ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3123/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 257 din 20 martie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.M. și, pe cale de consecință, a anulat hotărârea nr. 6498 din 20 decembrie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 17 august 1941 – 6 martie 1945. S-a reținut că, reclamanta s-a născut în perioada în care părinții se aflau în refugiu, astfel că beneficiază de dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, reiterând aspectele invocate în hotărârea nr. 6498/2002, prin care a respins cererea reclamantei, în sensul că aceasta nu era născută la data când sau refugiat părinții, astfel că nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000. Recursul este nefondat. În adevăr, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, prin persoana care a fost strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

În această categorie intră și persoanele care s-au refugiat. În raport de aceste dispozițiuni, prima instanță a reținut în mod corect că, reclamanta, fiind născută în perioada în care părinții se aflau în refugiu (6 septembrie 1940 – 6 martie 1945), are statutul de refugiat, de la data nașterii (17 august 1941) și până la 6 martie 1945, și, deci, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, deoarece efectele refugiului s-au răsfrânt și asupra copiilor, nu numai asupra părinților. În consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 257 din 20 martie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9 octombrie 2003.