merits and to refer the case to the Constitutional Court.

He argued in particular that, for a criminal court to decide on a claim for damages without the civil party having paid stamp duty, when the defendant had been acquitted, was in breach of the constitutional principles of protection of private property and prohibition of discrimination with regard to the payment of taxes and levies. The applicant’s lawyer alleged that the exemption from stamp duty gave the civil party an unfair advantage over individuals who, in order to have access to a civil court, had to pay stamp duty in proportion to the amount being claimed.

On 8 July 2002, under the third and sixth paragraphs of section 23 of the Constitutional Court (Organisation and Operation) Act (Law no. 47/1992), the court declared the objection inadmissible on the ground that the Constitutional Court had already ruled several times, notably on 2 December 1997, 3 February 1998 and 1 February and 23 May 2001, on the constitutionality of the Article in question, and had found it to be compatible with the Constitution. On 19 November 2002 the applicant’s lawyer lodged a memorial with the registry of the County Court, objecting that the first and sixth paragraphs of section 23 of Law no. 47/1992 were in breach of the Constitution.

He submitted that the condition laid down in the first paragraph of the section in question for the referral of an objection to the Constitutional Court, namely that the provision in issue must be decisive for the outcome of the case, allowed the courts a margin of appreciation and was therefore contrary to the constitutional principle of free access to a court. Pointing out that the third paragraph of the section in question ruled out referral to the Constitutional Court only of objections relating to provisions which had already been found to be unconstitutional, the lawyer concluded that the court should have referred his first objection to the Constitutional Court. On 20 November 2002 the court observed that neither the applicant nor his lawyer had attended any hearings, although the applicant had been repeatedly given notice to appear.

The court dismissed the objection of unconstitutionality raised the previous day, finding that it had already been examined at the hearing of 3 July 2002. The hearing was held the same day and, in a fresh decision on the merits, the court allowed the complainant’s appeal and ordered the applicant to pay a criminal fine of ROL 500,000 for insult and defamation. It also ordered him, jointly and severally with the weekly review, to pay the complainant ROL 10,000,000 in compensation for the nonpecuniary damage sustained. The court found that the assertions concerning the removal from office of the mayor of a municipality and the complainant’s having driven while under the influence of alcohol had been defamatory, since they had lacked any factual basis and even the most cursory checking of the facts by the applicant would have revealed the truth.

In that connection, the court pointed out that the mayor in question had been removed from office by an order of the prefect dated 30 March 2001, published in July 2001, and that the Timișoara Court of Appeal, in a final judgment of 8 November 2000, had found the complainant not guilty in relation to the road traffic accident, taking the view that the victim had been entirely at fault, having crossed the road without due care and attention. In the circumstances, the court found that the use of the term “executioner” had been insulting. In a dissenting opinion, one of the judges took the view that the applicant should have been acquitted, as account should have been taken of the fact that the weekly review Academia Cațavencu had a reputation as a satirical publication which made frequent revelations concerning the professional and private conduct of politicians.

He added that the complainant could have obtained satisfaction by making use of his right of reply. “Any attack on an individual’s honour and reputation through words, gestures or other means shall be punishable by a prison sentence of between one month and two years or by payment of a fine.” “Any public statement or allegation concerning an individual which, if true, would render that individual liable to a criminal, administrative or disciplinary penalty or expose him or her to public opprobrium, shall be punishable by a prison sentence of between three months and one year or by payment of a fine.” “Evidence of the truth of such a statement or allegation shall be admissible where it was made in order to protect a legitimate interest.

Where the truth of the statement or allegation is proved, no offence of insult or defamation shall be deemed to have been committed.” “Any act committed by a person that causes damage to another shall render the person through whose fault the damage was caused liable to make reparation for it.” “Everyone shall be liable for damage he has caused not only through his own act but also through his failure to act or his negligence.” “The victim of an offence may apply to join the proceedings as a civil party seeking damages against the defendant or the party with civil liability ...” The civil action shall be exempt from stamp duty.” “In its decision to convict or acquit the defendant, the court shall also rule on any claims for damages.

When the defendant has been acquitted ... on the ground that one of the elements constituting the offence is lacking, the court may order compensation to be paid in accordance with the rules of civil law.” “The Constitutional Court shall rule on objections raised before the courts relating to the constitutionality of a [government] law or decree or of a provision of a [government] law or decree which is in force and is decisive for the outcome of the case. The objection may be raised by the court of its own motion or by one of the parties. Provisions which have been found to be unconstitutional by an earlier decision of the Constitutional Court ... may not be the subject of an objection of unconstitutionality.

The Constitutional Court shall rule on an interlocutory decision by the court with which the objection of unconstitutionality was lodged ... The proceedings before the court shall be stayed pending examination of the objection by the Constitutional Court. If the objection is declared inadmissible because it does not fulfil the requirements of the first three paragraphs, the court shall dismiss it by means of a reasoned decision without referring it to the Constitutional Court.”