ÎCCJ, Decizia nr. 476/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 120 din 6 februarie 2003, Tribunalul București, secția a II–a penală, a condamnat pe inculpatul T.V. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) din același cod. Curtea de Apel București, secția a II–a penală, prin decizia nr. 197/A din 8 aprilie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva hotărârii primei instanțe, a desființat în parte sentința atacată, în sensul că a înlăturat aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 5 ani închisoare. Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul T.V. a declarat recurs, pentru judecarea căruia s-a fixat termen la 11 septembrie 2003. La data de 10 iulie 2003 s-a fixat, din oficiu, termen pentru verificarea legalității măsurii arestării inculpatului. Având în vedere că măsura arestării preventive a fost dispusă legal, în baza unui mandat emis de procuror și prelungită de instanțe, că a fost pronunțată în primă instanță o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii, majorată în apel și observând și dispozițiile art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și dispozițiile art. 160 d C. proc.

pen., Curtea a constatat că măsura arestării inculpatului este legală și, prin încheierea pronunțată în aceeași zi, a dispus prelungirea acesteia cu 30 zile. La 7 august 2003, la 4 septembrie 2003, la 11 septembrie 2003 și apoi la 9 octombrie 2003, secția penală a Curții Supreme de Justiție a constatat, din nou, legalitatea măsurii arestării preventive și, prin încheierile pronunțate la datele menționate a dispus prelungirea acestei măsuri. Împotriva încheierii din 11 septembrie inculpatul T.V. a declarat recurs. La termenul de judecată de la 10 noiembrie 2003, recurentul–inculpat, personal, a declarat că își retrage recursul formulat împotriva încheierii menționate. Constatând că recursul a fost retras în condițiile legii procesuale penale, Înalta Curte, în temeiul art. 385 4 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc.

pen., va lua act de retragerea recursului formulat de inculpat. Totodată, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurent, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus și onorariul de avocat, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul T.V. împotriva încheierii din 11 septembrie 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, în dosarul nr. 2026/2003. Obligă pe inculpat să plătească statului 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată astăzi 10 noiembrie 2003, în ședință publică.