ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 364/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Ș.L. împotriva sentinței civile nr.165

din 15 mai 2002 a Curții de Apel Cluj-Secția comercială și de contencios

administrativ.

La

apelul nominal  au lipsit recurenta Ș.L. și intimata Casa Județeană de Pensii

Maramureș.

Procedura

completă.

Magistratul

asistent a prezentat referatul cauzei arătând că prin cererea formulată, Ș.L. a

solicitat judecarea recursului în condițiile art.242 alin.2 din Codul de

procedură civilă.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă  nr.165 pronunțată la data de 15 mai 2002 în dosarul

nr.2181/2002, a Curții de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios

administrativ a respins cererea de revizuire formulată de Ș.L. în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș privind sentința civilă nr.515

din 12 decembrie 2001 pronunțată în dosarul nr.6663/2001 al acestei secții.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut,  în esență, că actul

invocat de revizuientă: HG nr.127/2002 nu satisface cerințele art.322 pct.5 din

Codul de procedură civilă.

Impotriva

acestei hotărâri a formulat recurs  revizuienta susținând, în esență, că

instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, fiind ignorat

dreptul său de a beneficia de prevederile OG nr.105/1999 ca urmare a persecuțiilor

etnice la care a fost supusă,  din cauza cărora a fost nevoită să se refugieze

din localitatea de domiciliu.

Recursul

este întemeiat.

Potrivit

prevederilor art.129  alin.5 din Codul de procedură civilă, judecătorii au

îndatorirea  să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice

greșeală  privind aflarea adevărului  în scopul pronunțării unei hotărări

temeinice și legale.

Astfel,

având în vedere că din cererea depusă nu rezultă cu certitudine obiectul acesteia,

instanța era datoare să stăruie și să ceară petentei  lămuriri suplimentare,

pentru a stabili dacă este vorba  de o cerere formulată în temeiul art.322 din

Codul de procedură civilă sau de o cerere de revizuire  formulată  în temeiul

OG nr.105/1999 cu modificările și completările ulterioare și Normele de

aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr.127/2002, în acest  din urmă caz

cererea fiind greșit  îndreptată.

Pe

de altă parte,  era necesar ca instanța de fond să aibă în vedere la

soluționarea cauzei și precizările transmise  Caselor județene de pensii cu

nr.1026/29.03.2002 de către Casa Națională de Pensii.

Astfel

fiind, urmează ca recursul de față să fie admis, hotărârea atacată să fie

casată și cauza trimisă pentru rejudecare potrivit dezlegărilor date mai sus.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Ș.L. împotriva sentinței nr.165 din 15 mai 2002 a Curții

de Apel Cluj-Secția  comercială și de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 ianuarie  2003.