ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 309/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la

Tribunalul Bistrița Năsăud, contestatoarea I.F. a solicitat ca în

contradictoriu cu pârâtul Spitalul Orășenesc Năsăud, să se dispună prin

hotărârea ce se va pronunța, anularea deciziei de imputare nr. 131 din 31 mai

2002 și să fie exonerată de plata sumei de 4.762.857 lei, reprezentând drepturi

salariale încasate necuvenit.

Tribunalul Bistrița Năsăud a pus în

discuție excepția necompetenței materiale și prin sentința nr. 430/F/2002 a

declinat competența pentru soluționarea contestației, în favoarea Colegiului

jurisdicțional.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a motivat, în sensul că suma imputată face parte dintr-un prejudiciu

mai mare, ce reprezintă drepturi salariale greșit stabilite și acordate de

conducerea spitalului, constatare reținută în raportul de control intermediar

nr. 1855 din 31 mai 2002 al Camerei de Conturi – Direcția de Control Financiar

Ulterior – Bistrița Năsăud, iar aceste persoane fac parte din categoria celor

enumerate în art. 41 din Legea nr. 94/1992. În același sens se motivează că

spitalul orășenesc este unitate publică finanțată de la buget, deci este

persoană juridică supusă controlului Curții de Conturi, în baza competențelor

atribuite, conform art. 18 lit. e) din același act normativ, ce privește

organizarea și funcționarea Curții de Conturi. Instanța învestită cu judecarea

contestației, a mai argumentat soluția declinării competenței, și prin aceea că

pârâta fiind ordonator de credite, răspunde pentru prejudiciul cauzat, chiar

dacă pentru repararea acestuia s-a procedat la o recuperare de la beneficiarii

direcți ai sumelor acordate și încasate necuvenit, aceasta demonstrând că

prejudiciul a fost produs de conducerea instituției și de beneficiarii sumelor,

în calitatea lor de salariați, fiind aplicabile prevederile art. 41 din Legea

nr. 94/1992.

Colegiul jurisdicțional, prin

sentința nr. 71 din 22 octombrie 2002, în urma analizei expertizei invocate de

contestatoare, a admis excepția și a declinat competența de soluționare, în

favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, și constatând existența unui conflict

negativ de competență intervenit între instanțele jurisdicționale ale Curții de

Conturi și instanțele de judecată, a trimis cauza, în vederea soluționării

acestui conflict, la Curtea Supremă de Justiție.

Colegiul jurisdicțional și-a motivat

soluția de necompetență materială, în sensul că recuperarea prejudiciului s-a

început a se face prin emiterea deciziilor de imputare, cu procedura prevăzută

de art. 106 și art. 108 teza a II-a C. muncii, și nu prin sesizarea Colegiului

jurisdicțional, iar pe de altă parte, nici calitatea persoanelor nu este cea

prevăzută de art. 40 și 41 din Legea nr. 94/1992, adică să fie administrator,

gestionar sau contabil, sau să fi participat la producerea unui prejudiciu

unic, alte persoane, decât cele pentru care legea cere îndeplinirea unei anume

funcții.

Curtea constată că este legal învestită cu

soluționarea acestui conflict negativ de competență, în sensul că cele două

sentințe sunt irevocabile, dar și potrivit art. 50 din Legea nr. 94/1992.

Examinând acest conflict negativ de

competență ivit între Tribunalul Bistrița Năsăud și Colegiul jurisdicțional

Bistrița Năsăud, Curtea va stabilică acest din urmă organ cu activitate

jurisdicțională are competența să judece contestația.

Este stabilit prin actul de control

că prejudiciul este adus unității de conducătorul acesteia și împreună cu alte

persoane, angajate, care au primit drepturi salariale necuvenite.

De asemenea, este stabilit că pârâta

este o instituție publică din categoria celor care intră în competența de

control a Curții de Conturi, conform art. 18 din Legea nr. 94/1992.

În conformitate cu prevederile art.

41 din Legea nr. 94/1992, Colegiul jurisdicțional judecă în primă instanță,

contestațiile introduse împotriva actelor de imputație, de către

administratorii, gestionarii, contabilii, precum și de către ceilalți salariați

care au participat împreună cu aceștia, la producerea prejudiciului persoanelor

juridice, prevăzute la art. 18, în legătură cu formarea, administrarea și

întrebuințarea resurselor financiare ale statului și ale sectorului public,

precum și cu gestionarea patrimoniului public și privat al statului și al

unităților administrativ-teritoriale.

În consecință, art. 41 derogă de la

dreptul comun, dar nu cu referire la condițiile de drept substanțial al

răspunderii materiale, la procedura emiterii deciziilor de imputare ori de

asumare a angajamentelor de plată, ci exclusiv la contestarea titlurilor

executorii emise pentru recuperarea prejudiciului, în sensul că prima instanță

nu este tribunalul, ci competența revine Colegiului jurisdicțional.

Astfel fiind, la speță, paguba

produsă este rezultatul activității necorespunzătoare a conducerii unității,

însă ea este alcătuită exclusiv din totalitatea sumelor necuvenite, încasate de

contestator împreună și cu alți salariați, care au obligația să o acopere,

chiar dacă nu se află în culpă, obligație de restituire prevăzută de art. 106

C. muncii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe I.F. și Spitalul Orășenesc Năsăud, în favoarea Colegiului

jurisdicțional al Camerei de Conturi Bistrița Năsăud.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 ianuarie 2003.