ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 453/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 453/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra conflictului negativ de
competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 24 iunie
2002, reclamantul O.D. a chemat în judecată Spitalul Orășenesc Năsăud,
solicitând anularea deciziei de imputare nr. 191 din 31 mai 2002, restituirea
sumelor reținute și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale,
reclamantul a susținut că măsura imputării este nelegală și netemeinică,
drepturile salariale fiind încasate cuvenit, în baza O.U.G. nr. 24/2000.
Prin sentința civilă nr. 395 din 6
septembrie 2002, Tribunalul Bistrița Năsăud și-a declinat competența de
soluționare, în favoarea Colegiului jurisdicțional de pe lângă Camera de
Conturi a județului Bistrița Năsăud.
Instanța a reținut că pârâtul este o
unitate publică care se încadrează în categoria persoanelor juridice supuse
controlului Curții de Conturi, potrivit art. 18 lit. e) din Legea nr. 94/1992.
Totodată, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 41 din același act normativ,
spitalul funcționând pe principiul autonomiei financiare, conducerii acestuia,
în calitate de ordonator de credite, revenindu-i răspunderea principală pentru
producerea pagubei. În fine, pentru recuperarea prejudiciului s-a apreciat că
se justifică măsura obligării beneficiarilor direcți, la restituirea sumelor
încasate, chiar dacă ei nu au nici o culpă.
Prin sentința nr. 92 din 22
octombrie 2002, Colegiul jurisdicțional Bistrița Năsăud și-a declinat
competența de soluționare, în favoarea tribunalului și în același timp,
constatând existența conflictului negativ de competență, a sesizat Curtea
Supremă de Justiție, cu soluționarea acestuia.
S-a reținut că răspunderea pentru
prejudiciul cauzat o poartă conducerea spitalului, care a dispus o plată
nelegală și care a emis decizii de imputare, în temeiul dispozițiilor art.106
și art. 108 teza a II-a C. muncii, pentru recuperarea sumelor de la
beneficiarii direcți.
Cum salariații care au beneficiat de
aceste sume, nu fac parte din categoria persoanelor fizice prevăzute de art. 41
din Legea nr. 94/1992 și nici nu au participat la producerea prejudiciului unic
împreună cu aceste persoane, competența de soluționare a contestației s-a
considerat că revine tribunalului, ca instanță de drept comun, conform art. 2
lit. b
1
) C. proc. civ. și art. 70, 73 și urm. din Legea nr.
168/1999.
Soluționând conflictul, Curtea
stabilește competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului
Bistrița Năsăud, având în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.
41 din Legea nr. 94/1992, Colegiul jurisdicțional judecă în primă instanță, contestațiile
introduse împotriva actelor de imputație, de către administratorii,
gestionarii, contabilii, precum și de către ceilalți salariați care au
participat împreună cu aceștia la producerea pagubelor cauzate persoanelor
juridice, prevăzute la art. 18, în legătură cu formarea, administrarea și
întrebuințarea resurselor financiare ale statului și ale sectorului public,
precum și cu gestionarea patrimoniului public și privat al statului și al
unităților administrativ-teritoriale.
Cu alte cuvinte, la stabilirea
competenței materiale a instanțelor Curții de Conturi, legiuitorul a avut în
vedere atât criteriul persoanelor juridice controlate (art. 18), cât și cel al
calității persoanelor fizice răspunzătoare (art. 41).
Cum în speță, decizia de imputare
s-a emis în sarcina unor simpli beneficiari de drepturi salariale necuvenite și
față de care însuși organul de control a reținut că nu se fac răspunzători în
nici un mod, de producerea pagubei, în mod corect s-a reținut de către Colegiul
jurisdicțional al Curții de Conturi, că nu sunt îndeplinite cerințele art. 41
din Legea nr. 94/1992.
Astfel fiind, contestația formulată
de O.D., împotriva deciziei de imputare nr. 191/2002, are în fapt natura
juridică a unui conflict de muncă, a cărei competență de soluționare revine
tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a litigiului privind pe O.D. și Spitalul Orășenesc Năsăud, în favoarea
Tribunalul Bistrița Năsăud, secția conflicte de muncă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 februarie 2003.