ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 530/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

26 aprilie 2002, reclamantul C.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 195 din 11

martie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea pârâtei să-i

recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

reclamantul a fost conceput la data strămutării părinților și născut în

localitatea de refugiu a acestora.

Prin sentința civilă nr. 335/2002, a

Curții de Apel Oradea, acțiunea a fost admisă, reținându-se că reclamantul a

suferit aceleași efecte ale strămutării, ca și părinții săi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat

că situația reclamantului nu este prevăzută de dispozițiile art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, în sensul că la data strămutării părinților, nefiind

născut, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat; că nu avea

capacitate juridică, iar legislația română nu recunoaște capacitatea de

folosință, în favoarea fătului conceput.

Verificând cauza în funcție de

motivele de recurs formulate, în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Din probele administrate în cauză

rezultă că reclamantul s-a născut la data de 3 august 1941, în Arad, locul în

care s-au refugiat părinții săi, în urma ocupării Ardealului de Nord, suferind

împreună cu aceștia, privațiunile datorate prigoanei pe motive etnice.

Din acest considerent, nu are nici o

relevanță împrejurarea că reclamantul nu era născut la data refugierii

părinților și că s-a născut în timpul refugiului acestora. Oricum, prin art. 7

alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, se recunosc drepturile copilului de la

concepțiune, dacă se naște viu.

Față de cele mai sus reținute,

soluția instanței de fond este conformă dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000 și corespunde principiului echității.

Pe cale de consecință, recursul va

fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine

publică a sentinței, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 335/CA/2002 - P din

10 iunie 2002, a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 februarie 2003.