ÎCCJ, Decizia nr. 476/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 120 din 6

februarie 2003, Tribunalul București, secția a II–a penală, a condamnat pe

inculpatul T.V. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și

art. 76 lit. b) din același cod.

Curtea de Apel București, secția a

II–a penală, prin decizia nr. 197/A din 8 aprilie 2003, a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva hotărârii primei

instanțe, a desființat în parte sentința atacată, în sensul că a înlăturat

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și a majorat pedeapsa aplicată

inculpatului la 5 ani închisoare.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

inculpatul T.V. a declarat recurs, pentru judecarea căruia s-a fixat termen la

11 septembrie 2003.

La data de 10 iulie 2003 s-a fixat,

din oficiu, termen pentru verificarea legalității măsurii arestării

inculpatului.

Având în vedere că măsura arestării

preventive a fost dispusă legal, în baza unui mandat emis de procuror și

prelungită de instanțe, că a fost pronunțată în primă instanță o hotărâre de

condamnare la pedeapsa închisorii, majorată în apel și observând și

dispozițiile art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, precum și dispozițiile art. 160

d

C. proc. pen., Curtea a constatat că măsura arestării inculpatului este legală

și, prin încheierea pronunțată în aceeași zi, a dispus prelungirea acesteia cu

30 zile.

La 7 august 2003, la 4 septembrie

2003, la 11 septembrie 2003 și apoi la 9 octombrie 2003, secția penală a Curții

Supreme de Justiție a constatat, din nou, legalitatea măsurii arestării

preventive și, prin încheierile pronunțate la datele menționate a dispus

prelungirea acestei măsuri.

Împotriva încheierii din 11

septembrie inculpatul T.V. a declarat recurs.

La termenul de judecată de la 10

noiembrie 2003, recurentul–inculpat, personal, a declarat că își retrage

recursul formulat împotriva încheierii menționate.

Constatând că recursul a fost retras

în condițiile legii procesuale penale, Înalta Curte, în temeiul art. 385

4

alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea

recursului formulat de inculpat.

Totodată, în temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., va obliga pe recurent, potrivit dispozitivului, la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus și onorariul de avocat,

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, care se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului

declarat de inculpatul T.V. împotriva încheierii din 11 septembrie 2003,

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, în dosarul nr. 2026/2003.

Obligă pe inculpat să plătească

statului 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care

suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată astăzi 10 noiembrie 2003,

în ședință publică.