Hager împotriva Franței

Rezoluția ResDH(2005)117 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 9 octombrie 2003 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Hager împotriva Franței (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 14 decembrie 2005 la a 948-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hager pronunțată la 9 Octombrie 2003 și transmis în aceeași zi Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 56616/00) împotriva Franței, depusă la 7 aprilie 2000 la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 34 din Convenția de către dl Roland Hager, cetățean francez, și că Cour a declarat admisibilă plângerea cu privire la faptul că reclamantul, care a depus un recurs la un punct de drept în fața camerei penale a Curții de Casație, fără asistența unui „avocat aux Conseils” „ (un membru al Curții de Casație și al Consiliului de Stat Bar) nu a putut fi astfel informat de argumentele avocatului general și, prin urmare, nu a putut răspunde la acestea sau, în plus, de data ședinței; întrucât, în hotărârea sa din 9 octombrie 2003, Curtea,

după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Franței va plăti reclamantului, suma globală de 1 500 euro, în termen de trei luni de la eliberarea hotărârii și că dobânzile simple la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale se plătesc de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (vechiul articol 44 alineatul (2) prevede că socoteala unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor odată ce devine finală pentru a-i permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluționarea acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție;

Având în vedere faptul că, la 10 mai 2004, după expirarea termenului convenit în conformitate cu termenul de decontare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma convenită în decontarea prietenoasă, iar la 10 august 2005, dobânzile nejustificate datorate întârzierii au avut loc și că nu a fost necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2005)117 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 9 October 2003 (Friendly settlement) in the case of Hager against France (Adopted by the Committee of Ministers on 14 December 2005 at the 948th meeting of the Ministers' Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Hager case delivered on 9 October 2003 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 56616/00) against France, lodged with the European Court of Human Rights on 7 April 2000 under Article 34 of the Convention by Mr Roland Hager, a French national, and that the Cour declared admissible the complaint concerning the fact that the applicant, who had lodged an appeal on a point of law before the criminal chamber of the Court of Cassation without the assistance of an “ avocat aux Conseils ” (a member of the Court of Cassation and Council of State Bar), could not thus be informed of the Advocate General's submissions and therefore could not answer them or, furthermore, of the date of the hearing;

Whereas in its judgment of 9 October 2003 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of France would pay the applicant, the global sum of 1 500 euros, within three months as from the delivery of the judgment, and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points shall be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement; Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (old Rule 44, paragraph 2) provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 10 May 2004 after the expiry of time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the Government of the respondent state had paid the applicant the sum agreed in the friendly settlement, and on 10 August 2005 the default interest due for the delay occurred and that no other measure was required in the present case to comply with the Court's judgment, Declares, after having examined the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.